Inapoi la proză

A trecut Crăciunul, încă nu a sosit Anul Nou, așa că luăm o pauză de jubilație și ne aplecăm asupra mizeriei politice. Am postat adineaori pe Facebook următorul scurt mesaj: Catre toti cei care au aderat la CAUZE: Crin Antonescu presedinte, basescu NU e presedintele meu, Revoluția Bunului simț, etc.
Cred ca ar trebui sa ne unim fortele, findca va trebui sa rezistam cinci lungi ani intr-o atmosfera deloc vesela. Constat ca a inceput ofensiva anti-PNL si anti-Crin. Nu cred ca e posibil sa contribuim la apararea democratiei fara a apara singurul partid care nu descinde direct din FSN. Propun sa realizam un consortiu de CAUZE si sa ne pronuntam prin toate mijloacele accesibile. Astept propuneri, Zoe Petre

Mai elaborat: l-am revăzut cu mare neplăcere pe dl. Cataramă la Realitatea, și mi-e clar că a început războiul intestin în PNL. S-ar putea ca personalitatea dlui Cataramă să pară atractivă în situația actuală, fiindcă practică un soi de realism simplist și o judecată pe termen scurt care poate găsi ecou în micile lăcomii și marile îngrijorări liberale. Pentru dl. Cataramă e important doar ce se întîmplă în următoarele săptămîni și luni, un an e deja prea mult. Pentru dl. Cataramă nici nu se pune în vreun fel problema de a nu urma servil toate imboldurile transmise de electorat, indiferent de consecințe. Dl. Cataramă seamănă prea bine cu dl. Băsescu ca să nu mă îngrijoreze.

Nici în anii de glorie ai Alianței Civice nu credeam că trebuie să ne ferim de putere ca dracul de tămîie. Politica este arta obținerii și exercitării puterii, dar puterea este la rîndul ei un mijloc, nu un scop. Jumătate din electoratul activ l-a refuzat pe dl. Băsescu pe 6 decembrie, așa că dl. Cataramă greșește cînd vrea să convingă acum PNL că nu are de ales și trebuie neîntîrziat să se alieze cu Băsescu. PNL are de ales între soluția mioapă pe care i-o propune dl Cataramă și soluția mai dificilă, dar de mare perspectivă, pe care i-o propune Crin Antonescu, anume aceea de a se situa în fruntea celor 50% care refuză varianta Băsescu.

Riscul nu e neglijabil, căci refonta constituțională comportă nenumărate capcane, și, dacă PSD ajunge să creadă că e în interesul lui să elimine din joc al treilea partid, e posibil ca noile aranjamente constituționale să diminueze drastic cîmpul de acțiune al PNL. Cu toate astea, dacă PNL reușește să cointereseze PSD și UDMR într-o formulă constituțională și electorală care să nu-l scoată din joc, are șansa de a federaliza nemulțumirile contra lui Băsescu și de a se situa în fruntea luptei pentru consolidarea democrației. Atîta vreme cît PNL se vede doar ca partid-balama de cca 10%, riscurile cu care se confruntă sînt enorme. PNL trebuie să se reinvente ca partid de 25-30%, să încheie un nou pact al politicului cu societatea civilă, să pregătească începînd de ieri viitoarele alegeri parlamentare și chiar prezidențiale. Să-și constituie a Shadow Cabinet, cu toată seriozitatea, și să ofere soluții alternative serioase față de soluțiile Boc: nu poate fi prea greu.

Iar Crin Antonescu trebuie să-și caute cu mult mai multă stăruință aliați și în interiorul, și înafara PNL: a dovedit în campania electorală că poate să o facă, trebuie să continue. Problema relațiilor dintre actualul președinte PNL și fostul președinte, dl. Călin Popescu Tăriceanu, nu e deloc simplă, dar ea ar trebui să fie rezolvată de ambele părți în folosul PNL și al democrației în România. Premise există: http://www.tariceanu.ro/Blog/CalinPopescuTariceanu/art/244/Pericolul-bipartidismului-%E2%80%8E.html