duminică, 9 decembrie 2012

Cine zice, ăla e!

De cîte ori am spus, public sau privat, că e esențial să mergem la vot și să votăm corect, am primit din partea cîtorva prieteni de bună credință observații cu privire la calitatea, după ei îndoielnică, a unora dintre candidații pe care îi îndemnasem să-i susțină prin votul lor. Mi s-a întîmplat și mie de multe ori în ultimii 21 de ani, de cînd alegem liber, să nu mă pot identifica cu cîte un candidat pe care îl propunea pe atunci CDR, mai aproape de noi - alianța politică de proiectul căreia mă simțeam mai aproape. Înțeleg deci frustrarea prietenilor mei. Dar nu pot să nu le spun că, de astă dată, chiar trebuie să ne dominăm frustrările, fiindcă nu avem de ales între două alianțe de partide, ci între democrație și autoritarism.
Am auzit în ultima vreme că noi, cei care ne opunem tendințelor anti-democratice ale lui Traian Băsescu și ale acoliților lui, am fi nu doar anti-occidentali și filo-ruși, ba chiar și filo-chinezi; am fi de-a dreptul bolșevici. E drept că, în febra campaniei electorale americane, chiar și Președintele Obama a fost acuzat de oponenți că e islamist și comunist de-a valma, așa că n-ar trebui să ne mirăm prea tare. Dar ce e semnificativ în această poveste cu bolșevicii este, din punctul meu de vedere, faptul că se confirmă din nou o observație pe care o făceam în vară: dl. Băsescu acuză sistematic adversarii de acțiuni pe care el însuși le întreprinde. Să recapitulăm: în campania din 2004 a acuzat PSD-ul și personal pe Adrian Năstase de corupție la cel mai înalt nivel - un comportament pe care și-l exersase încă din afacerea cu flota, îl perfecționase ca Primar General, și l-a purtat pe cele mai înalte culmi în calitate de Președinte al României. A mai denunțat și falisificarea voturilor, pe care a pus-o în practică cu elan în următorul ciclu electoral. A clamat că primul ministru al Franței ar fi venit în ROmânia "să-și ia tainul", după care a cultivat cu sîrg parteneri străini de cel mai înalt nivel, din Est ca și din Vest, în afaceri cît se poate de oneroase pentru statul român. Ca să nu mai amintesc cum a condamnat comunismul și securitatea în timp ce o comisie prezidențială pregătea legi ale siguranței naționale perfect comparabile cu cele din perioada comunistă.
În campania din 2009, a denunțat "mogulii" care vor să vîndă Poșta, Oltchimul, salinele și aurul pe un preț de nimic, după care s-a apucat, cu concursul neprecupețit al guvernelor Boc IV - Ungureanu I, să pregătească exact operația pe care o denunțase la adversari. În vară, a strigat "lovitură de stat" și a dat el însuși o lovitură de stat mascată prin revenirea la Cotroceni, ignorînd votul majorității zdrobitoare a cetățenilor, doar cu sprijinul Parchetului și al Serviciilor de informații.
Acum strigă că vin bolșevicii. Ia să vedem: dl. Băsescu nu a venit din Elveția în vreun tren sigilat, dar asta e aproape singura deosebire, poate cu excepția faptului că Lenin era, totuși, o persoană ceva mai cultivată; nu însă și Stalin. Nu vreau să merg mai departe, așa că voi spune doar că bolșevicii erau de fapt de două tipuri: unii care credeau că o minoritate "luminată" - adică ei înșiși, intelectualii lui Troțki, Buharin sau Lunacearski - pot și trebuie să conducă turma analfabetă a Sovietelor de muncitori, țărani și ostași, cu sau fără voia acestora, pe drumul luminos al comunismului; și alții care vroiau să obțină repede și pe orice cale, eventual chiar prin jaf, privilegiile pentru care îi invidiau pe noblil și pe burjui. În această clasă și-a început Stalin cariera, jefuind bănci, chiar dacă a evoluat ulterior către o formă ascetică de cult sîngeros al puterii nelimitate.
Nu vi se pare că seamănă leit cu cele două cercuri din jurul dlui Băsescu - cleptocrații și tiranofilii? Așa că, doamnelor și domnilor, mergeți repede la vot, căci avem de votat nu pentru cel mai simpatic parlamentar, ci pentru acel parlamentar reprezentînd partidul care va susține consolidarea democrației, va corecta constituția, va clarifica statutul serviciilor de informații și al Parchetului. Pentru asta nu strică să fie și simpatic, dar nici nu e indispensabil să-mi placă.

Un comentariu: