sâmbătă, 12 iunie 2010

Exerciții de admirație

După incidentul de la lansarea cărții dlui Ion Iliescu, am găsit pe multe bloguri prietene o reacție care m-a surprins. Anume, ideea - pe care am mai întîlnit-o deseori și în ziare, acum și mai de mult  - după care nu se făcea să fie agresat dl Iliescu fiindcă ar fi "singurul om politic demn de acest nume din ultimii 20 de ani".
Că nu e frumos să agresezi un autor la lansarea propriei cărți, sînt perfect de acord. Nu e frumos, înainte de toate, să agresezi cărțile, și, dacă minerii delegați de dl Iliescu să facă horticultură în Piața Universității acum 20 de ani s-ar fi conformat acestui principiu, în loc să urineze pe cărți, ar fi fost foarte bine. Că nu e frumos să agresezi o persoană în vîrstă, iarăși sînt de acord, și m-aș fi bucurat ca minerii de acum 20 de ani să menajeze măcar bătrînii, dacă pe tineri îi băteau cu atîta ură de clasă. E bine, în fine, că organele de ordine au intervenit de astă dată, nu ca acum 20 de ani, cînd îi ajutau plini de zel pe mineri să bată, să aresteze, să tortureze.
Pe scurt, sînt perfect de acord cu toți cei care condamnă agresiunea "noilor golani" agitați de la Bookfest, dar de cîte ori argumentul esențial în această condamnare este teza excelenței dlui Iliescu ca politician, eu nu văd înaintea ochilor decît chipul străveziu al studentei care spunea " după Măgurele, nu mă mai tem de moarte, credeam că mor în fiecare clipă". Văd sîngele de pe scările facultății, unde studenții fuseseră fugăriți, tîrîți, izbiți cu capul de trepte, treaptă de treaptă, patru etaje - din cele "boierești", înalte, nu ca scările de bloc socialist; văd cărțile călcate în picioare, inundate deliberat, rupte și desecrate, văd tabla din amfiteatrul Pârvan, cu amenințări cu moartea scrise cu litere strîmbe, și cu sulița ciocănită dintr-o cazma pe care o lăsaseră la vedere, să nu credem că se laudă;  văd dubele în care erau înghesuiți tineri fiindcă aveau o carte în mînă - și o văd și pe bibliotecara plînsă că-i furaseră radioul cu tranzistori.
Nu am negat niciodată evidența: printre activiștii cu privirea tîmpă și cu verbul peltic din era ceaușistă, dl. Iliescu era o stea strălucitoare.

În comparație cu Traian Băsescu, pe de altă parte, dl. Iliescu vorbește civilizat cu adversarii chiar dacă îi acuză de complot contra siguranței statului.

Dar ca dl. Iliescu să fie calificat drept "cel mai mare om politic" doar fiindcă a încercat în 1990 să instaureze un fel de FDUS (nu mai știți? Frontul democrației și unității socialiste, format din PCR, UTC și ODUS, organizația etc. a celor care nu erau membri de partid) - o democrație originală, fără "structuri rigide de partid" - și nu a reușit; doar fiindcă a vrut să lase România în sfera perestroikăi - și nu a reușit; doar fiindcă, în 2000, s-a resemnat să împartă puterea cu Năstase, cu UDMR, cu NATO, cu UE, ș.a.m.d.

Măcar dacă nu ați uita, doamnelor și domnilor, că Ion Iliescu e cel care l-a inventat ministru al transporturilor pe Traian Băsescu...

5 comentarii:

  1. După cum văd eu că se discută, mai e puţin şi-i cerem noi iertare lui Ilici că l-am pus în situaţia neplăcută să-i deranjeze pe mineri, că am sabotat producţia de cărbune a ţării şi că i-am deturnat pe securişti de la misiunile lor de apărare a avuţiei naţionale pentru a-i ghida pe mineri prin labirintul Universităţii!
    Asta da Golaniadă!
    Să ne mai mirăm că apare noua tânăra gardă de fier?! Portocalie, de la rugină..

    RăspundețiȘtergere
  2. Din pacate, raul pe care il reprezinta astazi Basescu, ii face pe multi sa il pozitiveze pe Iliescu si sa uite perioada neagra a anilor '90. Memoria publica selectiva nu cuprinde nuante, ci readuce, in falshback-uri, secvente albe sau negre din istoria noastra recenta. Pericolul pe care il reprezinta astazi Basescu incepe sa albeasca usor-usor tot trecutul nostru post-revolutionar, si asta e foarte periculos. Nimeni nu neaga ca Iliescu a devenit pana la urma un democrat, dar am trecut, ca natie, printr-o perioada neagra la inceputul anilor '90 cand, avand toata puterea, s-a folosit de ea in mod abuziv, mergand pana la crime. Nu a fost considerat pana la urma un dictator, pentru ca a acceptat sa piarda puterea. Dar de aici si pana la a fi considerat "singurul om politic" e cale lunga. Pai ce sa mai zicem de Coposu sau de Constantinescu atunci...

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamnă profesor,
    genul ăsta de reacţie, proIliescu, indulgenţa cu care unii privesc acum în urmă, fiindcă în faţă le hăhăie doar Băsescu şi, în pauzele de hăhăit, ţopăie deplorabilul Boc, preocupat să pară cu 2 nanometri mai înalt, nicidecum preocupat de imbecilităţile pe care le editează pe gură, este, cred, unul dintre cele mai mari răuri pe care le face şi le lasă în urma sa Băsescu: fiindcă el nerezistând niciunei comparaţii, e limpede că până şi un anume fost mic nomenclaturist - Iliescu, are câştig de cauză.
    Nu ne paşte doar o nouă dictatură, ci şi o sinceră melancolie blegoasă după foşti activişti de partid comunist care, dacă n-au reuşit să-şi schimbe blana, măcar şi-au făcut-o permanent, să pară de oaie.
    Şi, în cazul dlui Iliescu, senectutea e un avantaj, că mai albeşte omu', blana devine albă... ca la oaie.

    RăspundețiȘtergere
  4. buna seara, draga doamna, va respect opinia si nu-mi permit s-o comentez. la fel si interpretarea dvs. asupra celor spuse pe blogurile prietene, dupa cum le numiti. fiind si eu unul dintre cei care si-a exprimat o parere similara, tot ce as adauga este ca "fiecare citeste cum vede" caci vederea fiecaruia este filtrata de mintea, experienta si inima individului.
    e plina tara de politicieni, dar numar numai doi cu potential real de a deveni oameni politici printre ei. conjunctura si timpul mai ramane sa le dea sansa pe care iliescu a avut-o: de a-si concretiza toate etapele implinirii misiunii lor. caci, din aceasta perspectiva, singura locomotiva pe care eu am auzit-o in ultimii ani fluierand in statie purta numele ilici. de as schimba intr-o zi nevasta si blogul pe o functie politica, sigur n-as face-o pentru mediocritatea unei parlamentare glorii de talkshow televizat. caci nimeni nu ma striga hoara! dar garantat as ceda tentatiei daca mi-as vedea astrele aliniate favorabil pentru a ma auzi si eu cu fluierul in gara.
    intentia si tentatia fac o casuta bunicica impreuna, dar numai putinta le pune acoperisul la timp ca sa nu inunde ploaia proprietatea. doar ca putinta nu s-a impartit de la primarie pe degeaba sau tuturor. si uite-asa, din cand in cand rasare in gradina un je-ne-sait-quoi cu veleitati de magnet. in cazul romaniei, de 20 de ani incoace, punand in paranteze si jocuri si lupte si manevre, acesta a fost iliescu. si n-o sa incetez sa ma intreb cum ar fi fost hibridul dintre el si crin de ar fi existat in '96. asa blasfemic cum v-as parea... regret lipsa potentei in partea cealalta a gradinii, dar nici nu uit sa-i dau cezarului obolul meritat. parerea mea!

    RăspundețiȘtergere
  5. După cum văd eu că se discută, mai e puţin şi-i cerem noi iertare lui Ilici că l-am pus în situaţia neplăcută să-i deranjeze pe mineri, că am sabotat producţia de cărbune a ţării şi că i-am deturnat pe securişti de la misiunile lor de apărare a avuţiei naţionale pentru a-i ghida pe mineri prin labirintul Universităţii!
    Asta da Golaniadă!
    Să ne mai mirăm că apare noua tânăra gardă de fier?!
    Portocalie, de la rugină...

    RăspundețiȘtergere