luni, 24 ianuarie 2011

Constat cu destulă satisfacție că interviurile mele de la finele săptămînii trecute au lovit din plin în Agentul Portocaliu, de vreme ce agenții Agentului s-au năpustit - mai întîi în postările la RL și 22, acum și prin textul, de o eleganță plusquam hunica, să zic așa, al dlui Mihăieș din Evenimentul Zilei de azi. Țin să-i mulțumesc și pe această cale Contelui de Saint Germain, care își manifestă public dezacordul cu dl. Mihăieș pe blogul d-sale, http://www.conteledesaintgermain.ro/.
Las de-o parte epitetele ornante pe care le folosește în exces textul cam rococo al dlui Mihăieș, ca și aluziile, la fel de delicate, la înfățișarea subsemnatei, și mă bucur că autorul se citează pe sine pentru o cugetare despre morală și politică pe care mi-o atribuie, fiindcă pe mine, care nu am spus niciodată ce pretinde dl. Mihăieș, nu m-ar fi putut cita, ci doar plastografia. Regret de altfel că nu am citit în 1998 articolul d-sale Zoia Mare, pe care se pare că mi-l dedica cu sfîntă indignare. Probabil că nu am avut timp, așa că presupunerea că mi-ar fi odios pentru acel text este falsă. Îmi este odios prin mediocra și zăcașa sa obsesie anti-Constantinescu.
Acum sînt ceva mai liberă decât atunci, așa că am citit "Blazonul" d-sale. Dl. Mihăieș îmi face onoarea de a aminti cititorilor săi numele și notorietatea a patru din cei șase academicieni din familie - tatăl meu, Em. Condurachi, și unchii mei, Const. Daicoviciu, Tudor Bugnariu și Gr. C. Moisil - de pe urma cărora aș fi profitat în proporții "imaginabile". Dl. Mihăieș se putea de mult prinde într-o horă a Unirii cu Vadim și cu toți ceilalți acuzatori publici ai lui Vladimir Tismăneanu, de pildă, și ei obsedați, ca și dl. Mihăieș, de "demascarea" părinților pentru înfiera pe cîte cineva nu doar ca el însuși, ci și ca fiică sau fiu: nu știu ce mai așteaptă, și "România Mare" plătește încă destul de bine.
Am profitat de proximitatea celor patru savanți citați de dl. Mihăieș, recunosc. Am profitat din plin: imaginați-vă la ce modèle intelectuale, la ce biblioteci, la ce colocvii științifice informale am avut acces liber, din copilărie și pînă la vîrsta adultă; închipuiți-vă și cu ce încordare neîncetată trebuia să mă mobilizez pentru a-i face să-mi recunoască și mie inteligența și cultura, ca să nu le fie inconfortabilă prezența mea! Fără ei, într-adevăr - fără privirea lor critică și tandră, fără formidabila miză pe care mi-au oferit-o fără măcar să se gîndească la asta - nu aș fi fost cine sînt. Așa că nu-mi pare rău că dl Mihăieș îi invocă azi, de dincolo de Acheron și de Styx. Îmi pare însă sincer rău că o face împroșcînd cu un zaț greu, de mărunt veleitar de provincie, ros de toate invidiile și de toate complexele în fața acestor seniori ai culturii trecuți la cele veșnice.
În ce mă privește, simt că am întinerit subit: nu credeam că, la 70 de ani împliniți, mai am nevoie de rubedenii ca să fiu înjurată. Dar acest puseu securistic al Martorilor lui Băsescu îmi dovedește, cum scriam la începutul prezentului text, că am lovit destul de eficace scriind că nu văd nici o diferență între alianța PNL-PC de azi și coaliția PD-PSD din 2009, ori Alianța PNL-PD din 2004 - cînd liberalii (conduși, e drept, de Stolojan) se aliau cu partidul lui Băsescu-Anvers, care abia ce fuzionase cu PNR-Măgureanu. Partea cu Măgureanu a dispărut, dar - negustori cinstiți - Agenții Portocalii au ținut totuși să mi-o plătească.

4 comentarii:

  1. Vă sunt recunoscătoare că m-aţi împins să citesc comentariul Contelui şi vă încă bodogănesc că a trebuit să-l citesc şi pe Mihăieş.
    Pe cât m-a desfătat primul, pe atât m-a speriat ultimul. Nu că e portocaliu, disperat-portocaliu, dependent-portocaliu, ci că e suficient de disperat-dependent-portocaliu, ca să scrie la ziar.
    Doamnă profesor, Băsescu a reinstaurat zilele astea dictatura "adjutanţilor", cu ocazia dării la gioale în cadrele de elită ale armatei.
    Revenim oare la epoca ceuşistă a preamăririi caderelor suptmedii şi suptmediocre?
    Revenim la Cântarea României? (orice strungar capabil să strujească la violoncel "Zborul Cărăbuşului" e mai valabil decât şeful de partidă al violonceilor din Filarmonică - un nesimţit care-şi petrece viaţa cântând)?
    Ne întoarcem la vremea în care orice asistentă care-ţi ia tensiunea, poate ţine loc de doctor care pune dignostic?
    Revenim la epoca dactilografelor, cărora nu le ia nimeni tastatura de sub labe?
    Nu contează dacă răspunsul e DA sau NU. Indiferent care va fi, va conta că vine de la dumneavoastră.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu am un răspuns pertinent. Deocamdată, constat că: 1 în ce privește Guvernul României, ne-am întors la epoca de aur. Atunci, șoferul lui Ceaușescu - Dăscălescu - era prim ministru, acum se ocupă de îndeplinirea condițiilor Schengen un DJ de la Pecica. 2. Am aflat încă de acum doi ani că filosof=tîmpit. Aș putea să devin pedantă și să explic faptul că aceste degradări sînt inevitabile, de vreme ce orice guvernare autoritară aduce la putere camarila din jurul șefului, care e acolo pe bază de fidelitate, nu de competență. fapt e că, așa cum spunea odată fiu-meu, Dan Petre, la Antena 3, problema noastră e că guvernul nu răspunde în fața parlamentului, și cu atît mai puțin în fața națiunii; guvernul răspunde în fața lui Traian Băsescu. De asta nici nu răspund miniștrii semnalelor din opinia publică. Ei răspund exclusiv semnalelor de la Cotroceni.

    RăspundețiȘtergere
  3. Puterea nu considera ca are a da socoteala in fata poporului poate si pentru ca poporul nu intelege ca asa ar trebui sa fie? Rumanii au pastrat reflexul iobagului in fata vechilului. Ce m-a frapat la inundatiile de acum vreo doi ani, parca, a fost ca nimeni nu s-a gandit sa-l puna la punct pe basescu pentru cel mai elementar lucru care mi-a sarit atunci in ochi: pentru tonul superior cu care le vorbea oamenilor. Nimanui i-a trecut prin cap sa-i spuna: ian asculta aici, vezi pe ce ton imi vorbesti, ca eu iti platesc dumitale salariul, nu dumneata mie! Cum iti permiti dumneata sa ma tutuiesti, de exemplu?! El se purta si ei il priveau ca pe presedinte = SEFUL lor al tuturor. Nu, asa cum se intampla intr-o tara cu reflexe democratice, ca pe ANGAJATUL lor, pus acolo ca sa reprezinte interesele. Rumanul in fata vechilului, cum spuneam... Si atunci, cum sa ne mai asteptam sa inteleaga poporul ce rol are parlamentul sau de ce este prezidentul nedemocratic?

    Oamenii n-au, de fapt, nicio idee despre ce inseamna democratia. Isi inchipuie ca inseamna sa aiba mancare pentru mat si otv-uri. Singura semnificatie mai filosofica a democratiei e, pentru omul de rand, abolirea scarii valorilor, nivlarea la cel mai mic numitor comun. 'Adica ce, Gigi Becali e mai prost ca Neagu Djuvara?? Eteee... Si cum adica basescu e penibil fata de domnul Constantinescu? De ce? Fiinda nu e el basescu mare profesor? Si ce, macar e smecher, tare la gagici si tine la bautura. Ia uiteee, ce sa zic!'

    RăspundețiȘtergere
  4. @ renata,

    Comentariul dv este un comentariu de bun simț, căci într-o țară normală cam asta ar reieși din aceste reajustări de pensii. Trebuie amintit însă că odată cu instaurarea regimului comunist, ofițerimea din armata regală a fost rasă și înlocuită cu “cadre de nădejde”. În toate domeniile s-a făcut această “înnoire de cadre”. Astfel s-a ajuns ca indivizi cu cel mult patru clase să ajungă ofițeri superiori, absolvind Academia Militara înainte de a obține certificatul de absolvire a liceului și (unii) chiar a ciclului II elementar. Dacă nu și-ar etala stelele de pe umăr, după limbajul vorbirii și cel corporal, nimeni nu ar realiza că sunt “cadre de elită” (generali, colonei, etc.). Sergiu Nicolaescu spunea ca tatăl lui Traian Băsescu a fost un astfel de produs, căci au fost colegi (împreuna cu generalul Victor Stănculescu si Vasile Milea). Cu o astfel de “origine sănatoasă” Traian Băsescu a putut urma cursurile Institutului de Marină. În rest, chiar Băsescu spunea (apropo de “școala românească scoate tâmpiți”) ca “și acum eu când văd un profesor, mă gândesc că o să-mi dea un patru” (citat din memorie).

    @ Zoe Petre

    Stimată doamna,

    În ce-l privește pe Vladimir Tismaneanu, dv ar trebui să știți foarte bine că acesta a fost un propagandist comunist. Tot ce a scris înainte de a pleca din Romania a fost propagandă comunistă. În plus dacă nu ar fi murit tatăl lui în 1980 și acesta ar mai fi trăit zece ani, revoluția din 1989 l-ar fi prins în România pe aceeași “platformă” cu Vadim Tudor. Toată cariera lui din Romania a fost “în linia” familiei sale. Anticomunismul lui a apărut brusc în momentul când a trebuit să-și găsească un mijloc de a supraviețui în SUA pe vremea lui Ronald Reagan.
    Nu iau aici apărarea lui Mircea Mihăieș care, ca timișorean, mă umple de rușine.

    RăspundețiȘtergere