Jale mi-e de tine, Buratino..

Cînd sora mea era mică, apăruse într-o bună traducere și destul de frumos ilustrată (era o vreme a austerității, nu a consumului), istoria lui Pinocchio repovestită de Alexei Tolstoi, Cheița de aur sau minunatele isprăvi ale lui Buratino (în italiană, buratino înseamnă marionetă). Nu stau acuma să disec componenta negativă a acestei parafraze și să mă întreb de ce oare aveau nevoie copiii sovietici - și români, pe urmele lor - de o variantă rusească a cărții lui Collodi. Tolstoiul sovietic era un scriitor respectabil, poate chiar mai mult decît atît, așa că varianta lui era plină de nerv și foarte hazlie. Eu eram alfabetizată, drept care i-o citeam soră-mi, care o adora și recita pe dinafară pasaje întregi, ajunse pînă la urmă în folclorul familiei și al prietenilor apropiați. Unul anume mi-a venit în minte în dimineața asta, acela în care Vulpoiul, străduindu-se să-i intre pe sub piele lui Buratino, se preface că-l compătimește, tînguindu-se Jale mi-e de tine, Buratino, jale...

Spontan, lectura ziarelor de azi mi-a provocat această reacție: cum altfel, cînd:
1. în sondajul ediției electronice a României libere de azi, la întrebarea dacă desemnarea lui Boc e bună sau nu,  răspund că e bună de trei ori mai mulți cititori decît cei care, ca mine, consideră că e rea!
2. constat că aseară n-am văzut o nălucă, ci pe însuși dragul de Boc reloaded, explicînd doct lui Dan Diaconescu și telespectatorilor "televiziunii poporului" OTV care e programul de modernizare a instituțiilor României.
3. aud prin tot felul de medii, inclusiv de masă, că Traian Băsescu e singurul/primul/ etc. președinte care a avut curajul să solicite un al doilea mandat: nici nu-l pun la socoteală pe Ceaușescu, deși aparatul de partid în fibrilație și telegramele de adeziune m-ar ispiti să o fac; dar pe Iliescu unde l-ați ascuns, fraților? Președinte în 1990, președinte în 1992, candidat în 1996, președinte în 2000 - și Băsescu ar fi unicul?
4. îl tot aud pe Zeus însuși tunînd că el nu mai are agendă electorală, și mă trec fiori de groază: dacă, asemeni lui Iliescu (și lui Havel), după ce ne dăruiește o nouă constituție, ne mai dă și alte două mandate? Că doar n-o să-l cred pe cuvînt!
5. citesc editorialul lui Mircea Cărtărescu, un poet pe care îl admir și un editorialist căruia, azi anume, îmi vine cu și mai multă duioșie să-i spun Jale mi-e de tine, Buratino...Cum adică, un om inteligent și infinit talentat ca el poate să scrie că soluția Boc i-ar fi fost impusă lui Traian Băsescu de orgoliul, chiar de ura lui Crin Antonescu?
Lăsînd la o parte faptul că, în protocolul alianței DA, era prevăzut clar că un partid "dă" președintele și celălalt - primul ministru, deci cine vrea să reînvie alianța trebuie cel puțin să explice de ce îi modifică protocolul, raționamentul - enthymema - lui Cărtărescu ar presupune - ce? Să zicem că Antonescu ar fi fost conciliant: avea TB intenția de a desemna un premier liberal, și doar inflexibilitatea liberală l-a întors din drum? Liberalii, oricît de trufași de felul lor, ar fi acceptat să intre la guvernare cu un prim ministru independent: l-a propus oare Băsescu și n-am observat noi?
E zadarnic, nici un raționament logic nu pare să zdruncine împătimirea fanatică a martorilor lui Băsescu. Peste cîteva zile vor publica elogiul în versuri și proză al dnei ministru Udrea bis, victima inocentă a urii liberale. Și să-i mai cred pe înaintașii lor cînd susțin că erau obligați de regim să-i compună ode Elenei Ceaușescu?
Jale mi-e de tine, Buratino..
În aproape 70 de ani de viață, am constatat că nu sînt capabilă de ură: eși asta o infirmitate ca toate celelalte. Dar o aproximare vagă a acestui sentiment mă cuprinde de cîte ori constat că dl. Băsescu are capacitatea singulară de a transforma în oameni vii, adesea inteligenți și de bună credință, în marionete bune de arătat la OTV. Manelizarea inculturii am suportat-o cu umor totdeauna: manelizarea culturii însă mi se pare o crimă.

PS Ieri, joi, și dl. Boc, și dl. Băsescu arborau cravate viorii. Într-o reluare a dezbaterii cu Adrian Năstase din 2004, mi s-a părut că văd la gîtul dlui Băsescu, înflăcărat să-l denunțe pe generalul Oprea drept falsificator de voturi, tot o cravată de culoarea regală a purpurii. Știe el Hrebenciuc ceva..