Constat cu destulă satisfacție că interviurile mele de la finele săptămînii trecute au lovit din plin în Agentul Portocaliu, de vreme ce agenții Agentului s-au năpustit - mai întîi în postările la RL și 22, acum și prin textul, de o eleganță plusquam hunica, să zic așa, al dlui Mihăieș din Evenimentul Zilei de azi. Țin să-i mulțumesc și pe această cale Contelui de Saint Germain, care își manifestă public dezacordul cu dl. Mihăieș pe blogul d-sale, http://www.conteledesaintgermain.ro/.
Las de-o parte epitetele ornante pe care le folosește în exces textul cam rococo al dlui Mihăieș, ca și aluziile, la fel de delicate, la înfățișarea subsemnatei, și mă bucur că autorul se citează pe sine pentru o cugetare despre morală și politică pe care mi-o atribuie, fiindcă pe mine, care nu am spus niciodată ce pretinde dl. Mihăieș, nu m-ar fi putut cita, ci doar plastografia. Regret de altfel că nu am citit în 1998 articolul d-sale Zoia Mare, pe care se pare că mi-l dedica cu sfîntă indignare. Probabil că nu am avut timp, așa că presupunerea că mi-ar fi odios pentru acel text este falsă. Îmi este odios prin mediocra și zăcașa sa obsesie anti-Constantinescu.
Acum sînt ceva mai liberă decât atunci, așa că am citit "Blazonul" d-sale. Dl. Mihăieș îmi face onoarea de a aminti cititorilor săi numele și notorietatea a patru din cei șase academicieni din familie - tatăl meu, Em. Condurachi, și unchii mei, Const. Daicoviciu, Tudor Bugnariu și Gr. C. Moisil - de pe urma cărora aș fi profitat în proporții "imaginabile". Dl. Mihăieș se putea de mult prinde într-o horă a Unirii cu Vadim și cu toți ceilalți acuzatori publici ai lui Vladimir Tismăneanu, de pildă, și ei obsedați, ca și dl. Mihăieș, de "demascarea" părinților pentru înfiera pe cîte cineva nu doar ca el însuși, ci și ca fiică sau fiu: nu știu ce mai așteaptă, și "România Mare" plătește încă destul de bine.
Am profitat de proximitatea celor patru savanți citați de dl. Mihăieș, recunosc. Am profitat din plin: imaginați-vă la ce modèle intelectuale, la ce biblioteci, la ce colocvii științifice informale am avut acces liber, din copilărie și pînă la vîrsta adultă; închipuiți-vă și cu ce încordare neîncetată trebuia să mă mobilizez pentru a-i face să-mi recunoască și mie inteligența și cultura, ca să nu le fie inconfortabilă prezența mea! Fără ei, într-adevăr - fără privirea lor critică și tandră, fără formidabila miză pe care mi-au oferit-o fără măcar să se gîndească la asta - nu aș fi fost cine sînt. Așa că nu-mi pare rău că dl Mihăieș îi invocă azi, de dincolo de Acheron și de Styx. Îmi pare însă sincer rău că o face împroșcînd cu un zaț greu, de mărunt veleitar de provincie, ros de toate invidiile și de toate complexele în fața acestor seniori ai culturii trecuți la cele veșnice.
În ce mă privește, simt că am întinerit subit: nu credeam că, la 70 de ani împliniți, mai am nevoie de rubedenii ca să fiu înjurată. Dar acest puseu securistic al Martorilor lui Băsescu îmi dovedește, cum scriam la începutul prezentului text, că am lovit destul de eficace scriind că nu văd nici o diferență între alianța PNL-PC de azi și coaliția PD-PSD din 2009, ori Alianța PNL-PD din 2004 - cînd liberalii (conduși, e drept, de Stolojan) se aliau cu partidul lui Băsescu-Anvers, care abia ce fuzionase cu PNR-Măgureanu. Partea cu Măgureanu a dispărut, dar - negustori cinstiți - Agenții Portocalii au ținut totuși să mi-o plătească.