Palmele academice

Să vă spun drept, cînd am auzit că dl. Băsescu e academician, mi-am amintit de Valentin Lipatti supus torturii de a asculta un pianist care bătea în clapele unui instrument de crîșmă, complet dezacordat. Excedat, a spus: "Aveam și eu un frate care cînta la pian, dar parcă suna altfel!" Tot așa, îmi vine și mie să spun "Aveam și eu - nu unul, ci șase - un tată, un bunic, patru unchi - academicieni, dar niciunul nu semăna cu dl. Băsescu.

Următorul șoc pe care mi l-a provocat știrea referitoare la înfierea dlui Băsescu de către Academia Oamenilor de Știință n-a fost știrea ca atare, ci amănuntul că președinte al AOȘ ar fi acad. Virgil Cândea. Asta fiindcă, regret din toată inima, dar Virgil Cândea a părăsit lumea - și nu doar pe cea academică - acum cîțiva ani.

Înainte de 1948, Academia Oamenilor de Știință era o societate cît se poate de onorabilă, populată de savanți a căror medie de vîrstă era probabil mai redusă decît cea a membrilor Academiei Române, dar a căror excelență, în mod particular în domeniul științelor "dure", mă face să cred că AOȘ avea o vocație compensatorie în raport cu vechea Academie, născută în jurul proiectului de Dicționar al limbii române, unde istoricii și filologii dominau.

AOȘ a fost literalmente înghițită de Academia reformată în 1948: o bună parte a membrilor săi s-au integrat în noua academie, alții, dimpotrivă, au fost marginalizați, dacă nu și mai rău: secretarul general al AOȘ, Const. Kirițescu, pe care l-am cunoscut foarte bine - ne era vecin - a fost epurat din toate funcțiile (era liberal), și-a pierdut casa, dar nu biblioteca, și acolo a lucrat statornic, de amorul artei, pînă la sfîrșitul vieții.

Cînd am auzit din nou de AOȘ - pe atunci intitulată mai modest, asociație, - era o societate reînființată în 1956 pentru a servi drept interfață a regimului comunist în relația cu diferite foruri ale lumii savante internaționale, de pildă cu mișcarea Pugwash. Aici, prezența eruditului Virgil Cândea n-ar fi fost  incongruă.

Cînd am ajuns eu să aflu de AOȘ, nici vorbă de Virgil Cândea, dimpotrivă, era vorba, cel puțin la vedere, de un fel de asociație a Doctorilor Nimbus: un număr variabil de savanți extrem de naivi, care s-au agitat, imediat după decembrie 1989, în favoarea unor foarte diverse mișcări și grupări politice europene. Nu știu pe ce temei, aveau o relație privilegiată cu Partidului Transnațional al lui Marco Panella, Partito Radicale Nonviolento transnazionale e transpartito. L-au și invitat pe Panella la București, și așa am ajuns să-i întîlnesc de cîteva ori.
 

Cînd m-am uitat ieri pe pagina de internet a distinsei societăți m-am liniștit: era vorba nu de istoricul și teologul Virgil Cândea, ci de generalul Vasile Cândea, distins medic. Doar că aceeași expediție pe pînza virtuală mi-a dat senzația că mă aflu în fața unui grup al Independenților din lumea științei, a literelor și artelor. E adevărat că e un joc destul de greu de urmărit între corespondenți, titulari și membri de onoare, încît nu știi bine cine a vrut să fie membru și cine a fost poftit și nu a refuzat la vreme, dar, una peste alta, e o agregare destul de ciudată. Am întîlnit acolo nume sonore de la granița dintre mediul universitar și cel politic: d-nul Buzatu, de pildă, corifeul studiilor închinate lui Antonescu, fost parlamentar și vice-președinte al PRM, conducătorul științific al tezei de doctorat a dlui Vadim Tudor, sau dl. Dan Zamfirescu, eiusdem farinae, alături de dna Ecaterina Andronescu sau de acad. Aurel Săndulescu, fost parlamentar PNȚCD, dar și de dl. Ioan Scurtu, fost consilier al președintelui Ion Iliescu și director adjunct științific al Institutului pentru Istoria Revoluției din 1989, ori de dl. Dinu Săraru, specialist în chestiunea țărănească, de dl. Răzvan Theodorescu, fost parlamentar PSD, recent demisionar din acest partid (pe care l-a calificat drept "frumos" !!! - dar despre asta voi scrie altădată). Nu am întîlnit numele nici unuia dintre intelectualii de curte ai președintelui Băsescu în AOȘ, l-am regăsit însă printre membrii de vază ai Academiei pe eternul, inevitabilul acad. Bălăceanu-Stolnici, și asta m-a făcut să meditez o clipă în plus la sensurile profunde ale decernării Palmelor Academice unei personalități atît de academice ca distinsul nostru președinte.

Cred că putem formula ipoteza după care d-sa își lărgește și își diversifică susținătorii din lumea intelectuală, tot așa cum și-a lărgit și diversificat electoratul îndeobște. Priviți cu atenție: Dl. Băsescu și PD au beneficiat inițial de susținerea unui electorat urban educat, dar și-au extins energic îmbrățișarea către publicul OTV, maneliști și alte majorități culturale, reușind să scoată din joc aproape complet partidele care aspirau voturile acestora, în frunte cu PRM. Tot așa, susținut în primul mandat de dnii Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu, etc., președintele și partidul pe care îl conduce d-sa cu mînă de fier se extind acum în zona intelectuală tradițional afiliată PSD și PRM.

Senzațional este faptul că binomul Băsescu-PD se pot extinde către extrema stîngă fără a pierde susținerea nucleului inițial de intelectuali, situat mai degrabă la dreapta dreptei pe eșichierul politic. Astfel, distinșii și fidelii suporteri anticomuniști ai dlui Președinte se regăsesc acum în proximitatea dlor Săraru și Scurtu, în vreme ce dl. Aurelian Bondrea, care ne-a păstorit decenii de-a rîndul în calitate de Director al cadrelor din Ministerul Învățămîntului, se alătură viitorului "partid al celor care au rămas fără de partid": general la general trage. Dl. Bondrea este mai cunoscut azi drept ctitor și patron al Universității Spiru Haret,unde o mare parte a Oamenilor de Știință din Academia paralelă la care mă refer sînt profesori, decani și chiar mai mult decît atît.

Poate că nu e întîmplător faptul că această aripă savantă a ceaușismului militant a fost susținută în confruntarea ei cu legile statului român de președintele Băsescu în persoană. Pe cale de consecință, n-ar fi întîmplător nici că AOȘ a fost naționalizată cu beneficii acum cîțiva ani, nici că acum plătește dividende protectorului ei. Am văzut în poze că membrii AOȘ au uniforme de academicieni copiate după cele de la Academia Franceză, cu laurii academici în colier pe revere. Aștept cu nerăbdare ziua în care proaspătul academician ot Cotroceni va apărea și el, laureat, dar mă tem că urma palmelor academice i se vede de pe acum - pe obraz.