Post Scriptum

Citesc în diferite ziare proteste înflăcărate față de ceea ce se numește, a contrario, "politizarea" iminentă a unor instituții de cultură. Institutul Cultural Român și Televiziunea națională se regăsesc în prima linie a acestei vehemente ofensive. Nu cred că se cuvine să aduc argumente care să vădească, după ani de revoltă contra vopsirii acestor instituții în cel mai strident portocaliu, în ce măsură actuala agitație audio-vizuală e și ridicolă, și contra-productivă.

Nu fac parte dintre cei care au manifestat public împotriva discriminării la care televiziunea română a supus o bună parte a lumii politice și culturale românești în ultimii ani, pentru că nici nu mă roade invidia, și nici nu nutresc vreun - Doamne ferește - complex de inferioritate față de clica de « boieri ai minții » care a rechiziționat în ultimii ani spațiul  cultural pe care rîvnește să-l domine, dacă s-ar putea în exclusivitate. Să fie fericiți!

Nu m-am considerat îndreptățită să critic activitatea ICR decât într-o singură privință, cu totul aparte, cea a modului în care a gestionat trei centre de formare doctorală în științe umaniste – cel de la Istanbul, Casa Iorga de la Veneția și Accademia di Romania de la Roma : centre de studii avansate, concepute odinioară astfel de Nicolae Iorga și de Vasile Pârvan, activitatea acestor școli doctorale nu are a fi evaluată - cum a tot fost -  după numărul de concerte de jazz pe care directorii lor le puteau organiza, ci după alte criterii, asupra cărora nu e aici cazul să insist. Am făcut-o abia cînd am aflat că dl. Mihăieș dorea să numească un prieten de familie, absolvent de studii medii stabilit în Germania, pe locul ilustrat odinioară de Pârvan.

Chiar dacă am destule bănuieli în privința fondurilor pe care le vor fi sifonat cele două instituții în cauză, fiecare în parte și în mod reciproc, între ele și cu alte entități la fel de portocalii, cum ar fi, de exemplu, IICMER-ul dlui Tismăneanu sau IDR-ul dlui Carp, nu vreau să mă pronunț; doar Curtea de Conturi poate emite o opinie avizată. Și, char dacă a pretinde că d-nele Culcer și Pora, sau d-nii Patapievici și Mihăieș, au fost neutri din punct de vedere politic este o enormitate, găsesc că n-are rost să pierd vremea într-o dezbatere a cărei concluzie sare în ochii oricui nu are obligații materiale, politice  și/sau morale (dacă putem vorbi de așa ceva în acest context) față de fostele conduceri ale celor două instituții.

Dar a susține că dl. Radu Călin Cristea ar fi un jurnalist de mâna a doua este o infamie. Nu se cade să spun eu cine e Radu Călin Cristea și cât de bine scrie, oricine îi poate aprecia contribuția, și din anii Europei Libere, și de azi. Orice cuvînt în plus mi s-ar părea o prezumție. Cu atît mai mult, e o mîrșăvie să spui despre Radu Călin Cristea că ar fi scris texte "laudative" la adresa USL cînd aperi cauza lui Mircea Marian ori pe Cristian Pătrășconiu.

Orice intelectual cu un minim discernămînt își dă seama că asemenea calificări jignitoare nu au nici o întemeiere nici în scrisul, nici în conduita de o ireproșabilă verticalitate a dlui Cristea. Fie semnatarii Apelului au semnat la comandă un text pe care alții l-au scris, și ei nici măcar nu l-au citit, ceea ce e incalificabil, ori un văl iremediabil de împătimire le-a tocit simțul critic și le-a  îngroșat fără leac obrazul. 
Ei susțin de fapt un pseudo-apel. Un apel adevărat se adresează cu respect unor egali, care promovează valori asemănătoare și militează în egală măsură pentru independența dezbaterii publice. Un  text ca acela în apărarea ICR și TVR are vocația exclusivă de a-i manipula cu cinism pe toți semidocții "băsescoduli", bolnavi de  snobism intelectual. 

Vești bune

 + Radu Călin Cristea, jurnalist, fost corespondent al Radio Europa Liberă, scriitor, fost director al Muzeului Literaturii Române, a fost votat de Parlamentul României în calitate de director general interimar al TVR. 

+ Votată la sfârșitul anului trecut drept “cel mai influent parlamentar european”, eurodeputata PNL Adina Vălean devine primul român căruia îi este alocat până la finalul mandatului un loc în ”semi-cercul puterii” din Parlamentul European. 

URA!

