La 22 iulie crt., cu o săptămînă înainte de referendum, trimiteam, împreună cu alți 98 de colegi și prieteni, această SCRISOARE CĂTRE OFICIALII UE. Între timp, cîteva sute de alți intelectuali români din țară și din străinătate aderau la textul acestei scrisori. După o lună, aflu cu stupoare, mai întîi de la dl. Cristian PREDA, europarlamentar, imitat deunăzi de dl. Andrei PLEȘU, că acest text, singurul la care am contribuit direct și public, ar fi un text anti-occidental și pro-rusesc.
Am convingerea că ambii mei acuzatori nu au citit niciodată scrisoarea, drept care îmi iau libertatea de a o republica aici, cu speranța că o lectură, fie ea și superficială, are toate datele pentru a pune lucrurile la punct. Nici măcar nu invoc buna credință a cititorilor, cîtă vreme textul e cît se poate de simplu și nu lasă loc nici unei interpretări.
Către:
Președintele
Consiliului European, ES Herman
Achille Van Rompuy
Președintele
Comisiei Europene, ES Jose Manuel Durao Barroso
Vice-Președintele
Comisiei Europene, ES Viviane Reding
Comisarul
European pentru Afaceri Interne, ES Cecilia Malmstrom
Secretarul
General al Comisiei Europene, Dna. Catherine Day
București,
23 iulie 2012
Excelențele
Voastre,
Suntem un grup de intelectuali români – savanţi, universitari,
cercetători în domeniul ştiinţelor fundamentale, aplicative şi umaniste,
scriitori şi artişti. Unii suntem veterani ai mişcării democratice din România,
alţii – reprezentanţi ai unor generaţii mai tinere, dar toţi suntem apărători
fervenţi ai valorilor europene. Mulţi dintre noi nu sunt implicaţi în
niciun fel în politică; unii au afilieri şi simpatii dintre cele mai diferite.
Exprimăm aici un punct de vedere non-partizan. Singurul nostru scop este acela
de a apăra principiile democratice şi statul de drept, aşa cum am făcut-o mereu
începând din decembrie 1989.
Suntem acum profund îngrijoraţi de reacţiile externe la recentele
evenimente politice din ţara noastră. Sperăm ca această scrisoare să ajute la
clarificarea oricăror concepţii eronate cu privire la situaţia curentă şi să
deschidă un dialog în legătură cu viitorul. Căci suntem profund preocupaţi de
recentele acuzaţii care pretind că Parlamentul şi Guvernul României ar fi
subminat statul de drept şi independenţa justiţiei în încercarea de a-l demite
pe preşedintele Traian Băsescu. E greu pentru noi să vedem că reprezentanţi
de seamă ai Uniunii Europene îşi exprimă poziţia, ignorând un principiu
fundamental al dreptului, audiatur et altera pars. Această poziţie nu a putut fi formulată
decât pe temeiul unor informaţii înşelătoare sau incomplete cu privire la adevărata
natură a situaţiei din România.
Vă rugăm să ne permiteţi ca, folosind experienţa noastră de cercetare şi
cunoaşterea directă a climatului politic din ţara noastră, să vă prezentăm doar
câteva puncte pe scurt:
· Curtea Constituţională nu
este parte a sistemului judiciar independent din România. Este vorba de o
instituţie unde numirile se fac politic şi care are ca unică vocaţie arbitrajul
în chestiuni constituţionale.
· Curtea Constituţională a
recunoscut că, substituindu-se Primului Ministru, Preşedintele Basescu a
încălcat principiul fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor.
Guvernul României nu a mai răspuns în faţa Parlamentului, aşa cum se întâmplă
în toate statele democratice din Uniunea Europeană, ci în fapt în faţa Preşedintelui,
ca în Federaţia Rusă. Parlamentul a tins să devină o cochilie vidă, atunci când
majoritatea guvernamentală nu a avut voie să voteze de câte ori exista riscul
unei opinii disidente. În consecinţă, aşa cum a recunoscut-o Curtea Constituţională,
suspendarea Preşedintelui este conformă cu Constituţia României şi urmează să
fie confirmată sau nu de un referendum naţional, organizat de asemenea în
strictul respect al legii.
Preşedintele Băsescu vorbeşte deschis şi liber despre rolul său de
jucător, în ciuda faptului că un atare rol contravine definiţiei constituţionale
a Preşedintelui României ca mediator. Alte incidente recente confirmă temerile
noastre referitoare la modul în care Preşedintele Băsescu îşi înţelege competenţele.
· În 2009, Parlamentul a votat o moţiune
de cenzură împotriva Guvernului, care a fost demis în conformitate cu legea.
Preşedintele a refuzat să accepte propunerea majorităţii, cum se cuvenea, şi nu
l-a desemnat drept Prim Ministru pe dl. Klaus Johannis, Primarul Municipiului Sibiu,
susţinut de o largă majoritate, ci a prelungit mandatul Guvernului demis, doar
ca să fie sigur că o echipă favorabilă îi va organiza realegerea ca Preşedinte
al României.
· Preşedintele a declarat în direct
într-un interviu televizat că i-a numit din proprie voinţă pe cei doi şefi ai
Serviciilor Secrete care, în conformitate cu legea, trebuie să fie numiţi de Parlament.
De curând a adăugat că ”aproape s-a decis” cu privire la persoana viitorului
Procuror General care, în conformitate cu legea, este propus de către Ministrul
Justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, organism
independent.
· Acum câteva zile, Preşedintele i-a
povestit în direct unui reporter TV că, atunci când Cancelarul Germaniei, dna
Angela Merkel, l-a întrebat dacă există în Constituţia României reglementări
privitoare la suspendarea Preşedintelui, el i-a răspuns că nu, nu există. A
fost poate o eroare de exprimare, dar cum să lăsăm soarta ţării noastre în
asemenea mâini? Articolul 95 al Constituţiei României este explicit şi
defineşte procedura de suspendare, de la iniţierea ei la sfârşitul procesului;
faptul că în Constituţia Germaniei sau a oricărui alt stat din Uniune Europeană
nu există o asemenea prevedere nu are nicio semnificaţie în această materie.
Iată de ce, în ultimii ani, cetăţenii obişnuiţi ai României au devenit
tot mai îngrijoraţi de acţiunile întreprinse de Preşedintele Băsescu şi de
apropiaţii săi. Ei au fost votaţi pe baza unui program de justiţie, echitate şi
bunăstare a cetăţenilor. Dimpotrivă, Preşedintele însuşi a asumat un rol
executiv direct când a iniţiat tăieri sălbatice ale salariilor şi pensiilor,
fie că era vorba de profesori, de militari, de cadre medicale, de judecători şi
funcţionari publici, decimând astfel clasa mijlocie în formare. În acelaşi
timp, fondurile publice care-i plăteau pe clienţii partidului dominant au
crescut an de an, în dispreţul retoricii de austeritate generală.
Poate încă şi mai îngrijorătoare au devenit manifestările de intoleranţă
printre susţinătorii Preşedintelui. Lideri ai partidului care-l susţine au
declarat că minoritatea rromă din România este “genetic programată” să încalce
legile. Ni se repetă constant – în ecou cu declaraţiile Preşedintelui – că
idealul european al unei societăţi care garantează o viaţă decentă pentru toţi
este perimat, şi ar trebui să fie înlocuit de o societate “competitivă” în care
doar cei mai adaptaţi şi mai puternici să supravieţuiască. Această formă
brutală de darwinism social este opusul valorilor democratice ale Uniunii Europene,
aşa cum le-am adoptat cu entuziasm în ultimii douăzeci de ani.
Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele recente care au făcut să
explodeze în iarna trecută demonstraţii civice în peste 60 de oraşe ale
României. Referendumul din 29 iulie este expresia faptului că societatea
românească refuză intoleranţa şi discrepanţele economice din ultimii ani.
Sperăm cu toată sinceritatea că acest referendum va dovedi că idealurile
democratice au rădăcini adânci în societatea românească, sunt vibrante şi pline
de viaţă.
Apreciem din toată inima timpul şi preocuparea pe care le cheltuiţi
pentru examinarea contextului pe care l-am evocat, şi care priveşte climatul
politic al României într-un moment delicat. Sperăm că declaraţiile dvs de susţinere
a democraţiei în România vor reflecta de asemeni aceste fapte complexe şi că,
împreună, putem continua să lucrăm în interesul nostru comun pentru un viitor
democratic, prosper şi tolerant deopotrivă pentru România şi pentru Uniunea
Europeană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu