Addendum, dar nu erratum

Aflu azi dintr-un comunicat al Administrației prezidențiale că președintele Băsescu nu a acceptat titlul de academician de onoare al AOȘ, considerînd că acordarea unui sediu - ca primar - și promulgarea unei legi - ca președinte - nu au a fi răsplătite. Perfect de acord. Motivația declarată public de către reprezentantul acestei nobile instituții, după ce că implica un fel de "atenție" acordată șefului statului român, ca un pachet de cafea la ghișeul de la percepție, în schimbul îndeplinirii unor simple îndatoriri de serviciu, mai suna și ca un fel de scuză jenată.

Am voie însă să mă întreb cum ar fi fost primită propunerea AOȘ dacă nu ar fi fost însoțită de comentariul inept al secretarului său general? Oare, dacă era mai inspirată motivația, onoarea ar fi fost acceptată cu mai multă bunăvoință? Dacă acum va începe să plouă cu doctorate onorifice, titulaturi savante și alte nostalgice reflexe, vom avea și răspunsul la această întrebare.

Oricum ar sta lucrurile însă, nu am motive să renunț la miezul textului anterior: dl. Băsescu își extinde șarmul în cele mai neașteptate direcții, de la d-nii Bondrea și Păunescu la commilitonii dezamăgiți ai D-lui Vadim Tudor (Bolcaș, Buzatu, Zamfirescu?) și de la OTV la boierii veliți care au pactizat de mult încă cu Necuratul. Ne putem întreba cum se asortează această operație seducătoare cu intoleranța anti-comunistă. anti-securistă, anti-pesedistă, a președintelui însuși si a "martorilor" lui nestrămutați întru credință? Putem răspunde că se asortează la fel cum se armonizează vehemența anti-moguli și patima subită pentru trustul Păunescu, ori vituperările anti-corupție și puzderia de regi ai asfaltului, marmorei, speculațiilor imobiliare, cu JAFO rebotezat RAFO - datorită prețioasei contribuție a d-lui Stolojan - și îndeobște cu hămeseala inegalabilă a favoriților, rubedeniilor și curtenilor incoruptibilului nostru președinte.