CAIVS IVLIVS CAESAR
În cîteva intervenții publice recente, am optat la repezeală pentru noțiunea de cezarism cu referire la tentația de concentrare a puterii atît de vizibilă - și de supărătoare - la Traian Băsescu.
Nu-mi pare rău că am folosit un termen elegant pentru a desemna această joasă pulsiune obsedată de voința exercitării unui control global samavolnic. Îmi pare însă rău că l-am adus indirect în discuție pe Caius Iulius Caesar, unul dintre cei mai impresionanți oameni de stat pe care Antichitatea i-a oferit posterității drept model: un orator care știa să se adreseze nu doar plebei sau soldaților (pe care i-a repectat totdeauna și cărora nu s-ar fi încumetat niciodată să le scadă solda sau honesta missio, compensația de lăsare la vatră); un prozator de-a dreptul genial și unul dintre cei mai cultivați aristocrați ai Romei. E drept, nu se prea lupta cu corupția proprie sau a apropiaților lui. Dar a început construcția unui sistem care avea să diminueze drastic corupția ca sistem, astfel că, în generațiile următoare, administrația romană în provincii va fi un model de birocrație neiertătoare, dar legalistă, cam ca IRS în America. Și iarăși, e adevărat că și Caesar era chel.
Mi se pare, de aceea, cu totul nedrept față de această mare personalitate a istoriei, Caesar, să fie adus în discuție nici măcar de-a valma cu
CESARE BERLUSCONI
- și cu atît mai puțin cu
[IMP. CAESAR]TRAIAN[VS] BĂSESCU
De Cleopatra nici nu mai poate fi vorba!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu