vineri, 12 februarie 2010

Emil CONSTANTINESCU
Președintele României, 1996-2000
Aula Universității din București
La lansarea volumului său "Păcatul originar..." despre revoluția din decembrie 1989


Emil Constantinescu despre Moldova: „Fără declaraţii care să irite Rusia”

Interviu cu Marinela Raţă
EVZ Marţi, 09 Februarie 2010
Emil Constantinescu critică insistenţa cu care actualul şef al statului, Traian Băsescu, înţelege să susţină Republica Moldova pe plan internaţional.

Preşedintele României din 1996 până în 2000 subliniază într-un interviu acordat în exclusivitate pentru evz.ro că vizitele lui Băsescu la Chişinău sunt doar o dovadă de populism. Născut în Tighina, astăzi localitate din Basarabia, Constantinescu este de părere că România poate ajuta Republica Moldova să se integreze în Uniunea Europeană doar printr-o diplomaţie atentă, care să nu irite Rusia. Pe de altă parte, crede fostul preşedinte, Moscova nu va înţelege greşit implicarea României în planul american de scut anti-rachetă.

evz.ro: Aţi vizitat recent Republica Moldova. Cum aţi regăsit statul moldovean?
Emil Constantinescu: Dacă am încerca să ne cunoaştem istoria adevărată, am vedea că în fiecare moment important elitele intelectuale din Basarabia au fost înaintea celor din România. Nu au mimat şi nu s-au integrat la un proces de-a gata. În 1918, în Sfatul ţării, intelectualii din Moldova au fost primii care au cerut unirea cu România, urmaţi de cei din Bucovina. În 1989, în timp ce intelectualii români semnau scrisori pentru al XIV-lea congres, cei din Republica Moldova erau în stradă în faţa Ministerul de Interne, condus de Voronin pe acea vreme, militând pentru limba română, grafica latină, tricolorul românesc şi suportând şi consecinţele: bâtele cu care KGB-iştii lui Voronin îi atacau. Şi acum au fost cu un pas înainte. Schimbarea de Guvern dramatică în urma unor lupte de stradă ale intelectualităţii ne-a prins cu o Românie înecată în campanii electorale, în discuţii absurde.

„Vizita preşedintelui este pozitivă, deşi tardivă”

V-aţi aflat în Basarabia imediat după vizita lui Traian Băsescu. Ce părere aveţi despre demersul de susţinere a Republicii Moldova în vederea integării?
Vizita preşedintelui este pozitivă, deşi tardivă. Am declarat că susţin acest efort şi o să îl susţin prin societatea civilă. Dar nu pot să nu constat şi anumite stridenţe de limbaj, care oglindeau vechiul populism pentru România şi nu o iniţiativă serioasă, care să deblocheze lucrurile. Integrarea Republicii Moldova trebuie privită ca un caz special. Nu trebuie legată de alte ţări. Este o deosebire enormă între situaţia Ucrainei şi a Moldovei, de pildă. În acelaşi timp, nu trebuie legată nici de situaţia ţărilor din zona balcanică.

La ce se referă situaţia specială?
Situaţia specială se referă dimensiunile mici ale ţării, cu o populaţie redusă, cu o poziţie care poate fi valorificată strategic. Dar, asta cere o diplomaţie prudentă, care înseamnă discuţii atente, care trebuie să se desfăşoare mai întâi în spatele uşilor închise şi după aceea în zone publice. România ar trebui să contribuie la această diplomaţie şi să facă apel la cât mai puţine gesturi stridente.

S-au făcut astfel de greşeli până acum?
Mă refer la reacţia secretarului de stat Hillary Clinton după declaraţiile preşedintelui Băsescu. S-a creat pe drept sau pe nedrept ideea că, din nou, România încearcă să preseze, să creeze o situaţie conflictuală. S-a dovedit că, nici de această dată, nu am avut canalele pentru a explica şi în orice caz oamenii politici, şi mai ales oamenii de stat ar trebui să ştie că e mai important ce nu spui decât ce spui.

„Am evitat orice adresare arogantă la adresa Rusiei”

Cum putem , aşadar, ajuta statul moldovean să se integreze?
Ajutorul pe care îl putem da Republicii Moldova impune absenţa unor declaraţii care să irite Rusia. Nu cred că s-a produs, poate rareori, în relaţiile dintre România şi Rusia, o desprindere mai puternică şi clară de sub influenţa rusă ca în timpul mandatului meu, când drumul a fost total schimbat în mod deschis spre UE şi NATO. Şi parteneriatul strategic cu SUA, care avea şi o componentă de securitate extrem de importantă, pe care Moscova a înţeles-o foarte bine. Dacă îmi cereţi şi dovada, pot să vă spun modul în care au respectat întreruperea acceptului survolului şi apoi interdicţia survolului într-un moment critic de conflict foarte dur, care, după cum spunea Madeleine Albright, putea să ducă la prima confruntare militară pe teren de la Al Doilea Război Mondial între americani şi ruşi. Dar, au respectat de ce: au înţeles, dar patru ani cât am fost preşedinte am evitat orice adresare arogantă la adresa Rusiei. Am amendat imediat declaraţii total nepotrivite cum sunt cele Gazprom - Armata Roşie, Marea Neagră – lacul rusesc. Aceste lucruri sunt bune la un talk-show, dar nu au ce să caute în declaraţiile internaţionale, ţinând cont că Rusia este foarte sensibilă la statutul ei de mare putere.

Ţinând cont de perioada de criză economică, cum aţi explica din poziţia de fost şef de stat, unui om simplu, investiţia pe care va fi nevoită România să o facă în proiectul scutului antirachetă?

Securitatea naţională este ca sănătatea. Nu ne dăm seama de valoarea ei decât atunci când ne îmbolnăvim. Securitatea naţională a fost o obsesie pentru naţiunea română, o obsesie de secole. Parteneriatul strategic cu SUA din 1997 a fost primul moment din toată istoria poporului român când securitatea era asigurată de cea mai puternică forţă militară a lumii. Şi se ştie foarte clar că SUA înainte şi apoi NATO niciodată nu îşi abandonează aliaţii. NATO mai face, a mai avut momente de ezitare, dar SUA niciodată. De aceea, parteneriatul strategic este o piatră unghiulară şi când a fost încheiat cu SUA, statul român şi-a văzut apărate graniţele, integritatea, identitatea, suveranitatea şi tot ce este corelat cu acestea, inclusiv securitatea economică. Nu sunt lucruri care se pun în balanţă cu inflaţia sau alte costuri pentru că nu au preţ. Sunt lucruri în viaţa popoarelor care nu au preţ. De exemplu, preţul fericirii. Aşa e şi cu securitatea naţiunii.

Rusia nu va înţelege greşit montarea scutului anti-rachetă în România


De ce este important acest proiect pentru România?

Acest proiect este o evoluţie pozitivă. Înseamnă că există o protecţie pentru viitor. Sigur, el va deveni operaţional în 2015, dar anii trec foarte repede. Oamenii trebuie să înţeleagă: costurile sunt insignifiante faţă de costurile enorme care sunt suportate de SUA şi care protejează România într-un viitor de rachete care pot să plece de oriunde şi care schimbă tipul de ameninţări. Războiul Rece a fost construit pe o ameninţare reciprocă dintre doi mari pioni care se puteau distruge unul pe altul, dar care aveau o responsabilitate exact din acest moment. Acum, pot să apară actori noi, diferiţi, din ţări cu regimuri dictatoriale care pot să ia măsuri extrem de periculoase pentru ei şi alţii şi atunci e foarte bine că România este în integralitatea teritoriului protejat.

Rusia nu va înţelege greşit acest demers?

Nu va înţelege greşit acest demers. Niciodată nu se dă publicităţii, dar nu se încheie un tratat până nu au fost discutate consecinţele lui pe termen lung. Sigur, în momentul în care s-a anunţat presei oferta SUA de a participa, răspunsul pozitiv al României era bine cunoscut. Există şi un interes al Rusiei, pentru că sunt anumite zone care neliniştesc şi Rusia.

7 comentarii:

  1. @ Zoe Petre
    Stimată doamnă,
    Dincolo de prezent mă frământă ceva din trecut. Credeţi că domnul Emil Constantinescu a încălcat Constituţia atunci când l-a demis pe Radu Vasile?

    RăspundețiȘtergere
  2. Presedintele a consultat atunci mai multi juriști, a căror concluzie a fost că, avînd în vedere 1. imposibilitatea exercitării mandatului de prim ministru în condițiile în care toți miniștrii demisionaseră; și 2. inexistența vreunei prevederi exprese în Constituție care să limiteze dreptul președintelui de a revoca pe cei pe care îi numește, NU ERA NICI O ÎNCĂLCARE.
    Ca o dovadă suplimentară, PSD a modificat constituția introducînd articolul care interzice expres președintelui să-l revoce pe Primul ministru - ceea ce dovedește că, în absența acestui articol, demiterea era constituțională.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Zoe Petre
    Stimată doamnă,
    Vedeţi?, răspundeţi ca un om politic. :)

    Iată ce spunea Constituţia
    Articolul 105
    Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
    Nu scrie "a demiterii".
    Articolul 106
    (1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.
    (2) Dacă primul-ministru se află într-una din situaţiile prevăzute la articolul 105 sau este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern.
    (3) Prevederile alineatului (2) se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.
    Articolul 108
    (1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.

    Nu trebuie să ai o facultate de drept ca să înţelegi că preşedintele nu poate demite nici pe premier şi nici pe unul dintre miniştrii. Astăzi în toate cursurile de drept Constituţional se prezintă cazul abuzului preşedintelui Emil Constantinescu.

    Mi-am pus speranţa în preşedintele Emil Constantinescu, am crezut acel discurs, excelent, al victoriei... "se vor sacrifica conducătorii"... Am obţinut ca popor într-o guvernare de dreapta distrugerea IMM-urilor, înscăunarea cu pompă a "baronilor locali", o creştere economică negativă în ultimii trei ani de "domnie"... Istoria se repetă şi acum.

    RăspundețiȘtergere
  4. (continuare)

    Eu cred că domnul Constantinescu ca preşedinte a fost bine intenţionat, mai cred că a vrut sincer ca România să înflorească. Mai cred, de cealaltă parte, că domnia sa a avut, involuntar, sindromul comunistoid (sau totalitar, cum vreţi) de control asupra premierului, vroia să aibă controlul, mai cred că deşi a avut bune intenţii, habar nu a avut cum. Nu spun că este vina domniei sale, dar nu l-a învăţat nimeni cum să fie preşedinte înainte de a fi preşedinte.

    Vă rog să ţineţi minte o idee a mea. Mulţi aleargă după pedepsirea vinovaţilor, a informatorilor, a celor care au subjugat România până în 1989. Adevăratul vinovat este însă încolţit în noi, adevăratul vinovat s-a dezvoltat mai ales în victimele din partidele româneşti. Adevăratul vinovat este concepţia că politica oferă competenţă. Nu căutăm preşedinţi care să aibă competenţă în diplomaţie, în armată, în drept, în sociologie şi psihologie, şi nici calităţi de bun mediator. Preşedinţii noştri sunt o imagine de afiş publicitar, premierul este o imagine de afiş publicitar, miniştrii sunt imagini publicitare, politica este o imensă agenţie de publicitate. Nu contează deloc competenţa, ci capacitatea de a strânge voturi. Aici este contrafacerea.

    Mai sus, în interviu, preşedintele Emil Constantinescu reflectă elemente de politică externă şi apărare armată fără să aibă pregătirea necesară să o facă. Domnia sa vorbeşte cu siguranţă în glas pentru că, teoretic, ca preşedinte ar fi trebuit să fie specialist în asemenea domenii. Ajuns la Cotroceni, domnia sa a avut, sunt convins, consultanţi. Astăzi domnia sa nu mai are aceşti consultanţi. Preşedintele Traian Băsescu, la fel de "neştiincios" (dacă nu şi mai neştiincios) în aceste domenii, are consultanţi. Pentru ce ar trebui să compar cele două păreri?

    Expertiza, ne lipseşte expertiza. Suntem un popor damnat pentru că alege carismatici şi nu experţi.

    Doamna Zoe Petre,
    Sunteţi profesor, un profesor bun, aveţi o prestanţă intelectuală care naşte respectul fără efort. Am rugămintea să promovaţi pentru alegerile prezidenţiale, ce vor veni relativ în curând, un om care să fie pregătit pentru misiunea de preşedinte... Carismaticii ne-au cam dus în adâncul pământului... parcă am fi morţi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu pot să nu vă răspund, cu toată considerația, că:
    1. decretul din decembrie 1999 a fost de REVOCARE. A urmat ulterior DEMISIA dlui Radu Vasile
    2. evident că răspund politic, a fost o chestiune politică.
    3. Nu există școală de șefi de stat.
    4. Nu dl Constantinescu a inițiat înlocuirea dlui Radu Vasile din funcție, ci partidele parlamentare, în frunte cu PNȚCD. Revocarea a fost rezultatul direct al acțiunii acestor partide. Deci considerațiile dvs, in legătură cu presupusele pulsiuni autoritare ale președintelui Constantinescu nu-și au vreo justificare.

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Zoe Petre
    Punctul 1
    Dicţionarul spune...
    Revocare
    Din punctul de vedere al dreptului civil, revocarea este un act juridic (unilateral sau conventional) prin care se retracteaza catre o parte sau de parti un act juridic civil valid.
    Presupune o manifestare sau un acord de vointa subsecvent celui care a dat nastere unui act juridic, prin care se pune capat efectelor acestui act.


