marți, 15 decembrie 2009

Tot despre agresivitate

Ințeleg din discuțiile de ieri de pe toate posturile că a apărut public, pe Youtube, caseta cu care a fost amenințat Mircea Geoană. Nu are nicio umbră de scandal sexual, și înfățișează o scenă din campania 2008 de la parlamentare, anume o doamnă membru PSD care îi înmînează președintelui PSD contribuția sa pentru campanie. Nu văd nimic scandalos în asta, mai ales că doamna în cauză a identificat și în MO rubrica unde contribuția d-sale era înregistrată oficial, și deci nu pot deduce decît că, în măsura în care asta e caseta rău famată, ea conta de fapt pe inducerea în eroare a opiniei publice. Cam ca filmul cu caltaboșii dați și, respectiv, primiți de dnii Mureșan și Remeș: de atunci mă tot întreb ce ar fi fost compromițător în sine în istoria caltaboșului, dacă ea n-ar fi fost însoțită de auto-denunțul unui personaj dintre cele mai suspecte; dar în cazul Geoană nimeni nu pare să volintireze pentru a denunța ceva, dimpotrivă. Ideea era pe semne că, văzînd cum dl. G. numără niște bani, poporul s-ar inflama ca de ceva reprobabil, fără să mai gîndească, tot așa cum "poporul" s-a enervat văzînd că dna Remeș primește niște mezel. Vai de capul nostru!
Nu reputația dlui G. (sau a dnei B.) mă preocupă acum, ci reputația noastră, a poporului care va să zică. A noastră, zic: nici dl. Băsescu nu va reuși mai deplin decît Ceaușescu pe vremuri să mă convingă că eu n-aș face parte din această ectoplasmă cu care ei comunică direct și plenar: poporul. Deocamdată cel puțin, așa cum guvernul preferat al dlui Băsescu e doar "jumătate om călare pe jumătate iepure șchiop" - de Guvernul Boc 1/2 vorbesc - și poporul cu care d-sa comunică e de fapt o jumătate de popor. Cealaltă jumătate comunică cu dsa prin reprezentanții săi liber aleși. Așa că "a se slăbi, monșer!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu