Mulțumesc, și mie îmi place Pink Floyd, dar îmi place și cartea, datorită unor profesori devotați și inteligenți. Dacă împărășiți disprețul președintelui Băsescu pentru "filozofi", mai bine nu mai citiți blogul meu, s-ar putea să vă enerveze.
:) Nu am dispreţul preşedintelui pentru filosofi, dimpotrivă... am dispreţul faţă de profesorii care în loc să construiască conştiinţe, în loc să înveţe tinerii cum să gândească, îi îndobitocesc cu formele prestabilite. Mă deranjează profesorii care mă învaţă ce spune statul că "vrut să zică poetul" şi nu mă lasă să am o părere personală.
Deşi astăzi Învăţământul se numeşte Educaţie, de fapt nu a existat migraţia mentalităţii dinspre predarea informativă înspre educaţia formativă.
Se tot lucrează la diferite legi pentru educaţia românilor dar nu şi a României. Nimeni nu se preocupă să construiască o nouă generaţie de profesori care să nu fie selectaţi după capacitatea de a reţine materia, ci după capacitatea de a construi caractere şi modele de înţelegere lipsite de şabloanele arhetip. Cât timp tinerii se vor duce spre şcoală cu gândul că este o obligaţie şi fac defapt un serviciu părinţilor, cât timp profesorii vor folosi ca instrument de măsură a capacităţii elevilor nota silindu-i ca aceştia să urmărească o notă mare şi nu propria educaţie, cât timp cei cu o memorie bună vor avea şi note bune şi vor fi "elite"... Educaţia va continua să fie învăţământ.
Educaţia pe care clipul, spre care v-am oferit mai sus un link, o respinge nu este cea a dezvoltării gândirii... Dimpotrivă, PINK FLOYD vorbeşte de educaţia care predă noii generaţii tarele trecutului şi promulgă "răul social" generic la nivel de lege.
Aceşti profesori au predat maghiarilor că trebuie să smulgă Ardealul din hotarele actuale ale României şi românilor că trebuie să lupte împotriva "maghiarilor iredentişti"... Nu există profesori care să înveţe, deopotrivă maghiari şi români, despre buna vecinătate.
Învăţând istoria României m-am trezit, fără să-mi dau seama, că undeva în străfundurile mele exista o ură pentru turci, tătari şi... pentru toţi ceilalţi care în trecut au intrat în conflict cu România. A trebuit să mă învăţ singur să gândesc pentru ca să-mi dau seama că statul, condensat în mâna celui care comandă, nu are nici o treabă cu poporul... decât poate în discursul consemnat istoric. Ce treabă să am eu cu turcii, cu tătarii, cu ruşii, cu polonezii, cu maghiarii, cu nemţii... cu toţi care au intrat de-a lungul timpului în România "de-au cerut pământ şi apă"?
Eu sunt împotriva profesorilor care servesc unui scop politic, sunt înregimentaţi în a servi puterea politică (şi aici nu mă refer la un partid, ci la întreaga putere politică, dar cu atât mai mult faţă de un partid politic).
Mă deranjează chiar şi profesorii care l-au format pe domnul Traian Băsescu care, iată, a ajuns ditamai preşedintele şi nu poate face diferenţa dintre un filosof şi un profesor de filosofie.
Doamnă Zoe Petre, doamnă profesor Zoe Petre, ironia voastră nu a ajuns unde trebuie... din păcate. V-am mai spus că mă percepeţi drept adversar când eu vreau de fapt doar să vă feresc de demagogie şi politicianism, dacă nu spre binele domniei voastre, spre binele acestui popor care are nevoie de oameni ca domnia voastră.
Sunteţi un om bun şi un profesor la fel de bun, din păcate nu aveţi un spaţiu de exprimare adecvat, de aceea tot cădeţi în capcana exprimării politicianiste. Păi credeţi că doamnele şi domnii cărora le ţineţi partea au nevoie de sprijinul dumneavoastră? În loc ar trebui să vă ocrotiţi opinia personală, să o cultivaţi, să ne ajutaţi cu acestă opinie pe noi toţi care încă nu am ajuns la un asemenea nivel de înţelegere. Dacă ajungeţi într-o relaţie cu Emil Constantinescu cum este, de exemplu, "profesorul" Emil Boc cu Traian Băsescu... nici nu mai contează dacă aveţi sau nu aveţi dreptate, dacă ceea ce spuneţi este pertinent sau impertinent... Înţelegeţi de ce insist eu în obrăznicia mea? Această ţară are nevoie de oameni ca dumneavoastră, dar care să nu aibă patimă politică ci, dimpotrivă, care să aibă un cap limpede, social, apolitic chiar, cu mult deasupra politicii sau, dacă vreţi, cu gând spre politica adevărată, cea care încă nu există în România.
IAr pe mine mă supără generalizările. Există profesori buni - chiar excepționali cîteodată - cum există și profesori sadici sau neinformați. Există chiar oameni politici de bună calitate, pe care refuz să-i amestec în ciorba nediferențiată a "clasei politice". Apolitic nu înseamnă imparțial, ci indiferent. Eu cred că ne putem păstra și luciditatea, și opțiunile - și chiar idealurile. Dacă afirm că Emil Constantinescu a fost un președinte respectuos față de constituție și legi (ceea ce nu i-a adus prea multă simpatie populistă), nu cred că sînt un apologet comparabil în vreun fel cu "oda la vodă", vorba prietenului meu Ion Barbu, pe care o asșteaptă dl. Băsescu de la apropiații săi.
Eu nu am generalizat spunând "profesorii", ci am specificat ce profesori.
Apolitic nu înseamnă nici imparţial şi nici indiferent. Politica este ştiinţa guvernării unei tari, politica ca activitate a omului politic reprezintă deci actul guvernării. Apolitic înseamnă nepreocupat (nesubjugat) de guvernare sau care nu este privitor la guvernare. Desigur, mă refer la guvernare în sensul larg şi nu la activitatea guvernului.
Dacă afirmaţi aşa ceva despre Emil Constantinescu, omul care a dat undă verde la a nu respecta autoritatea legilor şi constituţiei, da, pot să spun că ceea ce spuneţi sună nenatural (nu aş merge până la stadiul de apologet). V-am demonstrat acum câteva luni că demiterea domnului Radu Vasile a fost neconstituţională, dacă vă amintiţi. Dar nu asta cred că este cea mai neplăcută problemă din "dinastia" Constantinescu. Pentru mine cel mai neplăcut a fost că domnia sa, deşi vorbea despre politicianul de tip nou, "să se sacrifice politicienii şi nu poporul", a continuat tradiţia implicării preşedintelui în viaţa partidului care l-a propulsat, total neconstituţională (toţi trei preşedinţii au făcut asta, dar domnul Constantinescu a spus că oferă un preşedinte de tip nou, ceea ce nu a făcut) şi în activitatea guvernului. Chemarea premierilor la Cotroceni pentru "indicaţii preţioase", într-un blând şi curat sentiment ceauşist de care nu mai scăpăm, a fost mult prea mult (Până şi Victor Ciorbea a izbucnit de câteva ori din cauza acestui "obicei").
Stimată doamnă, Eu mi-am pus încrederea în domnul Constantinescu, am vrut să vină dreapta la putere în România, şi domnia sa m-a dezamăgit profund (deşi aş spune "cumplit"). A doua încercare a dreptei a fost domnul Băsescu... Şi în el am pus încredere, şi în DA. M-a dezamăgit şi Traian Băsescu şi domnul Tăriceanu... Ion Iliescu m-a dezamăgit încă de la început atunci când CFSN-ul s-a transformat în partid politic, deşi promisese că nu face acest lucru.
