Transcrierea
declarațiilor președintelui PNL,
Crin
Antonescu, făcute cu prilejul lansării
programului
de guvernare al USL, ”România Puternică!”
8 noiembrie 2012
”Domnule
prim-ministru, domnilor miniștri, domnilor invitați, dragi colegi!
‘România Puternică’ nu este doar un
program de guvernare. ‘România
Puternică’ este parte importantă, hotărâtoare, dar parte a unui proiect mai
amplu, un proiect național, un proiect de țară, un proiect care nu se poate
reduce doar la durata și la mijloacele unei guvernări, un proiect generos și
ambițios, sper din tot sufletul în același timp un proiect realist. Un proiect pentru
o națiune, ‘România
Puternică’!
Oamenii
care, din diverse motive pe care nu are niciun rost să le discutăm acum, ne
spun în ultima vreme mai intens că e o mare rușine să vorbești de națiune, de
proiect național și mai ales să faci asta privitor la România. Ești comunist,
retrograd, protocronist, antieuropean, antiamerican și așa mai departe. Nu
cred, sunt chiar convins că nu e așa.
Ascultați-l
pe președintele SUA, ascultați cum mesajul său, atunci când întreaga lume îl
privește, mesajul său ‘urbi
et orbi’ are în miezul său discursul despre forța și destinul națiunii
americane. Când? Acum 50 de ani, acum 100 de ani, acum 20 de ani? Nu, ieri,
președintele reales al SUA, Barack Obama.
Știm
cu toții pe planetă că nu sunt doar vorbe frumoase. Priviți cum, de ani buni, cu
coerență, cu tenacitate, cu metodă, Germania își construiește și reușește rolul
incontestabil de lider al Europei, în interiorul spațiului comunitar, prin
intermediul mecanismelor, valorilor și instituțiilor europene. Priviți orice
dezbatere, nu numai în alegeri, orice dezbatere majoră în Franța, nu numai în
alegeri, orice dezbatere majoră în Franța și o să vedeți cum, sub Sarkozy sau sub
Hollande, Franța politică se dedică efortului de a păstra, de a construi, de a
reconstrui un statut major.
Uitați-vă
cum în Spania se dă o luptă pentru păstrarea unui echilibru și unei formule
statale și naționale care a făcut din această țară 20 de ani cel mai de succes model
din Europa.
Uitați-vă
la drama actuală a Greciei. Națiunea, interesul național sunt oare proiectele
pentru națiuni desuete? Nu cred. Globalizarea nu a făcut din oameni mașini, din
indivizi cifre statistice și în niciun caz nu a făcut din națiune o amintire
sau o iluzie.
Slavă
Domnului, națiunile moderne, civilizate, democratice nu mai fac războaie între
ele, dar există foarte multă competiție. Slavă Domnului, națiunile moderne,
civilizate, democratice nu mai exclud și nu mai discriminează, dar națiunile
mari, moderne integrează. Slavă Domnului!
La
masa Uniunii Europene, la masa lumii se cooperează, dar se cooperează între
națiuni care își armonizează interesele, nu și le neagă, nu și le uită, nu și
le desființează. Are și România dreptul de a face o politică națională, are
clasa politică românească obligația fundamentală de a identifica mereu, de a
formula și reformula și de a servi pe durată interesele naționale ale României?
Fără niciun fel de îndoială, nimeni nu neagă asta! Toată lumea te respectă dacă
faci asta, cu excepția unor oameni din interiorul României.
Problema
noastră este că într-o țară pe care o vrem puternică și dacă o vrem puternică,
aceste lucruri nu pot fi făcute decât de politicieni, așa cum sunt ei, cel mai
adesea mediocri, cel mai adesea ratând întâlnirile cu momente importante, cu
toate cele care au fost și sunt în continuare descrise într-o tânguială
nesfârșită și nefolositoare, chiar dacă, în bună parte, justificată. Nimeni nu
poate face aceste lucruri în afara noastră, a noastră a celor care facem
politică. Nici cele mai strălucite minți ale țării, nici Academia, nici
Patriarhia, nimeni, asta este obligația politicienilor, de asta și pentru asta
există politicieni.
