Aceste aspecte, precum şi alte argumente care susţin importanţa studierii limbii latine şi a celei eline au constituit materialul unui memoriu pe care un grup de elevi, din care am făcut parte şi eu, l-a prezentat pe data de 27 octombrie 2009 doamnei director general Liliana Preoteasa de la Direcţia Generală Management Învăţămînt Preuniversitar din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, în contextul marginalizării acestor discipline în învăţămîntul preuniversitar românesc, care a culminat cu eliminarea limbii latine din rîndul materiilor opţionale pentru examenul de bacalaureat.
Am colaborat la redactarea memoriului cu alţi patru elevi, care s-au aplecat cu entuziasm, în ultimii ani, asupra studiului limbii latine şi/ sau al celei eline, descoperind frumuseţea acestor limbi şi a culturilor ale căror purtătoare sînt, şi care au obţinut rezultate deosebite la Olimpiada Naţională de Limbi Clasice. Este vorba despre Elvira Dinu, Simona Mihăilă (C.N. „Sfîntul Sava“, Bucureşti), Mihai Grigoraş (Facultatea de Teologie Ortodoxă şi Facultatea de Limbi Clasice, Universitatea Bucureşti) şi Mihail Qaramah (C.N. „Gheorghe Şincai“, Bucureşti). Ni s-au alăturat în susţinerea cererilor prezentate în memoriu numeroşi elevi de la licee bucureştene, precum şi studenţi şi absolvenţi. De asemenea, elevi din alte oraşe din România s-au arătat interesaţi de acest demers şi au dorit ca numele lor să fie înscrise pe lista ataşată memoriului.
Răspunsul primit de la doamna director general Liliana Preoteasa nu a fost foarte încurajator, cel puţin în privinţa posibilităţii de a reintroduce limba latină ca disciplină opţională pentru examenul de bacalaureat şi a revenirii la două ore de latină pe săptămînă la profilul „Filologie“. În calitate de profesor de matematică, doamna Liliana Preoteasa ne-a mărturisit de la început convingerea dumneaei despre rolul latinei în structurarea gîndirii, pe care l-a echivalat cu acela al matematicii în acest sens. Şi totuşi, ne-a expus acelaşi argument pe care îl auzim destul de des: majoritatea elevilor nu sînt interesaţi de limba latină, astfel încît memoriul prezentat nu este reprezentativ pentru o dorinţă generală, conţinînd nişte cereri – ni s-a dat de înţeles – îndreptăţite, dar comune unui număr prea mic de elevi pentru a fi luate în considerare. Dar acest argument este, după părerea mea, neconcludent, de vreme ce, dacă unicul criteriu al dorinţei majorităţii elevilor ar fi luat în considerare, ar trebui, poate, să fie eliminate multe alte discipline obligatorii din programa şcolară.
Este de înţeles faptul că mulţi elevi resping în primă instanţă studiul limbii latine, deoarece nu îi văd utilitatea imediată, dar dacă persoanele avizate din Minister înţeleg importanţa acestei discipline, în legătură cu care doamna Liliana Preoteasa nu şi-a arătat nici o îndoială, atunci ar trebui ca elevii să fie încurajaţi să aprofundeze această materie. Însă în contextul în care latina nici măcar nu se mai numără printre materiile de specialitate dintre care un filolog poate opta pentru a treia proba scrisă la bacalaureat (în timp ce economia, de pildă, este una dintre disciplinele de specialitate opţionale), este evident că studiul latinei, departe de a fi stimu-lat, este sistematic descurajat.
Memoriul adresat Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării doreşte să readucă în atenţie faptul că limbile clasice nu reprezintă discipline de interes doar pentru un număr restrîns de specialişti, ci joacă un rol uriaş în formarea personalităţii şi culturii fiecărui elev şi sînt indispensabile pentru aprofundarea unor domenii majore ale culturii precum teologia, filozofia, literatura universală, limbile moderne etc. Pentru un popor a cărui istorie şi a cărui limbă sînt indisolubil legate de romanitate, aşa cum este cazul poporului nostru, cunoştinţele de bază legate de limba latină şi de cultura şi civilizaţia romană sînt cu atît mai necesare. De aceea, sperăm din toată inima că reprezentanţii Ministerului vor ţine cont de argumentele prezentate şi se vor implica activ în încurajarea unei cultivări autentice a spiritului.
Maria-Lucia GOIANĂ este elevă la Colegiul Naţional „Gh. Şincai“, Bucureşti
MEMORANDUM
Avînd în vedere preocuparea actuală pentru reformarea sistemului educaţional românesc, un grup de elevi ai secţiilor de Filologie şi Teologie din învăţămîntul preuniversitar românesc vine cu o propunere în legătură cu studiul limbilor clasice. Mîhniţi de decizia recentă de a elimina limba latină din rîndul disciplinelor de bacalaureat şi de marginalizarea treptată a limbilor clasice în învăţămîntul liceal din ultimii ani, dorim să evidenţiem pe scurt importanţa acestor discipline şi să prezentăm propunerile noastre în acest sens.
