Opinia publică solicită de 20 de ani elucidarea responsabilităților, pe de-o parte pentru cei uciși și răniți din 16 decembrie pînă pe 22 decembrie la prînz, pe de alta - pentru mult prea obscurele evenimente declanșate pe 22 decembrie spre seară și transmise LIVE de televiziunile întregii lumi.
În ordine cronologică, primele cercetăril în acest sens după procesele sumare ale Ceaușeștilor și cele ale înalților lor demnitari din prmele luni după evenimente au fost inițiate de Parlament, prin intermediul Comisiei care a investigat evenimentele din decembrie 1989. Aceste cercetări au dezvăluit în mare măsură nu atît evenimentele, cît faliile și așteptările foarte divergente din societate. Reacția față de lucrările acestei comisii a fost în genere negativă în mass-media, lăsînd impresia - falsă - că nu a avut de fapt nicio finalitate reală, și că a izbutit doar să exonereze formal responsabilitatea Guvernării provizorii în frunte cu Ion Iliescu (ceea ce era inacceptabil pentru cei mai mulți dintre opozanții regimului nou instalat). De fapt, dacă citim azi sutele de pagini ale Comisiei Parlamentare, ne dăm seama că o mulțime de adevăruri parțiale s-au spus atunci și că, în ansamblu, rezultatele cercetărilor nu sînt deloc neglijabile, dar că intervențiile cîtorva protagoniști de vîrf au fost suficiente pentru a deplasa cîteva accente importante: de la Amată la Securitate (ceea ce consuna cu obsesiile secrete ale societății românești), de la revoltă la revoluție, dar și invers, de la revoluție la revoltă.
Să mă explic: ceea ce ancheta parlamentară nu a reușit să pună în lumină a fost rolul nefast al Armatei, atît între 16 și 22 dec., cît și mai ales în Revoluția "în direct", precum și componenta insurecțională a revoltei din 16-21 decembrie, probabil fiindcă nu am încetat să fim obsedați de formule prefabricate - revoluție de catifea, tineri cu piepturile goale, Armata e cu noi! etc. Pe de altă parte, într-o societate obsesiv preocupată de comploturi, forțe invizibile, mari mașinații externe, etc., ideea că factorul dominant al evenimentelor din decembrie 1989 a fost unul exterior și secret a devenit foarte repede extrem de populară. Paradoxal, românii revoltați contra lui Ceaușescu au căzut în plasa alegațiilor acestuia despre "agenturili" străine. Șoapte despre adevărurile secrete deținute de dictatorul hulit, dar în continuare supra-evaluat de-a valma cu Securitatea lui cu tot, nu au încetat să circule în mass media: că ar fi fost vorba de KGB sau, încă și mai palpitant, de o combinație între CIA și serviciile maghiare, cu sau fără contribuția rușilor (o teză pe care chiar prietena mea Catherine Durandin a susținut-o la un moment dat), ideea că românii nu au fost de fapt decît o masă amorfă de manevră într-un joc al Marilor Puteri, e consonantă cu imaginarul tradițional care amestecă autoderiziunea, neputința și iresponsabilitatea în mitul unui popor înafara istoriei. Ea nu e însă consonantă cu realitatea.
Alte cercetări nu s-au făcut pînă în 1997. Ca și în cazul mineriadei din 1990, dosarele pe care Parchetele, Militar și Civil, fuseseră obligate să le deschidă se încheiaseră invariabil cu NUP. Abia numirea lui Sorin Moisescu în funcția de Procuror General și atribuirea Dosarului Revoluției lui Dan Voinea a declanșat efectiv cercetările. Dan Voinea a interogat personal miile de victime supraviețuitoare ale evenimentelor, precum și familiile și apropiații celor uciși, a consultat toate documentele forțelor armate - jurnale, registre, procese verbale de predare-primire a muniției - alcătuind mii de pagini de dosare și reconstituind la propriu oră cu oră toate evenimentele, mișcările personajelor, întîmplările, ordinele...
Între 2001 și sfîrșitul lui 2004, cercetările echipei de procurori militari conduse de Dan Voinea au fost blocate. Ele au fost reluate în 2005, dar în 2008, în urma modificării Codului de procedură în sensul transferării cercetărilor care implică și militari, și civili, de la Parchetele militare la cele civile, echipa s-a dizolvat, nu însă înainte de a fi încheiat dosarele cele mai importante. În prezent, dl. Voinea își continuă activitatea în cadrul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului condus de dr. Marius Oprea.
Am aflat prea tarziu de lansare. Imi pare rau ca nu am putut sa fiu prezent.
RăspundețiȘtergere