    În concluzie, succesiunea este demisia (sau orice altă formă de încetare sau iniţiere a încetării calităţii de prim-ministru) după care preşedintele semnează un act de revocare/numire. Nu poate exista revocarea, cu atât mai mult numirea cuiva, şi apoi demisia, pentru că nu poţi demisiona de undeva unde eşti deja revocat. Citiţi încă o dată Constituţia din 1991 (cea din 2003 prevede acelaşi lucru) şi veţi vedea că atât premierul cât şi miniştrii nu pot fi îndepărtaţi din funcţie de către preşedinte. Situaţia s-a repetat anul trecut cu ministrul Nica, şi clasa politică a tăcut iarăşi, nici unul dintre juriştii din politică nu a sărit doi metri în înălţime de indignare, istoria s-a scurs şi a arătat că "se poate", deşi este evident că domnul Nica nu putea fi revocat fără să-şi dea demisia.

    Vă mai amintiţi acest tip de articole din presa vremii?
    http
    www
    europalibera.org/content/article/1899718.html
    „În premieră absolută pentru democraţia română, guvernul are doi prim miniştrii”.

    Punctul 2
    A fost o chestiune politică, domnia voastră însă sunteţi mai presus de politică, vă permiteţi deci şi să răspundeţi "pe lângă" politică şi "pe lângă" declaraţia politică.

    Punctul 3
    Nu există o şcoală de şefi de stat, tot aud acest răspuns, dar există o şcoală diplomatică (de exemplu Institutul Diplomatic Român), şi de drept, şi de ştiinţe militare (Academia de Înalte Studii Militare sau Academia Tehnică Militară sau Universitatea Naţională de Aparare)... Sigur, este greu să faci trei facultăţi sau postuniversitare, dar şi funcţia de preşedinte nu ar trebui ocupată de fiştecine. Cred că nu ar trebui să ne mirăm de un preşedinte că are trei facultăţi. Partidele ar trebui să înceapă să-şi pregătească candidaţii pentru funcţia prezidenţială cu 10 sau 15 ani înainte de respectivele alegeri, la fel şi premierii, primarii, miniştrii, directorii... doar aceasta este una din funcţiile partidelor consfinţită de Constituţie şi Legea Partidelor Politice, aceea de a oferi candidaţi pentru alegeri şi pentru ocuparea funcţiilor în stat. Dacă partidele aşează în fruntea ţării un personaj politic exclusiv pe criteriul popularităţii, nici nu ar mai trebui să avem partide politice (de 20 de ani am avut trei preşedinţi care nu au avut măcar una din aceste trei facultăţi), organizăm direct concursuri de tip miss şi mister şi nu mai ţinem în spate un milion de politicieni.

    RăspundețiȘtergere
  7. (continuare)

    Punctul 4
    Revenind la presa vremii...
    http
    www
    ziua.ro/reader/chapter.php?book_id=2&chapter=98

    (Am desfăcut cele două link-uri pentru ca să nu am probleme cu moderarea comentariului de către server.)

    Memoria mea este foarte precară şi se degradează pe zi ce trece, dar tot mai ţin minte aceste lucruri. Iată că presa confirmă ce ţin minte.

    Stimată doamnă,
    Din răceala răspunsului domniei voastre înţeleg că mă consideraţi un fel de "postac", cum se spune astăzi în spaţiu internet, adică un fel de adversar politic internaut. Scopul meu, pentru că am un scop, este să "responsabilez" participanţii la viitorul României, să-i fac să iasă din nemişcare, auto-mulţumire, auto-suficienţă şi, mai ales, din starea de neimplicare. Sunteţi un om de valoare al României şi staţi în umbră cu frica de a nu deranja pe cineva dintre mai marii politicii româneşti. Strângeţi pumnul şi veţi vedea că este foarte puternic atunci când ţine în el şi un pix. Oamenii ca dumneavoastră nu ar trebui să fie timizi, nu ar trebui să fie folosiţi de politică, dimpotrivă ar trebui să reprezinte stâlpii de stabilitate pentru societatea Românească, excelenţa perenă a României. Dacă nu aş crede că sunteţi o parte a României care trebuie să fie ca influenţă peste preşedinţi şi prim-miniştrii, alături de alte figuri marcante ale culturii şi gândirii României, nu aş insista. Doamnă Zoe Petre, ocupaţi-vă locul pe care îl meritaţi în societate, nu-l lăsaţi ocupat de diferiţi impostori cu diplome cumpărate politic! Societatea României nu se va reforma dacă intelectualii acestei ţări vor acoperi impotenţa politicienilor. Este rugămintea mea de simplu cetăţean exasperat de contrafacerea politică care mănâncă spiritul României.

    RăspundețiȘtergere