luni, 21 decembrie 2009

Cioc Boc, treci la loc!



Ambrogio Lorenzetti, Allegoria del cattivo governo,
1338-1340, Palazzo Pubblico, Siena.


Contrastul țipător între amintirea și sensurile zilei de 21 decembrie și personajele care populează începînd de azi Președinția și Guvernul României este atît de evident încît ar fi banal să insist. Nici nu se cuvine să spun că n-au murit oameni, la Timișoara, la Sibiu, la Lugoj, la București, ca să ne fie președinte un securist și prim ministru - un activist UTC. Dacă alegerile ar fi fost la adăpost de acuze de fraudă, puteam spune măcar cu cugetul împăcat că așa au vorbit urnele; după cîtă zarvă cu urnele astea, și după cît de strîns a fost votul - trei treimi la parlament, două jumătăți la prezidențiale - nici asta nu putem spune fără ezitare.

Desemnarea echipei guvernamentale, întîi "pe surse", apoi pe bune, a urmat tactica - banală și ea - a anunțării în șoaptă a catastrofelor, vag și parțial corectate de anunțul oficial: așa făcea și Ceaușescu, se zvonea că urmează cinci măsuri idioate, se adevereau doar patru și toți răsuflam ușurați: la Cultură fusese numită, să zicem, Suzănica (o mamaie cît de cît alfabetizată) și nu Diamanta  Laudoniu, cum se zvonea...

Așa și acum: nu dl. Croitoru, această versiune înrăutățită de Prigoană, ci dl. Funeriu, persoană cu un CV academic excelent, va conduce Ministerul Educației și Cercetării. De poimîine poate o să ne întrebăm ce știe dl. Funeriu despre grădinițe și licee de mahala, dar azi avem dreptul să jubilăm, nu?
Adevărul e că, atunci cînd am avut onoarea de a participa la o dezbatere împreună cu d-sa, mi s-a părut mai mult fanatic decît vizionar, dar măcar nu mă jenez să marturisesc cine mi-e ministru.

Doar că dl. Funeriu e pe post de capră, ca-n bancul cu sfaturile rabinului pentru bietul om care trăia la grămadă, cu nevasta, soacra, copiii și rața. Dl. Funeriu e capra care, odată scoasă din cameră, crează senzația de spațiu, de aer curat și chiar de confort, mascînd astfel pentru o vreme sfidarea pe care o reprezintă numirea dlui Oprea sau re-numirea dnei Udrea; ca să nu mai zic de palma pe care am încasat-o toți, în frunte cu Parlamentul României, odată cu re-desemnarea unicului prim ministru dat afarâ din funcție printr-o moțiune de cenzură. Cioc-Boc, treci la loc!

2 comentarii:

  1. Daca as fi sigur ca acest blog apartine doamnei Zoe Petre, ar fi o mare bucurie pentru mine!
    Dupa o indelungata activitate de cercetare, am reusit sa las un mesaj. Dificila operatie!

    RăspundețiȘtergere