http://literaturaromana.ning.com/profiles/blog/list?user=00f8aguuqkv2o
mai multe scrisori deschise care exprimă îngrijorarea unor organizații și personalități cu privire la soarta Institutului pentru Cercetarea Crimelor Comunismului în Romănia, ICCR, și a directorului acestui institut, dr. Marius Oprea
Scrisoare de susţinere
Cu ani în urmă, am participat alături de Marius Oprea la o lectură publică la Casa Literaturii de la Berlin. Fiecare dintre noi a reuşit performanţa de a atrage atenţia publicului german asupra suferinţelor la care au fost supuşi cetăţenii României de către represiunea comunistă.
Pe Marius Oprea îl cunosc ca scriitor, unul dintre cei mai tineri ai generaţiei ’80, ca istoric, din intervenţiile şi acţiunile sale îndreptate împotriva rămăşiţelor totalitare din România, care, din păcate, continuă, cum afirmă el şi cum cred şi eu, să exercite o puternică influenţă. În presa germană acţiunile institutului pe care îl conduce sînt privite cu respect şi chiar cu admiraţie.
Înlăturarea sa de la conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc nu o pot considera decît încă o bătălie cîştigată de aceste structuri ale vechiului regim. De aceea m-am decis să îl susţin public, pentru ca el să poată continua, alături de echipa sa, acţiunea de deconspirare a crimelor comunismului. Adresez acest apel de a ne alătura lui Marius Oprea, pentru a sprijini demersul lui, public şi instituţional, de a arăta ce s-a întîmplat cu noi, de a ne aminti cum am trăit în acei ani trişti şi tragici şi de a ne putea elibera astfel de frica trecutului.
Herta Müller
Scrisoare deschisă din partea angajaţilor IICCR
Distinse domnule
prim-ministru Emil Boc,
Angajaţii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, comasat prin HG nr. 1372 din 18 noiembrie 2009 cu Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, vă solicită numirea domnului Marius Oprea, istoric, ca preşedinte al noii instituţii create.
Vă rugăm, domnule prim-ministru, să semnaţi decizia de numire a domnului Marius Oprea ca preşedinte al noului Institut, pentru ca noua instituţie să-şi poată îndeplini atribuţiile, aflîndu-ne la două luni de la emiterea Hotărîrii de Guvern, fără o conducere legală.
Angajaţii IICCMER îl consideră pe domnul Marius Oprea cea mai competentă persoană pentru a ocupa în continuare funcţia de preşedinte, fiind la curent cu activitatea institutului şi remarcîndu-se în ultimii douăzeci de ani ca o voce autorizată care a cerut condamnarea comunismului prin lucrări, prin iniţiative legislative şi a militat pentru deschiderea arhivelor securităţii şi ale fostului partid comunist. Sub conducerea sa, Institutul a elaborat primul manual de istorie a comunismului şi a asigurat implementarea cursului opţional de istorie a comunismului în şcoli.
Ca membru al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, domnul Marius Oprea a avut o contribuţie majoră, de un înalt profesionalism, în redactarea acestui document.
Este cunoscut şi apreciat în toate institutele cu acelaşi profil din Europa de Est în calitate, în primul rînd, de autor al unor lucrări fundamentale despre istoria Securităţii (Banalitatea răului – 2002, premiată de Asociaţia Editorilor din România drept cea mai bună carte de istorie a anului, Securiştii partidului – 2002, Moştenitorii securităţii – 2004, L’héritage du totalitarisme en Europe – Paris 2006, Bastionul cruzimii – 2008). Este doctor în istorie cu tema „Rolul şi evoluţia Securităţii“.
Cu costuri minime, dar cu un efort uman considerabil, ţinînd seama că Institutul dispune de tineri cercetători valoroşi, preşedintele Marius Oprea a reuşit, din anul 2005, anul înfiinţării noastre, să înscrie instituţia în valorile şi standardele europene şi în spaţiul instituţional din România.
Este un om onest, un bun manager şi un remarcabil istoric.
Aşteptăm decizia dumneavoastră.
Cu încredere,
Echipa IICCR
Punctul de vedere al AFDPR
Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România îl sprijină pe domnul Marius Oprea, preşedintele Institutului pentru Investigarea Crimelor Comuniste, să ocupe în continuare această poziţie.
Facem apel pe această cale la domnul Traian Băsescu, preşedintele României, şi la domnul Emil Boc, prim-ministru al României, pentru ca institutul condus de Marius Oprea să continue investigarea caracterului criminal al regimului de ocupaţie comunist în România, pe care preşedintele României l-a condamnat, în acest sens, cu demnitate, în 18 decembrie 2006.
Noi, victime ale comunismului, foşti deţinuţi politici şi luptători anticomunişti, vă cerem, domnule preşedinte al României şi domnule prim-ministru, să nu distrugeţi una dintre puţinele instituţii ale Statului român care se ocupă de soarta celor asupriţi de regimul comunist criminal.
Constantin Ticu Dumitrescu şi cel căruia i-a fost părinte spiritual, domnul Marius Oprea, sînt cei care ne-au ajutat în mod direct prin promovarea unor proiecte legislative care ne-au făcut dreptate – începînd cu creşterea alocaţiilor pe care le primim, cu salvarea CNSAS şi sfîrşind cu Legea 221/2009 prin care condamnările politice au fost şterse.
Vrem ca istoria, complet falsificată pînă acum 20 de ani, trăită de noi pe frontul anticomunismului, în temniţe şi în munţi, în spitale psihiatrice şi în deportare, sau în alte locuri ale torturii, să fie scrisă cu profesionalism şi responsabilitate.
În numele zecilor de mii de morţi ai noştri căzuţi pentru România pe frontul luptei anticomuniste şi al celor peste două milioane de victime ale aparatului bolşevic de represiune şi în numele familiilor acestora, vă cerem să păstraţi această instituţie vie, neatinsă de mîna politicului. Sînteţi preşedintele care şi-a asumat curajos condamnarea comunismului şi care a avut puterea morală de a cere iertare victimelor, în calitate de şef al Statului şi în numele Statului Român. În această calitate, puteţi să păstraţi la conducerea Institutului un om cu vocaţie, un profesionist şi un tînăr luptător anticomunist, aşa cum este domnul Marius Oprea.
Octav BJOZA,
Preşedinte AFDPR
Cu ani în urmă, am participat alături de Marius Oprea la o lectură publică la Casa Literaturii de la Berlin. Fiecare dintre noi a reuşit performanţa de a atrage atenţia publicului german asupra suferinţelor la care au fost supuşi cetăţenii României de către represiunea comunistă.
Pe Marius Oprea îl cunosc ca scriitor, unul dintre cei mai tineri ai generaţiei ’80, ca istoric, din intervenţiile şi acţiunile sale îndreptate împotriva rămăşiţelor totalitare din România, care, din păcate, continuă, cum afirmă el şi cum cred şi eu, să exercite o puternică influenţă. În presa germană acţiunile institutului pe care îl conduce sînt privite cu respect şi chiar cu admiraţie.
Înlăturarea sa de la conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc nu o pot considera decît încă o bătălie cîştigată de aceste structuri ale vechiului regim. De aceea m-am decis să îl susţin public, pentru ca el să poată continua, alături de echipa sa, acţiunea de deconspirare a crimelor comunismului. Adresez acest apel de a ne alătura lui Marius Oprea, pentru a sprijini demersul lui, public şi instituţional, de a arăta ce s-a întîmplat cu noi, de a ne aminti cum am trăit în acei ani trişti şi tragici şi de a ne putea elibera astfel de frica trecutului.
Herta Müller
Scrisoare deschisă din partea angajaţilor IICCR
Distinse domnule
prim-ministru Emil Boc,
Angajaţii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, comasat prin HG nr. 1372 din 18 noiembrie 2009 cu Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, vă solicită numirea domnului Marius Oprea, istoric, ca preşedinte al noii instituţii create.
Vă rugăm, domnule prim-ministru, să semnaţi decizia de numire a domnului Marius Oprea ca preşedinte al noului Institut, pentru ca noua instituţie să-şi poată îndeplini atribuţiile, aflîndu-ne la două luni de la emiterea Hotărîrii de Guvern, fără o conducere legală.
Angajaţii IICCMER îl consideră pe domnul Marius Oprea cea mai competentă persoană pentru a ocupa în continuare funcţia de preşedinte, fiind la curent cu activitatea institutului şi remarcîndu-se în ultimii douăzeci de ani ca o voce autorizată care a cerut condamnarea comunismului prin lucrări, prin iniţiative legislative şi a militat pentru deschiderea arhivelor securităţii şi ale fostului partid comunist. Sub conducerea sa, Institutul a elaborat primul manual de istorie a comunismului şi a asigurat implementarea cursului opţional de istorie a comunismului în şcoli.
Ca membru al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, domnul Marius Oprea a avut o contribuţie majoră, de un înalt profesionalism, în redactarea acestui document.
