Mărgărita mi-a republicat multe bloguri. Acum mă răzbun și eu, și-i republic interviul.
marți, 30 noiembrie 2010
luni, 29 noiembrie 2010
Ne-au ciuruit
Mai deunăzi, la încheierea unui talk-show cam fără miez care comemora un an de la turul 1 al prezidențilelor, am fost subit străfungerată de gîndul că tot ce ni se pare ininteligibil, inexplicabil și fără sens în actualul peisaj poitic devine brusc limpede dacă acceptăm că guvernarea Băsescu/Boc se poartă ca o armată de ocupație în țară dușmană.
Poate nu chiar ca Armata Roșie, că nu intră (încă) prin case să ne fure ceasurile, să ne bea țuica și să ne violeze fetele. Dar dacă mă gîndesc la felul în care dirijează numirile doar către credincioasele lor slugi, aproape că aș evoca guvernul Groza. Același tip de nemiloase, mecanice rechiziții de război, aceleași cote obligatorii și destructive, aceiași nepăsare față de consecințele jafului sistematic și constant, același dispreț față de nevoile elementare ale supușilor.
De asta își permit să nesocotească legile și constituția, să vopsească tricolorul în portocaliu și albastrul în violet, să ne exproprieze fără despăgubire, și, pe de-asupra, să ne și explice că mai bine nu se poate. De asta nu le e de-ajuns nici o laudă, nu li se pare ridicolă nici o retorică omagială. De asta nu le e nici un pic de rușine: fiindcă se simt cuceritori ai unui ținut străin și ostil. Ne-au ciuruit.
Poate nu chiar ca Armata Roșie, că nu intră (încă) prin case să ne fure ceasurile, să ne bea țuica și să ne violeze fetele. Dar dacă mă gîndesc la felul în care dirijează numirile doar către credincioasele lor slugi, aproape că aș evoca guvernul Groza. Același tip de nemiloase, mecanice rechiziții de război, aceleași cote obligatorii și destructive, aceiași nepăsare față de consecințele jafului sistematic și constant, același dispreț față de nevoile elementare ale supușilor.
De asta își permit să nesocotească legile și constituția, să vopsească tricolorul în portocaliu și albastrul în violet, să ne exproprieze fără despăgubire, și, pe de-asupra, să ne și explice că mai bine nu se poate. De asta nu le e de-ajuns nici o laudă, nu li se pare ridicolă nici o retorică omagială. De asta nu le e nici un pic de rușine: fiindcă se simt cuceritori ai unui ținut străin și ostil. Ne-au ciuruit.
duminică, 28 noiembrie 2010
Fonoteca de Aur
Acum cîteva seri, la colțul dintre Calea Victoriei și str. Câmpineanu, m-au interpelat aproape simultan două persoane: cel dintîi era - sau susținea că este, cu multă timiditate, jenă și perifraze sfioase - un șomer din Gorj, venit la București pentru un consult medical, care avea nevoie de bani de tren. Celălalt, mult mai agresiv, era dl. Ministru Daniel Funeriu, care s-a oprit din mersul său grăbit către B1 ca să-mi spună apăsat că sînt prost informată. A binevoit chiar, după cîteva secunde de suspans, să precizeze în legătură cu ce anume eram prost informată: în legătură cu concursul prin care s-a schimbat conducerea Bibliotecii Centrale Universitare. Mi-a comunicat, pe tonul acela imperativ care îl caracterizează chiar și cînd vorbește sub dictare, că acel concurs a fost cît se poate de corect, că tînăra doamnă care candida s-a prezentat strălucit, și că D-sa personal, dl. Ministru adică, a fost chiar felicitat călduros pentru această numire.
Nu am apucat să-l întreb CINE l-a felicitat (oare dl Băsescu? oare dl. Măgureanu? oare dna Udrea?). Nu am apucat nici să mă mir cu voce tare CUM de a aflat d-sa că mi-am manifestat dezaprobarea pentru înlocuirea brutală a directorului care redase BCU panașul Fundațiilor Regale cu o cuconiță anonimă din camarila PD-istă. Cum nu pot să împing trufia pînă a-l bănui pe dl. Ministru că îmi citește blogul, și cum mă îndoiesc că petiția pe care mulți am semnat-o i-a reținut atenția într-atît încît să mă găsească taman pe mine printre sutele de semnatari, ce-mi mai rămîne? Telefonul, vezi bine. pîrdalnicul! Oare chiar așa de mulți fani nemărturisiți să am în ascultare încît să afle mintenaș dl Ministru al Educației că am comentat telefonic cu cîțiva prieteni - și cu mult năduf - povestea de la BCU?
Din toate aceste rațiuni, mi s-a părut mai pertinent să-i atrag respectuos atenția dlui Ministru că principala noastră obiecție privea faptul că Informațiile în care e specialistă dna Rădoi (și Mireille, nu utați vă rog, ca Mireille Mathieu) sînt informațiile ca în Serviciul Român de informații, nu ca în Informare și documentare. Ca atare, aș fi vrut să adaug, dna în cauză poate fi un excelent director al arhivelor SRI sau chiar al Fonotecii de Aur care, sînt sigură, păstrează cu pietate toate benzile de la ascultări.
Aș fi vrut, căci nu am apucat. Dl. Minsitru Funeriu nu aștepta de fapt vreun răspuns, voia doar ca eu să aflu că a aflat, așa că nu am mai apucat. D-sa s-a îndreptat vijelios către Nașul Moraru, iar eu am rămas cu nefericitul meu șomer, care s-a uitat cu jale în urmă și a glosat:" Ăștia nici nu ascultă, doamnă, ce le spune un om năcăjit..." Era, evident, vorba de el însuși, nu de mine.
Nu am apucat să-l întreb CINE l-a felicitat (oare dl Băsescu? oare dl. Măgureanu? oare dna Udrea?). Nu am apucat nici să mă mir cu voce tare CUM de a aflat d-sa că mi-am manifestat dezaprobarea pentru înlocuirea brutală a directorului care redase BCU panașul Fundațiilor Regale cu o cuconiță anonimă din camarila PD-istă. Cum nu pot să împing trufia pînă a-l bănui pe dl. Ministru că îmi citește blogul, și cum mă îndoiesc că petiția pe care mulți am semnat-o i-a reținut atenția într-atît încît să mă găsească taman pe mine printre sutele de semnatari, ce-mi mai rămîne? Telefonul, vezi bine. pîrdalnicul! Oare chiar așa de mulți fani nemărturisiți să am în ascultare încît să afle mintenaș dl Ministru al Educației că am comentat telefonic cu cîțiva prieteni - și cu mult năduf - povestea de la BCU?
Din toate aceste rațiuni, mi s-a părut mai pertinent să-i atrag respectuos atenția dlui Ministru că principala noastră obiecție privea faptul că Informațiile în care e specialistă dna Rădoi (și Mireille, nu utați vă rog, ca Mireille Mathieu) sînt informațiile ca în Serviciul Român de informații, nu ca în Informare și documentare. Ca atare, aș fi vrut să adaug, dna în cauză poate fi un excelent director al arhivelor SRI sau chiar al Fonotecii de Aur care, sînt sigură, păstrează cu pietate toate benzile de la ascultări.
Aș fi vrut, căci nu am apucat. Dl. Minsitru Funeriu nu aștepta de fapt vreun răspuns, voia doar ca eu să aflu că a aflat, așa că nu am mai apucat. D-sa s-a îndreptat vijelios către Nașul Moraru, iar eu am rămas cu nefericitul meu șomer, care s-a uitat cu jale în urmă și a glosat:" Ăștia nici nu ascultă, doamnă, ce le spune un om năcăjit..." Era, evident, vorba de el însuși, nu de mine.
joi, 25 noiembrie 2010
GUVERNAREA 1996-2000: EVALUARE DIN PERSPECTIVA ULTIMULUI DECENIU
FUNDAŢIA ROMÂNĂ PENTRU DEMOCRAŢIE
Splaiul Independentei nr. 17, bl. 101, parter
sector 5, cod 05009, Bucuresti
Tel: 021.316 02 93, Fax: 021. 316 03 99
CONFERINŢA „GUVERNAREA 1996-2000: EVALUARE DIN PERSPECTIVA ULTIMULUI DECENIU”
joi, 25 noiembrie 2010 la Sala Avram Iancu a Palatului Parlamentului.
Ora 10.00-10.30
Deschidere în plen: Alocuțiunile ES Emil Constantinescu, Președintele României 1996-2000; Victor Ciorbea, Prim Ministru 1996-1998; Petre Roman, Președintele Senatului (1996-1999). Ministru de Externe (1999-2000); Mircea Ionescu Quintus, Președintele Senatului (1999-2000); Ion Diaconescu, Președintele Camerei Deputaților (1996-2000) - mesaj; Marko Bela, președintele UDMR (mesaj); Adrian Severin, Ministru de Stat, Ministru de Externe (1996-1998) - mesaj; Călin Popescu Tăriceanu, Ministru de Stat, Ministrul Economiei și Industriilor (1996-1998) - mesaj; Mugur Isărescu, Prim Ministru 1999-2000; Crin Antonescu, Ministrul Tineretului și Sportului (1997-2000); Alexandru Herlea, Ministrul Integrării (1996-1999).Sorin Dimitriu (Ministrul
Ora 10.30-12.30 Dezbatere tematica
- O nouă politică de siguranţă naţională
- Reforma în economie
- Reforma în educaţie, cercetare, cultură şi tineret
- O nouă politică externă
- Reforma în Administraţie
- Reforma politicilor sociale
- Reforma în justiţie şi lupta contra corupției
PARTICIPANȚI
Emil Constantinescu, Preşedintele României 1996-2000
Mircea Ionescu Quintus, preşedintele Senatului 1999-2000
Petre Roman, Preşedintele Senatului 1996-1999, Ministru de Stat, Ministrul Afacerilor Externe: 22 decembrie 1999- 28 decembrie 2000
Ion Diaconescu, preşedintele Camerei Deputaţilor 1996-2000
Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor 2006-2008
Prim Miniştri
Victor Ciorbea, Prim-ministru al Guvernului: 12 decembrie 1996- 30 martie 1998
Mugur Constantin Isărescu, Prim-ministru al Guvernului: 22 decembrie 1999- 28 decembrie 2000,
Călin Popescu Tăriceanu, Prim ministru 2004-2008, Ministru de Stat, Ministru al Economiei şi Comerţului 1996-1997
Prim miniştri interimari
Gavril Dejeu, Ministrul de Interne: 12 decembrie 1996- 28 decembrie 1997, Ministru de Stat, Ministrul de Interne: 29 decembrie 1997-17 aprilie 1998; Ministrul de Interne: 17 aprilie 1998- 21 ianuarie 1999; Prim-ministru interimar: 30 martie- 17 aprilie 1998
Alexandru Athanasiu, Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale: 12 decembrie 1996- 29 decembrie 1997, Ministru de Stat, Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale: 29 decembrie 1997- 17 aprilie 1998; Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale: 17 aprilie 1998- 22 decembrie 1999; Prim-ministru interimar: 13 decembrie- 22 decembrie 1999
Miniştri
Adrian Severin, Ministru de Stat, Ministrul Afacerilor Externe: 12 decembrie 1996- 29 decembrie 1997
Daniel Dăianu, Ministrul Finanţelor: 17 aprilie- 23 septembrie 1998; Ministrul Finanţelor: 5 decembrie 1997- 17 aprilie 1998
Dinu Gavrilescu, Ministrul Agriculturii şi Alimentaţiei: 12 decembrie 1996- 17 aprilie 1998; Ministrul Agriculturii şi Alimentaţiei: 17 aprilie- 2 decembrie 1998
Romică Tomescu, Ministrul Apelor, Pădurilor şi Mediului Înconjurător: 11 februarie- 17 aprilie 1998; Ministrul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului: 22 decembrie 1999- 28 decembrie 2000
