Folclor contemporan

De cînd cu șamanii mov, m-am gîndit intermitent la bietul Cincinat Pavelescu și a lui romantică Doamnă:

Îţi mai aduci aminte, doamnă?

Era târziu şi era toamnă,

Şi frunzele se-nfiorau,

Şi tremurau în vântul serii

Îți mai aduci aminte, Doamnă?



Ţi-aduci aminte iar de seara
Şi-amurgu-acela violet,
Când toamna şi-acorda încet,

Pe frunza galbenă, chitara?

Am primit însă azi în zori o mostră de folclor reșapat de toată frumusețea. Jur că nu-mi aparține, drept care mă și grăbesc să-l dau mai departe.

MIORITA VIOLETA

Pe-un picior de plai,

La Izvor, pe Splai,

Iată vin la vale

Pentru confruntare,

Două siluete

Mândre, violete.

Unul e Traian,

Baciul constănțean

Mergând pe furiş,

Şi privind cruciş.

Cu engleza “unsă”,

Si şuviţa tunsă.

Iar celălalt e

Lider PSD.

Familist convins,

Prostănac distins,

Care bea şampanii

Când il bat duşmanii.

Se strânse Băselu’

Şi cu tot cartelu’

Şi se tot vorbiră

Şi se sfătuiră

La apus de soare

Cum să mi-l omoare

Fix la confruntare,

In seara senină

Şi cu lună plină,

Să-i pună lui Geoană,

Sare drept pe rană.

Şi să-i dea încet

Flăcări violet.

Şi cum se gândiră

Indată porniră.

După doar o tură

Pe Geoană-l făcură

Una-cu-pamântu’,

Că s-a dus la Vântu.

Şi cu tot cu Crinu’

El pierdu scrutinu’.

Imbătat cu suc,

Victor Hrebenciuc

Vine si declară

Că atunci, joi seară

S-au aprins încet

Flăcări violet,

Luminând în şoapte

Un mandat de-o noapte

De această dată,

Foarte revoltată,

Mihaela Geoană

Ca o primă-doamnă

Declară că ştie

Că a fost magie

Acuzând frenetic

De-atac energetic.

Căci soţul iubit

Atunci i-a şoptit:

“Au, dragostea mea,

M-a pişcat ceva”.

Şi o țară-ntreagă

Nu poa’ sa-nţeleagă,

Care vrăjitoare

Ar putea fi-n stare

Să facă magie

La preşedinţie.
Doar un vrăjitor,
Unu-Aleodor,
Care a vrăjit
Și-a bolborosit
De a zăpăcit
Mândru-Aleodor,
Un întreg popor.

Băsescu declară

Ca să ştie-o ţară:

“Vinovat mă fac

De acel atac.

Avea Boc la el

Patru Duracell

Şi m-a sfătuit

Ca să le înghit

C-o să-mi dea vigoare,

Pentru confruntare.

Şi vrând sa le-ascund

Le-am băgat în fund.

(Şi-acum d-asta par

Şi eu găozar).

Şi-ntr-un plin avânt,

Am scăpat un vânt

Plin de energii,

De la baterii

Ce-a purtat încet

Flăcări violet,

Ce-atîrnau cu greu

Prin prejurul meu.

Și când a simţit

Geoană s-a oprit,

A oprit cuvântu’

Că îi place …”Vântu’..”.

Din acel moment

N-a mai fost atent

Doar puţin surprins

Fiindcă l-am invins.

Tre’ să spun cinstit

N-aş fi reuşit
Fără vrăjitor,
Mîndru-Aleodor,

Și al lui secret:

Raza violet!”