Mai deunăzi, la încheierea unui talk-show cam fără miez care comemora un an de la turul 1 al prezidențilelor, am fost subit străfungerată de gîndul că tot ce ni se pare ininteligibil, inexplicabil și fără sens în actualul peisaj poitic devine brusc limpede dacă acceptăm că guvernarea Băsescu/Boc se poartă ca o armată de ocupație în țară dușmană.
Poate nu chiar ca Armata Roșie, că nu intră (încă) prin case să ne fure ceasurile, să ne bea țuica și să ne violeze fetele. Dar dacă mă gîndesc la felul în care dirijează numirile doar către credincioasele lor slugi, aproape că aș evoca guvernul Groza. Același tip de nemiloase, mecanice rechiziții de război, aceleași cote obligatorii și destructive, aceiași nepăsare față de consecințele jafului sistematic și constant, același dispreț față de nevoile elementare ale supușilor.
De asta își permit să nesocotească legile și constituția, să vopsească tricolorul în portocaliu și albastrul în violet, să ne exproprieze fără despăgubire, și, pe de-asupra, să ne și explice că mai bine nu se poate. De asta nu le e de-ajuns nici o laudă, nu li se pare ridicolă nici o retorică omagială. De asta nu le e nici un pic de rușine: fiindcă se simt cuceritori ai unui ținut străin și ostil. Ne-au ciuruit.
Mare dreptate aveti!
RăspundețiȘtergere