Apocalipsa după Cărtărescu

 

Citesc în "Evenimentul", http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-cavalerii-apocalipsei-995839.html#ixzz237h3sElW, finalul  apocaliptic al apologului  lui Mircea Cărtărescu:

Am putea spune că formează, după remanierea guvernamentală, grupul statuar al celor patru cavaleri ai Apocalipsei: Victor Ponta, ... Titus Corlăţean... Dan Şova, .... Şi, "în fruntea tuturora, oastea să şi-o recunoască", omul care fără să fi făcut nimic în viaţă, fără nici un merit personal, fără sprijin popular, cu o inapetenţă proverbială pentru efort, cu o singură idee fixă în cap, a ajuns preşedintele, fie şi interimar, al nefericitei noastre naţiuni: Crin Antonescu.

Așadar, Crin Antonescu a ajuns președinte interimar fără să fi făcut nimic în viaţă; las la o parte poveștile cu inapetența, și chiar absența presupusă a sprijinului popular, de care, se vede bine, președintele suspendat se bucură din plin din partea celor 7,4 milioane de votanți care i-au urat un fierbinte “ducă-se pe pustii”. Partea cu ce a făcut și ce nu a făcut Crin Antonescu în viață este însă cea care m-a obligat să-l compar cu suspendatul idol al dlui Cărtărescu. 

Într-adevăr, înafară de faptul că a citit Levantul încă din 1990, de la apariție, și anume de la început până la ultimul vers, ce-o fi făcut Antonescu în ultimii 30 de ani? A fost mai întîi profesor – spre deosebire de Traian Băsescu, dar asemeni dlui Cărtărescu. După asta însă a fost deputat, ca și dl. Băsescu, ministru – ca și dl Băsescu, din nou parlamentar și președinte de partid – ca și dl. Băsescu, șeful incontestat al opoziției, ca și dl. Băsescu. De ce socoate atunci dl Cărtărescu că unul n-a făcut nimic, în vreme ce celălalt a făcut totul?

Cred că deosebirea se poate regăsi în “portretul artistului în tinerețe”,  ca să zic așa. În vreme ce, în Epoca de Aur, Crin Antonescu nu făcea nimic la catedră, dl. Băsescu făcea o mulțime de fapte eroice pe mare și pe uscat: comanda vapoare, incendia porturi, strîngea un milion de lei la CEC din comerțul cu blugi și “Răpiri din Serai”, conducea cu mînă de fier agentura NAVROM de la Anvers, se transfera de la Securitate la Contrainformații militare și retur, era numit de Elena Ceaușescu director general...

E clar, președintele suspendat se deosebește radical de președintele interimar prin activitatea anterioară lui decembrie 1989: pe atunci, Crin Antonescu n-ar fi fost în stare nici măcar să vîndă la negru o biată pereche de blugi; mă întreb dacă leafa lui amărîtâ de profesor i-o fi permis cel puțin să-și cumpere una de la dl. Băsescu, că de la Tulcea la Constanța nu-i un drum prea lung. Și acum are pretenția de a ne reprezenta în lume...