Am avut trei preşedinţi de la revoluţie, au trecut deja 20 de ani, şi clasa politică, deja epurată natural, prin îmbătrânire, "lustrată" de bătrânii membrii PCR, a devenit, paradoxal, cu mult mai slab pregătită şi bolnavă de un fel de ne-o dictatură. Câţi membrii de partid au noţiuni minime de doctrină politică, câţi au citit măcar o carte de doctrină politică. să fie 200 de politicieni? Hai să spunem o mie... dar restul până la un milion de posesori de carnet de partid? Cred că sunt generos... Sunt oameni cu doctorate în politică care nu au noţiuni de politică nici cât un absolvent de liceu. De ce nu învaţă politicienii politică? Parcă se încăpăţânează să dea în gropi. Poate pentru că astăzi nu se mai face politică, doar gâlceavă. Unde sunt oamenii ca Ion Raţiu? Unde sunt acei tineri care intră în politică ca profesionişti şi nu ca oameni de drept, medici, ingineri sau mai ştiu şi eu ce "meseriaşi" care intră în politică "să facă şi ei o treabă"?
Nu am nici un respect pentru profesorul de drept constituţional Emil Boc, campionul normativelor neconstituţionale.
Eu de aceea vă spun. Noi avem nevoie de dumneavoastră nu ca să-mi spuneţi că domnul Constantinescu a fost messiah românilor, avem nevoie să fiţi un lider al societăţii civile care se bate pentru drepturile românilor în controversa cu statul român. Nu vreţi să fiţi alături de români ci alături de politică, nu e nici o problemă, dar spuneţi-ne şi nouă acest lucru, asumaţi-vă rolul politic.
Sunt mult prea dur decât îmi doresc să fiu şi îmi cer scuze pentru asta... Nu mai este însă timp de "politeţuri", vremurile nu mai aşteaptă, totalitarismul bate la uşă. În curând ne vom aminti cu nostalgie de pro-sovietism pentru că pro-americanismul va fi un stat totalitar chiar fără ieşire. Nu ştiu cine mai face o politică pro-românism, că nu mai văd pe nimeni.
@Bibliotecarul Regret că vă lăsați (dez)amăgit așa de ușor. Dacă vi se pare că totalitarismul american e cea mai mare amenințare pentru România, cred că nu prea mai e loc de discuții. Cu bine, ZP
@ Zoe Petre Totalitarismul de tip american, şi nu venit din partea Americii (aici este cu totul altă poveste), adică un tip de totalitarism pe care domniile lor îl numesc şi definesc, nici mai mult şi nici mai puţin, democraţie.
Lumea leagă atât de mult totalitarismul de comunism (nici măcar nazismul nu mai pare astăzi totalitar) încât nu mai vede exact ce se întâmplă.
TOTALITÁR, -Ă, totalitari, -e, adj. (Despre state, despre regimuri şi concepţii politice) Care aplică sau preconizează dictatura unei minorităţi, majoritatea populaţiei fiind lipsită de drepturi şi de libertăţi. – Din fr. totalitaire.
Minoritatea este grupul care conduce ţara, un grup transpartinic. Totalitarismul începe în momentul în care cetăţean este pus să aleagă la vot între aceşti membri din grupul minoritar care stăpâneşte ţara, fără a putea să aleagă, de exemplu, un independent din afara "găştii". Iată ce a păţit domnul Cernea. Deşi membru de partid cu un mic partid în spatele domniei sale, domnia sa era în afara găştii. A fost rapid eliminat. Independenţii? Câţi independenţi au câştigat până acum în alegeri? Câţiva primari.
Totalitarismul îmbrăcat (definit) cu blana democraţiei este cel mai periculos. De ce? Pentru că sugrumă oamenii în numele poporului? Nu, asta făcea şi comunismul. Este periculos pentru că cetăţenii sunt precum drogaţii, devin incapabili să mai vadă realitatea. Priviţi la români. Deşi toată lumea vede, cu ochiul liber, că ne este din rău în mai rău, absolut nimeni nu este capabil să vadă că politica provoacă acest rău. În consecinţă nimeni nu luptă împotriva politicii, fiecare sprijină un partid împotriva altui partid (sau altor partide). Cu cât creşte lupta şi ura dintre partide, cu atât situaţia politicii este mai solidă, mai consolidată.
