conferința internaționalâ 1989: ANUL CARE A SCHIMBAT LUMEA. VIZIUNEA PROTAGONIŞTILOR SCHIMBĂRII ASUPRA VIITORULUI EUROPEI

Ieri, în sala Șincai a senatului, conferința internaționalâ 1989: ANUL CARE A SCHIMBAT LUMEA.  VIZIUNEA PROTAGONIŞTILOR SCHIMBĂRII ASUPRA VIITORULUI EUROPEI , organizată de Fundația Română pentru Democrație. Au participat dr. Jelio Jelev, preşedintele Bulgariei (1990-1997), liderul mişcării anticomuniste din Bulgaria, Jan Carnogursky, primul prim ministru al Slovaciei (1991-1992), dizident anticomunist, semnatar al Cartei 77, Arnold Ruutel, preşedintele Estoniei (2001-2006), Petru Lucinschi, preşedintele Moldovei (1996-2001) și Gheorghe Duca, preşedintele Academiei de Ştiinţe, Republica Moldova. Au transmis mesaje de salut Vaclav Havel (pentru cei ce eventual nu știu: inițiatorul cartei 77, primul președinte al Cehoslovaciei, apoi al Cehiei) Stepan Mesic, preşedintele Croaţiei (2000-prezent), Arpad Gonz, scriitor maghiar disident, participant la revoluția din 1956, preşedintele Ungariei (1990-2000), Kiro Gligorov, primul preşedinte al Republicii Macedonia  (1991-1999), Peter Stoyanov, preşedintele Bulgariei (1997-2002), Viktor Orban, prim ministru al Ungariei (1998-2002), Mircea Carp, director al secţiei române la posturile de radio Vocea Americii şi Europa Liberă.

De un deosebit interes s-au dovedit a fi comunicările ES Jan Carnogursky, disident slovac și prim ministru al Slovaciei, despre transformarea "primăverii de la Praga" în mișcare anticomunistă, precum și cele ale președinților Kiro Gligorov, una dintre  puținele personalități în viață care l-au întîlnit pe Stalin, reformator al economiei Iugoslaviei, primul președinte al Macedoniei independente, supraviețuitor prin miracol al unui atentat, și Petru Lucinschi, care era în 1989 membru al BP al PCUS, adjunctul lui G. Iakovlev (autorul reformei Gorbaciov - perestroika și glasnost'), care, în decembrie 1989, în timpul congresului PCUS care avea loc chiar în zilele revoluției, a monitorizat evoluția din România. Președintele Emil Constantinescu a adus argumente solide în sprijinul ideii că revoluția română din 16-21 decembrie 1989 a fost o revoluie autentică - spontană, fără provocări externe, transformată pe alocuri în insurecție victorioasă (la Timișoara, București, Brașov, Sibiu) și generînd partide democratice și programe politice anti-comuniste. Această revoluție trebuia să fie ocultată de echipa care s-a autoproclamat deținătoare a puterii în după amiaza lui 22 decembrie, și care a pus în scenă "revoluția în direct" pentru a se legitima.

În parte, asta scriam și eu anul trecut în cartea publicată la Paris în colaborare cu Catherine Durandin, Roumanie post 1989, dar nu dispuneam atunci de datele concrete referitoare la insurecție și programe politice pe care dl. Constantinescu le-a obținut foarte recent.

În deschiderea lucrărilor, o scurtă alocuțiune a lui Geoană în calitate de gazdă (sala e în admnistrarea Senatului) - surprinzător de bună: respirație largă, înțelegere superioară a rolului României în S-E Europei.