Nicolae Noica, Ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului: 12 decembrie 1996- 17 aprilie 1998; Ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului: 17 aprilie 1998- 22 decembrie 1999; Ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului: 22 decembrie 1999- 28 decembrie 2000
Sorin Dimitriu, Ministrul Privatizării: 17 aprilie- 19 octombrie 1998
Sorin Pantiş, Ministrul Comunicaţiilor: 12 decembrie 1996- 17 aprilie 1998; Ministrul Comunicaţiilor: 17 aprilie- 17 decembrie 1998
Vlad Roşca, Ministrul Funcţiei Publice: 22 decembrie 1999- 28 decembrie 2000
Virgil Petrescu, Ministrul Învăţământului: 12 decembrie 1996- 5 decembrie 1997
Horia Ene, Ministrul Cercetării şi Tehnologiei: 11 februarie- 17 aprilie 1998
Ion Caramitru, Ministrul Culturii: 12 decembrie 1996- 17 aprilie 1998; Ministrul Culturii: 22 decembrie 1999- 28 decembrie 2000
Crin Antonescu, Ministrul Tineretului şi Sportului: 5 decembrie 1997- 17 aprilie 1998; Ministrul Tineretului şi Sportului: 22 decembrie 1999- 28 decembrie 2000
Alexandru Herlea, Ministru delegat pe lângă primul ministru pentru Integrare europeană: 12 decembrie 1996-17 aprilie 1998
Radu Stroe, Secretar General al Guvernului 1997-2000
Adrian Iorgulescu, Ministrul Culturii şi Cultelor 2005-2008
Secretari de stat
Liviu Hagea, Ministerul Economiei şi Comerţului
Maria Berza, Ministerul Culturii
Gheorghe Mocuţa, Ministerul Finanţelor
Mircea Mureşan, Ministerul de Interne
Dumitru Ciauşu, Ministerul Afacerilor Externe
Adrian Marinescu, Ministerul Transporturilor
Tudor Dana, Agenţia Naţională de Cadastru
Petru Paun Jura, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, consilier de stat Preşedinţia României
Antonie Popescu, Departamentul Românii de Pretutindeni
Smaranda Enache, Ambasadorul României în Finlanda 1997-2000
Lia Trandafir, purtător de cuvânt al CDR, purtător de cuvânt al Guvernului 1996-1997
Preşedinţia României
Consilieri prezidențiali
Prof. Dr. Zoe Petre Consilier prezidenţial pentru politică internă şi externă (1996-2000)
Gral Constantin Degeratu, Şeful Marelui Stat Major al Armatei 1997-2000; Consiler prezidențial pentru Apărare, Siguranță națională și Ordine publică: 2000.
Consilieri de stat:
Prof. Dr. Claudiu Doltu, Departament Economic Finanţe
Dan Petre, Şef Departament Politică Externă
Răzvan Popescu, purtător de cuvânt al Guvernului (1998); al Președintelui României (1998-2000)
Anca Calangiu, Șef Departament Mesaje
Floricel Marinescu, Şeful Cancelariei Ordinelor
Mugur Ciuvica, secretar general al Preşedinţiei
Consilieri
Mihai Bodiu, Departament Politic
Felicia Bugnariu, Cabinetul Preşedintelui Romaniei
Cosmina Francu, Departamentul Politică Externă
Nicoleta Druţă, Departamentul Protocol de Stat
Mihaela Marcu, Cabinetul Preşedintelui României
Oana Murarus, Departament Cultură
Diana Nicolau, Departamentul Politică Externă
Ruxandra Onofrei, Biroul de Presă
Marius Oprea, Departamentul Siguranţă Naţională
Prof. Dr. Marian Popescu, Departament Cultura
Alina Stan, Cabinetul Preşedintelui Romaniei
Raluca Șuvleacov, Departamentul Politică Externă
Instituţii centrale
Consiliul legislativ: Valer Dorneanu
Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, Procuror general Mircea Criste
Secţia Parchetelor Militare, General de Justiţie Mihai Popov
Serviciul Român de Informaţii, director adjunct Mircea Gheordunescu
RAPPS director Aurel Vlaicu 1996-2000
Societatea Română de Radiodifuziune, preşedinte Andrei Dimitriu
Agenţia Naţională pentru Comunicaţii şi Informatică preşedinte prof.dr. Sergiu Iliescu,
Muzeul de Istorie Cotroceni, director Nora Cofas
Partidele politice ale Coaliţiei de guvernare 1996-2000
Ion Diaconescu, preşedinte PNŢCD
Mircea Ionescu Quintus, preşedinte PNL
Petre Roman, preşedinte PD
Marko Bela, preşedinte UDMR
Constantin Avramescu, prim vicepreşedinte PSDR, deputat 1996-2000
Adrian Iorgulescu, preşedinte UFD
Alexandru Ionescu, preşedinte FER, deputat 1996-2000
Mediu academic si societate civila
Conf. dr. Virgil Popescu, Universitatea din Craiova
Doina Uricariu, scriitoare, director Editura Universalia
Prof.dr. Afrodita Iorgulescu, Academia de Ştiinţe Economice
Christian Mititelu, preşedintele Alianţei Civice
Octavian Duliu, presedinte Solidaritatea Universitară
Liviu Tofan, director Institutul de Istorie Recentă
Bogdan Hossu, preşedinte Cartel Alfa, vicepreşedinte Consiliul Economic Social 1999-2000
Cezar Corâci, preşedinte UGIR 1903, deputat CDR 1996-2000
Radu Filipescu, preşedinte GDS
Dorina Rusu, preşedinta Fundaţiei Horia Rusu
Theodora Bertzi, Institutul pentru Libera Initiativa
Dinu Zamfirescu, preşedinte Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc 2004-2010
Tudor Marian, preşedinte Solidaritatea Universitară, purtător de cuvânt CDR
Adrian Dumitrescu, Preşedinte al Asociaţiei 21 Decembrie din Bucureşti 1993-1997
Constantin Aferăriţei, preşedinte Consiliul Moral al Revoluţiei
Adrian Toader, filiala FRD Vâlcea
Vlada Vişatovici, Acţiunea Populară Caraş Severin 2003-2008
Ştefan Sebastian Szobotka, organizator Cluburile “Eu, tu şi Emil”
Marius Vladu, Fundaţia Generaţia Europeană
Emil Hurezeanu, Realitatea
Oana Stanciulescu, director Expres Magazín
Virginia Mircea, director Cadran Politic
Cezar Dobre, Cadran Politic
Doru Braia, N24
Radu Călin Cristea, editorialist Adevărul
Horia Alexandrescu, director Independent
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
Iată ce scrie pe blogul Transildania:
Scandalul legii 221 – Curtea Constitutionala teleghidata
By transildaniaIn pofida aparentelor este tot mai evident faptul ca Curtea Constitutionala, nou configurata dupa trei numiri politice in acest an, actioneaza tot mai mult conform comenzilor politice, si nu mai este ceea ce ar trebuisa fie, ultimul garant al statului de drept si a respectarii Constitutiei.
Cel putin trei decizii pot duce la aceasta concluzie:
- verdictul pozitiv pe legea pensiilor adoptata prin frauda in parlament.
- verdictul pozitiv pe schimbarea unilaterala si fara precedent a regulamentului Camerei Deputatilor, care premiaza tradatorii si institutionalizeaza traseismul.
- si nu in ultul rand maciuca aplicata ieri legii 221/2009 care oferea victimelor persecutiei politice din perioada comunista despagubiri.
Aceasta stire de ieri reprezinta un scandal imens, un scandal care din pacate a fost maturat sub pres de catre media damboviteana avida de non-stiri, si inscenari mediatice.
Legea 221 era singura care putea produce, foarte tardiv, o oarecare dreptate pentru victimele comunsmului; ea a fost adoptata apropae in unanimitate de catre parlament in 2009. Modul in care legea fost ingropata este absolut perfid. Existau doua contestatii la Curte, una pe legea in sine, demarata de catre Ministerul de Finante in martie care dupa alegeri nu mai avea nici un chef sa despagubeasca pe cineva, oricat de indreptatit ar fi fost. A doua contestatie privea ordonanta de urgenta a guvernului Boc din iunie, care incerca sa plafoneze despagubirile. In octombrie Curtea a declarat ordonanta neconstitutionala. Acum, pe sest si contrazicand decizia din octombrie, a declarat legea in sine neconstitutionala, facand pe plac “anticomunistilor” din guvern. Mai multe detalii aici.
Marii condamnatori ai comunismului, Basescu, Tismaneanu, Neamtu, Stanomir, Liiceanu, Patapievici, Patrasconiu, Ungureanu, Preda, Cornea, Culcer, si compania nu s-au sinchisit sa scoata un cuvant. Nici in iunie dupa emiterea ordonantei, nici de atunci incoace, si nici acum in momentul in care victimele comunismului au mai murit odata.
Ramane o singura speranta: ca viitorul parlament, cu o noua majoritate, sa repare situatia si sa indeplineasca promisiunea rupta de catre falsii si ipocritii “anticomunisti”.
marți, 16 noiembrie 2010
Din blogul Miliției Sprituale aflăm că,
în vara anului 2008, PDL se ocupa, printre altele, cu alcătuirea unui guvern din umbră. Cabinetul-fantomă era alcătuit din comisii departamentale ale căror membri fuseseră desemnați de către conducerea superioară de partid a democrat liberalilor. Comisiile astea urmau a elabora pentru fiecare domeniu în parte, strategia politică și programul de guvernare. La comisia de Apărare, o regăsim în epocă pe duduia cu nume de mijlocaș la închidere, uneori chiar fundaș central, Mireille Rădoi – șefă de promoție a Academiei Naționale de Informații a SRI în 1996. Lector universitar la SNSPA și ANI, duduia Mireille s-a confirmat azi, 16 Noiembrie 2010, pe postul de director general al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din București. Numai că în dicționarul PDL al termenilor democratici, „a câștiga” = „a primi”. Se pare că doamna expert independent în probleme de securitate (titulatură pe care o arbora cu mândrie prin 2008 într-un interviu acordat BBC) a avut informații foarte bune privind acest post gras remunerat, din moment ce a candidat la sigur Propunerea de candidatură a stat în pixelul albastru al ministrului Funeriu, cel care îl demisese în urmă cu doar câteva săptămâni pe fostul director BCU, Mircea Regneală – o biată somitate în științele biblioteconomiei și informației (!)
Nu știm ce legătură există între cei doi pdl-iști, Mireille și Daniel, dar cert e că avem de-a face cu unul dintre transferurile anului în materie de clientelă politică – un fel de Al-Hilar portocaliu. Intelighenția băsistă și-a găsit un nou punct strategic din care să apere cu cerbicie „reforma” statului, cucerind cel mai bengos loc de susținut conferințe din București! Se pare că ministrul Educației, cunoscut și ca Daniel Fahrenheit, a crescut-o cu un grad pe Mireille, re-încălzind astfel supa clientelară lăsată rece de madam Vergu.
Să vedem acum, la închiderea ediției, dacă Biroul Concursuri Ușoare (BCU) va crește volumul „relațiilor comerciale” pe axa Boteanu – Coacăzelor? Prietenii editurii Tritonic știu de ce! [una din condițiile de înscriere în concurs stipulată în Ordinul ministrului Funeriu Nr. 5385/06.10.2010 era și aceea – surpriză! – de a avea cel puțin 3 ani vechime într-o editură (art. 2, lit. „J”)]
Nu știm ce legătură există între cei doi pdl-iști, Mireille și Daniel, dar cert e că avem de-a face cu unul dintre transferurile anului în materie de clientelă politică – un fel de Al-Hilar portocaliu. Intelighenția băsistă și-a găsit un nou punct strategic din care să apere cu cerbicie „reforma” statului, cucerind cel mai bengos loc de susținut conferințe din București! Se pare că ministrul Educației, cunoscut și ca Daniel Fahrenheit, a crescut-o cu un grad pe Mireille, re-încălzind astfel supa clientelară lăsată rece de madam Vergu.
Să vedem acum, la închiderea ediției, dacă Biroul Concursuri Ușoare (BCU) va crește volumul „relațiilor comerciale” pe axa Boteanu – Coacăzelor? Prietenii editurii Tritonic știu de ce! [una din condițiile de înscriere în concurs stipulată în Ordinul ministrului Funeriu Nr. 5385/06.10.2010 era și aceea – surpriză! – de a avea cel puțin 3 ani vechime într-o editură (art. 2, lit. „J”)]
This entry was posted in Cuvantul Militiei. Bookmark the permalink.
duminică, 7 noiembrie 2010
Quinquennium Neronis
Un aparat excelent de propagandă, în frunte cu filosoful Seneca, preceptorul tînărului Nero, a izbutit să desfigureze chipul predecesorului acestuia, Claudius - un împărat înțelept și un excelent administrator al Imperiului - și să facă din succesorul lui o mare speranță, pe cît de iluzorie, pe atît de exaltată. Cînd Seneca a fost silit de fostul său discipol să-și curme viața, aceste iluzii s-au destrămat definitiv, dar, pe urma lor, au rămas scrieri abundînd de elogii care se dovediseră a fi o imensă eroare Posteritatea a încercat să lămurească lucrurile vorbind de cei cinci ani de început ai domniei lui Nero, quinquennium Neronis, ca de o epocă de aur, despărțită printr-o cezură irevocabilă de anii "negri" care au urmat.
Tot astfel, posteritatea lui Ceaușescu încearcă să ne convingă de mai bine de 20 de ani că ar fi existat doi Ceaușești antinomici, cel care refuza să participe la invadarea Cehoslovaciei și cel al cărui nume se scria nu cu oi, ci cu trupuri de copii, pe stadioanele patriei. Îmi pare foarte bine că președintele Băsescu, care ne-a amețit, și direct, și prin vocea trabanților săi, cu eminenta sa calitate de autor unic al condamnării comunismului, declară acum că, dacă Ceaușescu ar fi rămas președinte doar 10 ani (cum este el însuși silit de împrejurări să rămînă) ar fi fost un mare președinte al românilor.
Dincolo de crasa ignoranță (Ceaușescu a devenit președinte abia în 1974), președintele Băsescu se dovedește a fi ceea ce știam că este, anume un alt concurent al lui Ceaușescu, similar cu mult hulitul Ion Iliescu - și el convins că primii zece ani ai lui Ceașcă au fost ani de glorie.
Pe acest fundal, glorificarea lui Păunescu ca mare poet național nu are de ce să ne mire. Mă pregătesc (dacă o să-l mai apuc) de șocul inevitabilului epitaf pompos pentru marele cineast național Sergiu Nicoalescu.
În ultimă instanță, înțeleg că românii nu consimt să renunțe la iluziile anilor '60, oricum s-ar numi acestea. Noi, cei foarte puțini la număr, care preferăm de departe lui Păunescu pe Gellu Naum, Șt. Aug. Doinaș sau Șerban Foarță, și recunoaștem în parțiala liberalizare din 1965-1971 o abilă operație de propagandă - care, spre veșnica noastră umilință, ne-a păcălit atunci, și pe noi, nu doar Occidentul - noi, o biată minoritate lucidă și patetică, nu avem de fapt nicio șansă.
Iar atunci cînd Seneca va fi condamnat la moarte, nimeni nu se va răscula.
PS Încerc să-mi imaginez cum ar fi reacționat unii și alții dacă Emil Constantinescu ar fi declarat public că primii zece ani de ceaușism au foat ani de glorie! Oricît ar fi de imposibil să-i atribuim o idee cu care e în profund dezacord, faceți totuși un efort de imaginație - comparabil, pînă la urmă, cu acela care l-a transformat pe Băsescu în luptător contra corupției.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)