Aparent partidele se ceartă între ele, în realitate ele se sprijină unele pe altele pentru că cetăţenii au tot timpul un vinovat şi un aliat, aşa cum cărţile de joc capătă stabilitate şi se susţin unele pe altele. Secretul este să transformi efectul de forfecare din legături în efort de compresiune.
Totalitarismul occidental este diferit de cel comunist prin mici ajustări. Astăzi există dreptul la exprimare, dar nimeni nu mai ascultă exact ce se spune... În varianta românească, mass-media a devenit unealta mogulilor "anti-naţionali" înfieraţi de însuşi preşedintele ţării.
Lipsa produselor de larg consum din comunism este înlocuită cu un consumerism care are ca scop îndatorarea şi subjugarea financiară a populaţiei. În timp ce regula comunistă era "Nimeni nu prinde cheag", regula totalitarismului capitalist este "prindeţi cheag că vi-l luăm noi pe urmă".
În rest, astăzi poliţia politică este mult mai dezvoltată şi mai subtilă, informatorii sunt şi ei mai activi ca niciodată, sistemul de urmărire se face cu mult mai sofisticat...
Drepturile omului? Drepturile omului sunt călcate în picioare sub pretextul că vin teroriştii...
Şi eu cred că nu mai este loc de discuţii, lucrurile sunt extrem de evidente.
Şi totuşi... Nu pot să nu-mi pun întrebarea, de ce totalitarismul a ajuns o stare de fapt pentru întreaga omenire, de ce nu poate exista libertatea.
Înţeleg că nu sunt dorit pe acest blog... Păcat, eu chiar am pus suflet. Din păcate nu reuşesc să trec peste graniţa fricii cu care românii şi-au închis spiritul.
Doamnă Petre, Eu vă doresc multă fericire şi împlinire. Nu vă voi mai deranja.
:)
RăspundețiȘtergereDa...
Ticiăr liţă chiţălău!
http://www.youtube.com/watch?v=L-ISJAct04Y
Mulțumesc, și mie îmi place Pink Floyd, dar îmi place și cartea, datorită unor profesori devotați și inteligenți. Dacă împărășiți disprețul președintelui Băsescu pentru "filozofi", mai bine nu mai citiți blogul meu, s-ar putea să vă enerveze.
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereNu am dispreţul preşedintelui pentru filosofi, dimpotrivă... am dispreţul faţă de profesorii care în loc să construiască conştiinţe, în loc să înveţe tinerii cum să gândească, îi îndobitocesc cu formele prestabilite. Mă deranjează profesorii care mă învaţă ce spune statul că "vrut să zică poetul" şi nu mă lasă să am o părere personală.
Deşi astăzi Învăţământul se numeşte Educaţie, de fapt nu a existat migraţia mentalităţii dinspre predarea informativă înspre educaţia formativă.
Se tot lucrează la diferite legi pentru educaţia românilor dar nu şi a României. Nimeni nu se preocupă să construiască o nouă generaţie de profesori care să nu fie selectaţi după capacitatea de a reţine materia, ci după capacitatea de a construi caractere şi modele de înţelegere lipsite de şabloanele arhetip. Cât timp tinerii se vor duce spre şcoală cu gândul că este o obligaţie şi fac defapt un serviciu părinţilor, cât timp profesorii vor folosi ca instrument de măsură a capacităţii elevilor nota silindu-i ca aceştia să urmărească o notă mare şi nu propria educaţie, cât timp cei cu o memorie bună vor avea şi note bune şi vor fi "elite"... Educaţia va continua să fie învăţământ.
Educaţia pe care clipul, spre care v-am oferit mai sus un link, o respinge nu este cea a dezvoltării gândirii... Dimpotrivă, PINK FLOYD vorbeşte de educaţia care predă noii generaţii tarele trecutului şi promulgă "răul social" generic la nivel de lege.
Aceşti profesori au predat maghiarilor că trebuie să smulgă Ardealul din hotarele actuale ale României şi românilor că trebuie să lupte împotriva "maghiarilor iredentişti"... Nu există profesori care să înveţe, deopotrivă maghiari şi români, despre buna vecinătate.
Învăţând istoria României m-am trezit, fără să-mi dau seama, că undeva în străfundurile mele exista o ură pentru turci, tătari şi... pentru toţi ceilalţi care în trecut au intrat în conflict cu România. A trebuit să mă învăţ singur să gândesc pentru ca să-mi dau seama că statul, condensat în mâna celui care comandă, nu are nici o treabă cu poporul... decât poate în discursul consemnat istoric. Ce treabă să am eu cu turcii, cu tătarii, cu ruşii, cu polonezii, cu maghiarii, cu nemţii... cu toţi care au intrat de-a lungul timpului în România "de-au cerut pământ şi apă"?
Eu sunt împotriva profesorilor care servesc unui scop politic, sunt înregimentaţi în a servi puterea politică (şi aici nu mă refer la un partid, ci la întreaga putere politică, dar cu atât mai mult faţă de un partid politic).
Mă deranjează chiar şi profesorii care l-au format pe domnul Traian Băsescu care, iată, a ajuns ditamai preşedintele şi nu poate face diferenţa dintre un filosof şi un profesor de filosofie.
Doamnă Zoe Petre, doamnă profesor Zoe Petre, ironia voastră nu a ajuns unde trebuie... din păcate. V-am mai spus că mă percepeţi drept adversar când eu vreau de fapt doar să vă feresc de demagogie şi politicianism, dacă nu spre binele domniei voastre, spre binele acestui popor care are nevoie de oameni ca domnia voastră.
Sunteţi un om bun şi un profesor la fel de bun, din păcate nu aveţi un spaţiu de exprimare adecvat, de aceea tot cădeţi în capcana exprimării politicianiste. Păi credeţi că doamnele şi domnii cărora le ţineţi partea au nevoie de sprijinul dumneavoastră? În loc ar trebui să vă ocrotiţi opinia personală, să o cultivaţi, să ne ajutaţi cu acestă opinie pe noi toţi care încă nu am ajuns la un asemenea nivel de înţelegere. Dacă ajungeţi într-o relaţie cu Emil Constantinescu cum este, de exemplu, "profesorul" Emil Boc cu Traian Băsescu... nici nu mai contează dacă aveţi sau nu aveţi dreptate, dacă ceea ce spuneţi este pertinent sau impertinent... Înţelegeţi de ce insist eu în obrăznicia mea? Această ţară are nevoie de oameni ca dumneavoastră, dar care să nu aibă patimă politică ci, dimpotrivă, care să aibă un cap limpede, social, apolitic chiar, cu mult deasupra politicii sau, dacă vreţi, cu gând spre politica adevărată, cea care încă nu există în România.
IAr pe mine mă supără generalizările. Există profesori buni - chiar excepționali cîteodată - cum există și profesori sadici sau neinformați. Există chiar oameni politici de bună calitate, pe care refuz să-i amestec în ciorba nediferențiată a "clasei politice". Apolitic nu înseamnă imparțial, ci indiferent. Eu cred că ne putem păstra și luciditatea, și opțiunile - și chiar idealurile. Dacă afirm că Emil Constantinescu a fost un președinte respectuos față de constituție și legi (ceea ce nu i-a adus prea multă simpatie populistă), nu cred că sînt un apologet comparabil în vreun fel cu "oda la vodă", vorba prietenului meu Ion Barbu, pe care o asșteaptă dl. Băsescu de la apropiații săi.
RăspundețiȘtergereEu nu am generalizat spunând "profesorii", ci am specificat ce profesori.
RăspundețiȘtergereApolitic nu înseamnă nici imparţial şi nici indiferent. Politica este ştiinţa guvernării unei tari, politica ca activitate a omului politic reprezintă deci actul guvernării. Apolitic înseamnă nepreocupat (nesubjugat) de guvernare sau care nu este privitor la guvernare. Desigur, mă refer la guvernare în sensul larg şi nu la activitatea guvernului.