Și
atunci, iată de ce ‘România
Puternică’ este un proiect care trebuie să dureze, este un proiect care, până
una alta, trebuie să înceapă. Cei care am gândit, cei care am construit, am
născut, am crescut Uniunea Social Liberală, noi, cei de aici și încă mulți alți
colegi de-ai noștri nu am gândit-o și nu am făcut-o doar pentru că în România cineva
trebuia să se opună unui regim din ce în ce mai aberant, unui partid din ce în
ce mai stat și unei degenerate și generalizate spolieri a acestei țări. Sigur
că asta era o urgență, dar nu am făcut-o numai pentru asta, nu am făcut-o numai
pentru a câștiga o victorie politică pentru partidele noastre.
Am
făcut-o pentru că în România este nevoie de o construcție care să spargă ciclul
nefericit și sterp al guvernării care se războiește cu trecutul, al guvernării
care se războiește cu opoziția și al guvernării care caută compromisul cu momentul, uitând durata.
Axul originar al acestei construcții politice reunește în fond marele partid de
stânga, așa cum s-a construit și cum a evoluat el în România după 1990, și singurul
partid autentic de dreapta, PSD – PNL, evident împreună cu PC, după aceea cu
toți cei care ni s-au alăturat.
Și
asta este șansa pentru ca în România, în această guvernare să începem o
construcție ale cărei elemente fundamentale să dureze. Îmi doresc să avem
puterea să aplicăm acest program, să facem în întregime acele lucruri despre
care colegii mei, în frunte cu primul ministru v-au vorbit și să începem,
pentru că e foarte important, lucrurile la care s-a făcut referire.
Îmi
doresc să avem o guvernare reușită din această perspectivă, îmi doresc să
așezăm sistemul politic românesc, în principal prin modificarea Constituției,
pe baze solide, funcționale, democratice cu adevărat, până la capăt, și
echitabile. Îmi doresc ca noi, Uniunea Social Liberală, să dăm un președinte
care să nu mai fie al USL, ci să fie al României și îmi doresc ca atunci când
vom încheia guvernarea să putem pleca în competiție electorală, aceste partide
care astăzi suntem împreună, cu siguranța că indiferent care dintre noi va câștiga
și va guverna în ciclul următor, lucrurile esențiale vor rămâne, pentru că
le-am făcut împreună.
Asta
înseamnă, cred, în mod esențial o construcție pentru durată, o construcție
pentru un proiect de o asemenea anvergură și asta înseamnă cu adevărat ca după
guvernarea nostră împreună să rămână ceva. Sigur că toți așteptăm cu
febrilitate și ne zbatem, cum o facem de atâția ani, acum, în campania
electoală care începe mâine și este foarte important rezultatul acestor alegeri
din 9 decembrie, dar marea bătălie începe abia după aceea.
Avem
în fața acestei bătălii câteva certitudini, încerc să le rezum. Știm cu
siguranță cine va fi primul ministru, va fi domnul Victor Ponta. Știm cu
siguranță că USL își va menține angajamentele față de alegători și angajamentul
său interior, între forțele politice componente, până când aceste lucruri vor
fi realitate. Știm, de asemenea, cu cine ne batem și știm că acest adversar
este unul mai puternic, mai perfid, mai greu de bătut decât sunt astăzi oponenții
politici.
Știm,
sper, că o bună parte din acest adversar își face loc uneori în propriul nostru
comportament, în propria noastră mentalitate, în propria noastră acțiune. Noi,
liberalii, și cred că nu numai noi, spunem, de obicei, că nu există oameni
providențiali, că nu există soluții providențiale. Am spus și eu, multă vreme.
Acum cred că există oameni providențiali, cred că există soluții providențiale.
Problema noastră este că nu îi avem printre noi. Poate că oameni providențiali
există, dar noi trebuie să înțelegem că nu avem, nu suntem niciunul dintre noi
un om providențial, că n-am dat niciunii dintre noi o soluție providențială, că
am dat acest program cu soluții normale, aproape banale, dar în care
extraordinară ar fi și sper să fie capacitatea de a le aplica, să fie
capacitatea de a rămâne consecvenți cu aceste angajamente. Iată ce putem să
facem împreună.
Sper
că nu sunt singurul care m-am debarasat, chiar dacă am făcut-o cu neplăcere, de
ultima urmă de romantism în materie de politică. Nu mă păcălesc pe mine însumi,
nu vă păcălesc pe dumneavoastră și nu vrem să păcălim pe nimeni dintre cetățenii
acestei țări, care e clar că la 9 decembrie vor arăta că suntem, acum, singura
lor speranță. Nu vrem să păcălim pe nimeni. Nu suntem nici providențiali, nu
suntem nici extraordinari, nu suntem, poate, mulți dintre noi, nici măcar atât
cât societatea românească de azi ar merita, dar trebuie să adunăm toate
resursele din noi, dacă vrem să înțelegem că noi, aceștia, așa cum suntem, cu
bune, cu rele, suntem singurii care putem măcar începe acest proiect.
Pentru
asta nu e suficient doar să nu furăm, pentru asta nu e suficient să nu mințim, știți
bine că nu e ușor, nici măcar atât, pentru asta nu este suficient să fim
harnici, pentru asta mai trebuie ceva și deși nu îmi plac cuvintele mari,
atunci când le spun eu, nu găsesc alt cuvânt decât acela de sacrificiu. Nu
trebuie să sacrificăm altceva, nu trebuie să urmăm o altă cale a sacrificiului,
decât înțelegând că atunci când suntem descurajați, nu e nimeni care să ne încurajeze,
pentru că noi suntem politicieni, pentru că ne-am asumat misiunea de a-i încuraja
noi pe alții, pentru a găsi în noi tăria de a-i încuraja noi pe alții, de a le
da încredere altora.
Trebuie
să găsim tăria ca atunci când asupra noastră, cum se întâmplă cu fiecare dintre
noi, se revarsă insulte, se revarsă calomnii, se revarsă nedreptăți, să rezistăm
la acestea, să ne ridicăm atunci când cădem, pentru că suferința noastră este
oricum mai mică decât a celor pentru care, în numele cărora și împreună cu care
noi trebuie să facem România aceasta puternică.
Știu
că oamenii capabili de sacrificiu nu au fost niciodată foarte mulți, au fost
mai puțini. Admit că aceasta este o idee de dreapta, dar este o idee de stânga
sau compatibilă cu stânga că acești oameni, puțin capabili de asta, numiți
elite, trebuie să lucreze pentru toți ceilalți, buni sau răi, puternici sau
slabi. România e compusă din toți. România împreunează definitiv genii și
analfabeți, oameni de caracter și prostituați perpetui. România ne adună pe toți
și noi, ca politicieni, trebuie să lucrăm pentru proiectul unei națiuni, care să-i
ducă mereu pe cei mai buni să lucreze și în numele celor mai slabi. Eu cred că
putem să facem mult din toate aceste lucruri. Am toată încrederea în colegii cu
care am pornit. Cred că toată lumea știe că deja această coaliție, deși alcătuită
din partide vechi și foarte vechi, că această coaliție, deși alcătuită din
oameni, în mare majoritate oameni politici vechi și foarte vechi, parcă-parcă a
arătat câteva lucruri noi. A arătat lideri care se apără unii pe alții și nu se
înfundă prin intrigi unii pe alții, a arătat formațiuni politice decise să
identifice, să evalueze și să fructifice resurse ale acestei națiuni umane, înainte
de toate, naturale, de oportunitate.
România
puternică este România în care cetățeanul român va fi întrutotul liber, liber în
sensul nivelului de trai, liber în sensul accesului la educație, sănătate,
ordine publică de bun nivel, liber și puternic în sensul conștiinței că aparține
unei națiuni conduse de oameni, care înțeleg și servesc interesul național. Ne
vedem pe 10 decembrie alături de Guvernul Ponta! Doamne ajută!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu