Prea multe greșeli

Vi s-a întîmplat, desigur, să vă contruntați cu exasperarea corectorului ortografic din programul dvs. Word: scrii, de pildă, în românește un document setat cu English US ca default, și, după vreo 12-14 pagini, programul îți dă un mesaj bosumflat, cum că ai prea multe greșeli de ortografie în text ca el, programul, să prididească a le corecta, drept care se preface că te întreabă dacă ești de acord să lase corectatul pe altă dată. Brusc, paginile care erau pictate cu roșu, rînd cu rînd și vorbă cu vorbă, nu mai au nici pojar, nici febră, se răcoresc subit, și îți poți admira în voie opera  fără să te ma mustre nimeni că nu scrii, în loc de subliniate - sublimate și exasperation în loc de exasperat.

Ei bine, mă simt tot mai des asemeni unui corector incorporat: nu mai pot, nu mai am răbdare, nu mai prididesc să subliniez cu ROȘU aprins toate prostiile pe care le văd năpustindu-se, mai rău decît cascada Urlătoarea, dinspre Dealul Cotrocenilor (cu o mică haltă de ajustare la Palatul Victoria). M-am plictisit să repet că nu am mai pomenit un asemenea guvern inept, la fel de dispus să comită ilegalități crase pe cît e de opac la orice sugestie de ameliorare. M-am săturat să vorbesc pentru defularea mea și a amicilor mei, fără nici o nădejde că se va schimba măcar o iotă, ca să zic așa, un î din i, acolo, din tărăboiul păgubos al acestei incredibil de păgubitoare pseudo-guvernări. Am obosit peste măsură să mă mir de cîtă prostie, incurie și nepăsare vădește fiecare gînd exprimat de acești nechemați care pretind că ne conduc.

Între 1996 și 2000, în timpul mult prea des hulitei guvernări de coaliție, mă sculam în fiecare dimineață cu o senzație de rău de mare, de teamă că se va întîmpla o catastrofă: n-o să ma curgă, brusc, apa la robinet, hidrocentrala de la Porțile de Fier o să sece peste noapte, nu se vor mai putea plăti salariile și pensiile. În fiecare dimineață, de pe la 10, îmi trecea, măcar provizoriu: niciuna dintre catastrofele înșirate aici nu se întîmpla. Acum se întîmplă, zi de zi, astea și încă altele. Vorba lui fi-miu, mi-e dor de ministrul Dejeu! Un ministru responsabil, serios, respectat și respectabil.  Mi-e dor de cei 15.000 de specialiști ai CDR: ăia chiar au existat! Au plătit salariile în timpul unei crize pe care, dacă mă iau după valoarea rezervelor valutare ale BNR, o pot considera de cel puțin 64 de ori mai gravă decît cea de acum (atunci rezervele erau de 1/2 miliard de dolari, acum sînt de 32 de miliarde euro). Nu mă pricep prea bine la PIB și alte delcatese, dar știu prea bune că atunci BANCOREX, Banca Agricolă. SIDEX, RAFO, Petromidia, IMGB, șamd, provocau pagube de miliarde de dolari și acum plătesc statului impozite de miliarde de dolari. unde sînt banii ăștia? Oricît de scumpă ar fi fost realegerea Marelui Cîrmaci, tot n-a putut costa cît nu se găsește azi în Trezorerie!

Era sa zic că am aflat de ultima dandana a echipei Boc/Băsescu, dar mi-am luat seama, e cea mai recentă, departe de a fi ultima: cică fondurile structurale de la UE sînt asimilate fondurilor publice, drept care, din orice sumă cîștigată prin competiția pentru fonduri structurale, bugetul de stat reține 25%!

N-am aflat-o bine și mai aflu una: contribuția angajatorului la CAS ar trebui să reprezinte - nu, cum ar putea crede orice nărod, o sumă diminuată cu 25% față de contribuția de pînă acum, ci o cotă proporțională cu salariul integral al angajatului, înainte de diminuarea cu un sfert. Vă dați seama ce s-a întîmplat, nu? Cînd au decis să taie salariile cu 25%, idioții nu și-au dat seama că vor pierde și la impozit, și la CAS, și la contribuția angajatorului - deși toată lumea le-a spus și le-a repetat asta! - și acum vor s-o dreagă pe spinarea bugetului instituțiilor publice.

Rezultă destul de clar că guvernul nu vrea doar să micșoreze salariile cu un sfert. Vrea să perceapă tot ce se poate la valoarea nominală a salariului, dacă se poate cea de pe vremea guvernului liberal, și apoi să rețină 25% din venitul net. Eu aș putea accepta chiar și asta, cu o singură condiție: sumele brute, cele care respectă valorile salariale obținute în vremea guvernului Tăriceanu, să fie scrise cu GALBEN, iar cele amputate de guvernul Boc să se scrie cu PORTOCALIU. Suum cuique tribuere!

Caricatura maestrului Ion Barbu a apărut în "Academia Cațavencu" din 21 iulie crt.