Dacă afirmaţi aşa ceva despre Emil Constantinescu, omul care a dat undă verde la a nu respecta autoritatea legilor şi constituţiei, da, pot să spun că ceea ce spuneţi sună nenatural (nu aş merge până la stadiul de apologet). V-am demonstrat acum câteva luni că demiterea domnului Radu Vasile a fost neconstituţională, dacă vă amintiţi. Dar nu asta cred că este cea mai neplăcută problemă din "dinastia" Constantinescu. Pentru mine cel mai neplăcut a fost că domnia sa, deşi vorbea despre politicianul de tip nou, "să se sacrifice politicienii şi nu poporul", a continuat tradiţia implicării preşedintelui în viaţa partidului care l-a propulsat, total neconstituţională (toţi trei preşedinţii au făcut asta, dar domnul Constantinescu a spus că oferă un preşedinte de tip nou, ceea ce nu a făcut) şi în activitatea guvernului. Chemarea premierilor la Cotroceni pentru "indicaţii preţioase", într-un blând şi curat sentiment ceauşist de care nu mai scăpăm, a fost mult prea mult (Până şi Victor Ciorbea a izbucnit de câteva ori din cauza acestui "obicei").
Stimată doamnă,
Eu mi-am pus încrederea în domnul Constantinescu, am vrut să vină dreapta la putere în România, şi domnia sa m-a dezamăgit profund (deşi aş spune "cumplit"). A doua încercare a dreptei a fost domnul Băsescu... Şi în el am pus încredere, şi în DA. M-a dezamăgit şi Traian Băsescu şi domnul Tăriceanu...
Ion Iliescu m-a dezamăgit încă de la început atunci când CFSN-ul s-a transformat în partid politic, deşi promisese că nu face acest lucru.
Am avut trei preşedinţi de la revoluţie, au trecut deja 20 de ani, şi clasa politică, deja epurată natural, prin îmbătrânire, "lustrată" de bătrânii membrii PCR, a devenit, paradoxal, cu mult mai slab pregătită şi bolnavă de un fel de ne-o dictatură. Câţi membrii de partid au noţiuni minime de doctrină politică, câţi au citit măcar o carte de doctrină politică. să fie 200 de politicieni? Hai să spunem o mie... dar restul până la un milion de posesori de carnet de partid? Cred că sunt generos... Sunt oameni cu doctorate în politică care nu au noţiuni de politică nici cât un absolvent de liceu. De ce nu învaţă politicienii politică? Parcă se încăpăţânează să dea în gropi. Poate pentru că astăzi nu se mai face politică, doar gâlceavă. Unde sunt oamenii ca Ion Raţiu? Unde sunt acei tineri care intră în politică ca profesionişti şi nu ca oameni de drept, medici, ingineri sau mai ştiu şi eu ce "meseriaşi" care intră în politică "să facă şi ei o treabă"?
Nu am nici un respect pentru profesorul de drept constituţional Emil Boc, campionul normativelor neconstituţionale.
Eu de aceea vă spun. Noi avem nevoie de dumneavoastră nu ca să-mi spuneţi că domnul Constantinescu a fost messiah românilor, avem nevoie să fiţi un lider al societăţii civile care se bate pentru drepturile românilor în controversa cu statul român. Nu vreţi să fiţi alături de români ci alături de politică, nu e nici o problemă, dar spuneţi-ne şi nouă acest lucru, asumaţi-vă rolul politic.
Sunt mult prea dur decât îmi doresc să fiu şi îmi cer scuze pentru asta... Nu mai este însă timp de "politeţuri", vremurile nu mai aşteaptă, totalitarismul bate la uşă. În curând ne vom aminti cu nostalgie de pro-sovietism pentru că pro-americanismul va fi un stat totalitar chiar fără ieşire. Nu ştiu cine mai face o politică pro-românism, că nu mai văd pe nimeni.