Este cunoscut şi apreciat în toate institutele cu acelaşi profil din Europa de Est în calitate, în primul rînd, de autor al unor lucrări fundamentale despre istoria Securităţii (Banalitatea răului – 2002, premiată de Asociaţia Editorilor din România drept cea mai bună carte de istorie a anului, Securiştii partidului – 2002, Moştenitorii securităţii – 2004, L’héritage du totalitarisme en Europe – Paris 2006, Bastionul cruzimii – 2008). Este doctor în istorie cu tema „Rolul şi evoluţia Securităţii“.
Cu costuri minime, dar cu un efort uman considerabil, ţinînd seama că Institutul dispune de tineri cercetători valoroşi, preşedintele Marius Oprea a reuşit, din anul 2005, anul înfiinţării noastre, să înscrie instituţia în valorile şi standardele europene şi în spaţiul instituţional din România.
Este un om onest, un bun manager şi un remarcabil istoric.
Aşteptăm decizia dumneavoastră.
Cu încredere,
Echipa IICCR
Punctul de vedere al AFDPR
Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România îl sprijină pe domnul Marius Oprea, preşedintele Institutului pentru Investigarea Crimelor Comuniste, să ocupe în continuare această poziţie.
Facem apel pe această cale la domnul Traian Băsescu, preşedintele României, şi la domnul Emil Boc, prim-ministru al României, pentru ca institutul condus de Marius Oprea să continue investigarea caracterului criminal al regimului de ocupaţie comunist în România, pe care preşedintele României l-a condamnat, în acest sens, cu demnitate, în 18 decembrie 2006.
Noi, victime ale comunismului, foşti deţinuţi politici şi luptători anticomunişti, vă cerem, domnule preşedinte al României şi domnule prim-ministru, să nu distrugeţi una dintre puţinele instituţii ale Statului român care se ocupă de soarta celor asupriţi de regimul comunist criminal.
Constantin Ticu Dumitrescu şi cel căruia i-a fost părinte spiritual, domnul Marius Oprea, sînt cei care ne-au ajutat în mod direct prin promovarea unor proiecte legislative care ne-au făcut dreptate – începînd cu creşterea alocaţiilor pe care le primim, cu salvarea CNSAS şi sfîrşind cu Legea 221/2009 prin care condamnările politice au fost şterse.
Vrem ca istoria, complet falsificată pînă acum 20 de ani, trăită de noi pe frontul anticomunismului, în temniţe şi în munţi, în spitale psihiatrice şi în deportare, sau în alte locuri ale torturii, să fie scrisă cu profesionalism şi responsabilitate.
În numele zecilor de mii de morţi ai noştri căzuţi pentru România pe frontul luptei anticomuniste şi al celor peste două milioane de victime ale aparatului bolşevic de represiune şi în numele familiilor acestora, vă cerem să păstraţi această instituţie vie, neatinsă de mîna politicului. Sînteţi preşedintele care şi-a asumat curajos condamnarea comunismului şi care a avut puterea morală de a cere iertare victimelor, în calitate de şef al Statului şi în numele Statului Român. În această calitate, puteţi să păstraţi la conducerea Institutului un om cu vocaţie, un profesionist şi un tînăr luptător anticomunist, aşa cum este domnul Marius Oprea.
Octav BJOZA,
Preşedinte AFDPR
Acestor atît de calde cuvinte adaug și eu cîteva, căci Marius Oprea a fost unul dintre foarte îndrăgiții mei studenți, și a rămas un prieten foarte apropiat. I-am citit cu drag prima carte, inițial admirabila lui teză de licență, Pe ulița tipografilor, am scris, ca decan al Facultății de Istorie, prima cerere adresată directorului SRI pentru a-i permite cercetări de arhivă în vederea tezei de doctorat despre Istoria Securității, nu cred că a fost lansare a cărților lui la care să nu fi luat parte, mi-a făcut onoarea de a-mi cere să-i prefațez cea mai recentă carte, publicată la Polirom - Șase feluri de a muri - așa că singurul motiv pentru care aș putea pregeta să scriu în sprijinul lui ar fi riscul ca susținerea mea să aibă și unele efecte perverse.
Sper totuși că prestigiul lui de cercetător cu adevărat neobosit al bolgiilor dictaturii comuniste - și nu în ultimul rînd capacitatea lui rară de a aduce în conștiințele noastre dimensiunea umană, concretă, a suferinței, fără patos și fără patimă, dar cu o compasiune adîncă, discretă și universală, vor fi mai importante decît eventualele vindicte și veleități.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu