Fonoteca de Aur

Acum cîteva seri, la colțul dintre Calea Victoriei și str. Câmpineanu, m-au interpelat aproape simultan două persoane: cel dintîi era - sau susținea că este, cu multă timiditate, jenă și perifraze sfioase - un șomer din Gorj, venit la București pentru un consult medical, care avea nevoie de bani de tren. Celălalt, mult mai agresiv, era dl. Ministru Daniel Funeriu, care s-a oprit din mersul său grăbit către B1 ca să-mi spună apăsat că sînt prost informată. A binevoit chiar, după cîteva secunde de suspans, să precizeze în legătură cu ce anume eram prost informată: în legătură cu concursul prin care s-a schimbat conducerea Bibliotecii Centrale Universitare. Mi-a comunicat, pe tonul acela imperativ care îl caracterizează chiar și cînd vorbește sub dictare, că acel concurs a fost cît se poate de corect, că tînăra doamnă care candida s-a prezentat strălucit, și că D-sa personal, dl. Ministru adică, a fost chiar felicitat călduros pentru această numire.
Nu am apucat să-l întreb CINE l-a felicitat (oare dl Băsescu? oare dl. Măgureanu? oare dna Udrea?). Nu am apucat nici să mă mir cu voce tare CUM de a aflat d-sa că mi-am manifestat dezaprobarea pentru înlocuirea brutală a directorului care redase BCU panașul Fundațiilor Regale cu o cuconiță anonimă din camarila PD-istă. Cum nu pot să împing trufia pînă a-l bănui pe dl. Ministru că îmi citește blogul, și cum mă îndoiesc că petiția pe care mulți am semnat-o i-a reținut atenția într-atît încît să mă găsească taman pe mine printre sutele de semnatari, ce-mi mai rămîne? Telefonul, vezi bine. pîrdalnicul! Oare chiar așa de mulți fani nemărturisiți să am în ascultare încît să afle mintenaș dl Ministru al Educației că am comentat telefonic cu cîțiva prieteni - și cu mult năduf - povestea de la BCU?
Din toate aceste rațiuni, mi s-a părut mai pertinent să-i atrag respectuos atenția dlui Ministru că principala noastră obiecție privea faptul că Informațiile în care e specialistă dna Rădoi (și Mireille, nu utați vă rog, ca Mireille Mathieu) sînt informațiile ca în Serviciul Român de informații, nu ca în Informare și documentare. Ca atare, aș fi vrut să adaug, dna în cauză poate fi un excelent director al arhivelor SRI sau chiar al Fonotecii de Aur care, sînt sigură, păstrează cu pietate toate benzile de la ascultări.
Aș fi vrut, căci nu am apucat. Dl. Minsitru Funeriu nu aștepta de fapt vreun răspuns, voia doar ca eu să aflu că a aflat, așa că nu am mai apucat. D-sa s-a îndreptat vijelios către Nașul Moraru, iar eu am rămas cu nefericitul meu șomer, care s-a uitat cu jale în urmă și a glosat:" Ăștia nici nu ascultă, doamnă, ce le spune un om năcăjit..." Era, evident, vorba de el însuși, nu de mine.