@Bibliotecarul
RăspundețiȘtergereRegret că vă lăsați (dez)amăgit așa de ușor. Dacă vi se pare că totalitarismul american e cea mai mare amenințare pentru România, cred că nu prea mai e loc de discuții. Cu bine, ZP
@ Zoe Petre
RăspundețiȘtergereTotalitarismul de tip american, şi nu venit din partea Americii (aici este cu totul altă poveste), adică un tip de totalitarism pe care domniile lor îl numesc şi definesc, nici mai mult şi nici mai puţin, democraţie.
Lumea leagă atât de mult totalitarismul de comunism (nici măcar nazismul nu mai pare astăzi totalitar) încât nu mai vede exact ce se întâmplă.
TOTALITÁR, -Ă, totalitari, -e, adj. (Despre state, despre regimuri şi concepţii politice) Care aplică sau preconizează dictatura unei minorităţi, majoritatea populaţiei fiind lipsită de drepturi şi de libertăţi. – Din fr. totalitaire.
Minoritatea este grupul care conduce ţara, un grup transpartinic. Totalitarismul începe în momentul în care cetăţean este pus să aleagă la vot între aceşti membri din grupul minoritar care stăpâneşte ţara, fără a putea să aleagă, de exemplu, un independent din afara "găştii". Iată ce a păţit domnul Cernea. Deşi membru de partid cu un mic partid în spatele domniei sale, domnia sa era în afara găştii. A fost rapid eliminat. Independenţii? Câţi independenţi au câştigat până acum în alegeri? Câţiva primari.
Totalitarismul îmbrăcat (definit) cu blana democraţiei este cel mai periculos. De ce? Pentru că sugrumă oamenii în numele poporului? Nu, asta făcea şi comunismul. Este periculos pentru că cetăţenii sunt precum drogaţii, devin incapabili să mai vadă realitatea. Priviţi la români. Deşi toată lumea vede, cu ochiul liber, că ne este din rău în mai rău, absolut nimeni nu este capabil să vadă că politica provoacă acest rău. În consecinţă nimeni nu luptă împotriva politicii, fiecare sprijină un partid împotriva altui partid (sau altor partide). Cu cât creşte lupta şi ura dintre partide, cu atât situaţia politicii este mai solidă, mai consolidată.
Aparent partidele se ceartă între ele, în realitate ele se sprijină unele pe altele pentru că cetăţenii au tot timpul un vinovat şi un aliat, aşa cum cărţile de joc capătă stabilitate şi se susţin unele pe altele. Secretul este să transformi efectul de forfecare din legături în efort de compresiune.
Totalitarismul occidental este diferit de cel comunist prin mici ajustări. Astăzi există dreptul la exprimare, dar nimeni nu mai ascultă exact ce se spune... În varianta românească, mass-media a devenit unealta mogulilor "anti-naţionali" înfieraţi de însuşi preşedintele ţării.
Lipsa produselor de larg consum din comunism este înlocuită cu un consumerism care are ca scop îndatorarea şi subjugarea financiară a populaţiei. În timp ce regula comunistă era "Nimeni nu prinde cheag", regula totalitarismului capitalist este "prindeţi cheag că vi-l luăm noi pe urmă".
În rest, astăzi poliţia politică este mult mai dezvoltată şi mai subtilă, informatorii sunt şi ei mai activi ca niciodată, sistemul de urmărire se face cu mult mai sofisticat...
Drepturile omului? Drepturile omului sunt călcate în picioare sub pretextul că vin teroriştii...
Şi eu cred că nu mai este loc de discuţii, lucrurile sunt extrem de evidente.
Şi totuşi... Nu pot să nu-mi pun întrebarea, de ce totalitarismul a ajuns o stare de fapt pentru întreaga omenire, de ce nu poate exista libertatea.
Înţeleg că nu sunt dorit pe acest blog... Păcat, eu chiar am pus suflet. Din păcate nu reuşesc să trec peste graniţa fricii cu care românii şi-au închis spiritul.
RăspundețiȘtergereDoamnă Petre,
Eu vă doresc multă fericire şi împlinire. Nu vă voi mai deranja.
regret că interpretați astfel comentariul meu, dar nu pot subscrie în niciun fel la opiniile dvs.
RăspundețiȘtergere