Cred că, după experiența blogurilor și a promenadei violet, trebuie să tragem cîteva concluzii și să purcedem la cîteva acțiuni diferite de cele de pînă acum.
1. Trecerea din virtual în stradă nu poate fi directă, și e poate mult mai dificilă decît credeam. Ar trebui să găsim eventual modalități de întîlnire lipsite de nostalgia imposibilei reeditări a Pieții Universității. Sau cu totul altceva.
2. Să ne definim clar obiectivele, și, pornind de aici, mijloacele. Ce vrem? O Românie democratică, fără șefi charismatici, și o guvernare responsabilă. Pentru asta, e nevoie de refacerea societății civile, pe care actuala guvernare a făcut-o praf.
3. Peste cinci ani, există șanse reale de a alege altfel decît în 2008 și 2009, nu degeaba guvernul Boc acumulează atîtea măsuri stupide și impopulare. Strigați odată "jos forfetarul" și să vedeți ce puhoi de aderenți, cu și fără blog, se mobilizează. Dacă nu vrem să aleagă iar "Iliescu și poporul" - eu, una, nu vreau - trebuie să creem un cîmp de presiune în jurul PNL, să nu-și rateze șansa.
4. Uninominalul creează oportunități de presiune politică a societății asupra partidelor: în circumscripția X, medicii nu-l vor susține pe Y dacă partidul lui nu se angajează să adopte 5 măsuri concrete în favoarea medicilor. În circumscripția A, sindicatul profesorilor își va flosi toate mijloacele pentru a împiedica alegerea candidatului B, al cărui partid a distrus sistemul de învățămînt.
5. Rezultă că, pînă ce partidele vor defini proiectul politic major pe care ni-l propun, ar trebui ca noi înșine să știm ce vrem: cum vrem să arate România peste 20 de ani? Personal, cu tot ce am învățat în ultimii 20 de ani, nu cred că partidele politice sînt înzestrate cu organul predicției. Societatea trebuie să-și formuleze obiectivele, și partidele care vor avea atîta minte încît să le urmeze ar putea cîștiga.
Acesta e doar un modest început de discuție. Dacă vi se pare legitim și necesar, ca să zic așa, aștept cu prietenie urmarea foiletonului început aici.
BRAVO!
RăspundețiȘtergerebravo, draga doamna.
asta ar trebui sa urmeze vinerii violete. acesta este urmatorul pas normal si natural. definirea propriilor doleante. sa tipam inteligent si inteligibil.
multumim pentru sustinere.
Întrebarea pe care o lansați mi se pare, într-adevăr, esențială. Electoratul în sine are nevoie de un program politic propriu, de a viziune asupra României, de stabilirea unor obiective, înainte de a aștepta o viziune din partea partidelor. Cel puțin, așa ar fi normal. Despre traseismul politic în România de azi, răpunzînd un pic întrebării dvs.:
RăspundețiȘtergerehttp://loscuentosdeandrada.blogspot.com/2010/04/pina-cind-ciolanul-ne-va-desparti.html
Cu drag,
Andrada
Doamne Petre, ce facem cu Parlamentul? Traim o pervertire a democratiei fara precedent. In curand, in ciuda alegerilor care au dat un alt rezultat, PD-L vor avea o majoritate confortabila. Pe mine lucrul asta ma ingrijoreaza cel mai rau.
RăspundețiȘtergereIn legatura cu punctele pe care le-ati mentionat: in curand vom avea un club al bloggerilor liberali. Va fac o invitatie deja la una dintre intalniri (se vor desfasura saptamanal - va voi tine la curent) si as vrea ca acolo sa discutam despre toate aceste puncte si nu numai. Sa ne ajutati sa enuntam acele obiective pe care orice societate moderna trebuie sa le aiba.
Doamnă,
RăspundețiȘtergeretrebuia să fi scris textul acesta înaintea zilei de 2 aprilie! Ne mai deşteptam şi noi.
Dacă aţi avut generozitatea să propuneţi un foileton cu concursul doritorilor, apoi zic să începem de undeva...
Treaba ar fi mers ca unsă, dacă nu se propunea acel marş. Eu am crezut că, în ziua cu pricina, oriunde te-ai afla, orice ai face, porţi la vedere şi oarecum insolit, un accesoriu violet. Am crezut că nişte oameni drăguţi, cu aparate de fotografiat, vor face instantanee la ore de vârf, prin oraş şi le vor posta pe bloguri, ca să vedem care e "concentraţia" de violet voit în peisajul urban.
Apoi, văzând şi făcând. Dar am fi avut un indicator, mult mai exact.
Aşa, doar 50 - 100 de oameni pe traseul indicat...
Erau doar cei care au putut să fie acolo la ora stabilită. Ce folos că atât de mulţi alţii, în alte puncte ale Bucureştiului, au purtat vizibil violet, un pulover, ciorapi, o ppălărioară, ceva de care se îngrijiseră de cu seară s-o aibă a doua zi?
Poate că ar trebui să exersăm.
Să repetăm experimentul. O dată pe lună?
Repetiţia e mama... succesului! Altfel n-ajungi cap de afiş.
Dacă aţi lăsat uşa deschisă. zic să ne mai vânturăm un pic pe ea, până ne vine o idee.