Contextul integrării europene ne obligă să nu renunţăm la studiul limbilor clasice, mai ales cînd ştim cu cîtă seriozitate se studiază aceste discipline în ţări precum Germania, Italia sau Franţa. Cultura europeană are la bază cultura antică greco-romană, astfel încît este indubitabil necesar să cunoaştem fundamentele spiritualităţii Antichităţii clasice pe care le moştenim.
Asemenea unui copil ce îşi uită părinţii, limba română, studiată izolat de limba latină, şi-ar pierde firea şi chintesenţa.
Scopul studierii limbii latine nu este neapărat unul în sine şi pentru sine, ci, studiind latina, aprofundăm, în acelaşi timp, firea limbii noastre române. Căci într-un organism găsim toate elementele celorlalte organisme care i-au dat naştere; aşadar, este firesc ca şi limba noastră, ca fiică a limbii latine, să menţină toate elementele ,,organismului“ din care îşi trage seva.
Astfel, substantivul românesc este singurul din toate celelalte limbi romanice care păstrează trei declinări rezultate din remodelarea celor cinci declinări latineşti; se înţelege, de aici, că limba română este singura limbă romanică în care substantivul are forme cazuale marcate cu desinenţe specifice pentru: nominativ-acuzativ, genitiv-dativ şi vocativ. Verbul, de asemenea, continuă toate cele patru tipuri de conjugare, cele trei moduri personale şi nepersonale, precum şi sistemul de bază al timpurilor verbale.
Este de prisos să mai menţionăm că elementele de bază pentru terminologii care acoperă majoritatea domeniilor vieţii materiale şi spirituale sînt furnizate de fondul lexical latin. Ca alt argument adus în sprijinul importanţei limbii latine stau termenii de specialitate, precum cei juridici (dreptul roman stă la baza dreptului modern) şi biologici (numele ştiinţific al tuturor speciilor de plante şi de animale). Dar, mai presus de toate aceste argumente, rămîne frumuseţea limbii latine, ce nu poate fi valorificată decît cunoscută fiind. Căci nu putem iubi ceea ce nu cunoaştem...
Studiile clasice au, de asemenea, o importanţă majoră pentru dezvoltarea spiritului civic şi politic al unui tînăr. Teoriile antice despre democraţie, care îşi are originile în Grecia antică, preocuparea constantă a gînditorilor politici antici de a găsi o constituţie statală care să asigure echilibrul perfect între libertate şi ordine, conştiinţa lor pronunţată despre importanţa contribuţiei fiecărui cetăţean la construirea binelui comun sînt elemente care ne învaţă să analizăm critic contextul politic actual şi să ne asumăm în mod responsabiL statutul de cetăţeni. Mai mult decît atît, studiul limbilor clasice asigură accesul la preceptele de bază ale retoricii, care, pe de-o parte, ne învaţă să ne exprimăm opiniile în mod argumentat şi convingător şi, pe de altă parte, ne face mai imuni la eventualele manipulări realizate pe calea cuvîntului.
Menţionăm că decizia neaşteptată a eliminării limbii latine din programa de Bacalaureat a generat multă confuzie în rîndurile elevilor de la profilurile umaniste întrucît mulţi dintre aceştia se orientaseră spre alegerea acestei discipline la cea de-a treia probă a examenului, familiarizîndu-se, de-a lungul celor trei ani de studiu, cu programa la această disciplină.
Consecinţa imediată a scăderii treptate a numărului de ore consacrat limbii latine în liceu, ce culminează acum cu eliminarea ei de la bacalaureat (în condiţiile în care greaca a fost deja de mult suprimată) este apariţia tot mai multor diletanţi şi amatori în domeniul culturii umaniste, facultăţile de profil fiind nevoite sa înceapă studiul acestor discipline de la zero, astfel că, după cei trei ani de studenţie, cîmpul de cuprindere al tinerilor clasicişti se reduce inevitabil la ceea ce în alte vremuri însemna cultura generală.
Avînd ca sprijin argumentele prezentate mai sus, înaintăm următoarele propuneri:
n introducerea limbii latine printre disciplinele opţionale la cea de-a treia probă scrisă a examenului de bacalaureat la profilurille de Filologie şi Teologie;
n revenirea la două ore de limba latină pe săptămînă la profilul Filologie, la care să se adauge două ore de limba greacă la cel de Teologie;
n înfiinţarea unei clase de Filologie Clasică în liceele din principalele centre universitare româneşti;
n crearea cîte unui Centru de Excelenţă pentru elevii cu rezultate deosebite în acest domeniu în principalele centre universitare româneşti.
Sperăm că argumentele noastre vor fi luate în considerare şi că propunerile noastre vor fi concretizate cît mai repede cu putinţă în noua Reformă a Învăţămîntului.
Reprezentanţi
ai elevilor claselor IX-XII:
Elvira DINU,
Maria-Lucia GOIANĂ,
Mihai GRIGORAŞ,
Simona MIHĂILĂ
Mihail QARAMAH