Aseară, traversînd în grabă diferite talk-show-uri, am auzit cum un distins senator mustra mass-media fiindcă a incitat electoratul la URĂ contra PDL. Natura mea e mai degrabă pașnică, iar cultura mea mă obligă să pun surdină afectelor pentru ca raționamentele să poată fi exprimate, așa că, trebuie să mărturisesc, nu-mi asum cu titlu personal această incriminare. Dacă dl. senator ar vorbi însă nu de media, ci de opinia publică îndeobște, nu cred că ar greși prea mult.
Fiindcă, da, acesta e sentimentul subiacent cu care vorbesc despre regimul Băsescu și taximetriștii cu care mai schimb o vorbă în drum, și universitarii cu care mă mai întîlnesc, și actorii pe care îi văd la diferitele televiziuni, și patroana mini-marketului din colțul străzii. Singura eroare pe care cei care, în frunte cu dl. Băsescu personal, o comit, este aceea de a crede că nu moderatorii și comentatorii din media, ei înșiși, "pe persoană fizică", cum zicea Învingătorul de la 5, ci doar patronii posturilor sau ziarelor lor, ar fi cei care provoacă, artificial, și nu natural, acest sentiment vehement, pe care orice exces de putere combinat cu cinism îl suscită în mod natural, cel puțin în naturi mai puțin blege decît a mea. Eu am preferat totdeauna bancurile cu Ceaușescu unor declarații scrîșnite, dar e probabil o slăbiciune a caracterului meu mai degrabă decît o înzestrare.
Nu, dle senator, nu mass-media a provocat ura a cel puțin jumătate din cei 65-70% de cetățeni care au votat CONTRA regimului Băsescu, Fiindcă nu media a înjurat în direct și ziariști de ambe sexe, și pe dr. Arafat; nu media și-a plimbat Vuittoanele, Gucci-le și - în fine, nu vreau să amintesc de rima posibilă, căci sînt o natură delicată, dar înțelegeți dvs. - pe cai albi sau la ședințe de guvern; nu media a inventat forfetarul, nu media a numărat dublu voturie în Parlament, nu media a scos profesorii din amfiteatre la jumătatea orei de curs, nu media a jubilat în direct cînd mii de elevi au ratat bacul, nu media a susținut că substantivul "coleg" e neutru, nu media a inventat primi miniștri la coasă și președinți la nunți cu dar. Nu media a declarat că n-avem ce compătimi la cei care au murit de frig, că erau toți beți și de asta au înghețat. Mai știu eu pe unul care nu a înghețat încă...
Aliajul ăsta obscen, dle senator, de ciocoism care a întrecut pînă și rînjetul "firesc" al dlui Năstase, cu refuzul agresiv al oricărei minime compasiuni, capacitatea asta de a scoate absolut orice la mezat, de la sanatoriul special destinat militarilor din operații NATO la cupru și titan, la voturile românilor și la cetățenia română acordată pe bani și voturi cui se întîmplă. Am mai avut guvernări abuzive, am mai avut perioade de austeritate, dar acest cumul de mitocănie, batjocură și pustiitoare prostie i-a scos pe oameni din firea lor răbdătoare și i-a făcut să urască varianta minoră de putinism pe care nu încetați să o cauționați.
În ce mă privește, cel puțin, acest regim, care m-a și păgubit, m-a jignit de cel puțin trei ori. Odată în calitatea mea de intelectual și de profesor, cînd a declarat că școala nu are nevoie de noi, care producem tîmpiți, și cînd i-a explicat unei colege că e prea mult plătită pentru o oră prestată, de parcă ar fi fost vorba de tarif la bordel. A doua oară, ca pensionar, cînd mi-a explicat - alături de toți derbedeii cărora le-a dat glas și argumente - că, după o jumătate de secol, nu de muncă, asta e altă poveste, ci de cotizații plătite conștiincios, sînt o povară de care societatea ar trebui să se lepede cît de curînd. A treia oară în calitatea mea de cetățean cu drept de vot, cînd a decis să mi-l măsluiască pe față, cu comasări, fraudări, cumpărări, cu verde în loc de portocaliu, cu mișcări în loc de partide, cu toată această hoție pe față, care te și jefuiește, te și scuipă în ochi. Cum credeți: dacă duminica trecută, România ar fi fost guvernatâ tot de PDL, mai era loc pentru procente anti-PDL de 79%, ori ar fi arătat toată România ca municipiul Cluj-Napoca?
Așa că, nu din vina mass-media, ci exclusiv datorită politicii acestei clici dominate și inspirate de Traian Băsescu, chiar și eu, care eram cîndva destul de amabilă cu vechiul PD, al lui Petre Roman, chiar și eu, care uc probabil lipsă de gena populară a urii - chiar și eu detest  PDL și detest incarnarea lui supremă, pe Traian Băsescu.
Și nici Ion Barbu nu pare dispus să-i ierte.

Atitudine civică, finalitate politică: din discursul lui Crin Antonescu la mitingul electoral de la București

......

Fiți alături toți până în ultima clipă, adică până la ultimul vot numărat, alături de toți colegii noștri, liberali, pesediști sau conservatori care candidează în numele nostru, sub însemnele Uniunii Social Liberale. Luptați-vă cu onoare, cu corectitudine, dar fără milă! Să ne fie milă de cei care suferă, nu de cei care au produs suferința, să ne fie milă de cei care au fost sărăciți și călcați în picioare și nu de cei care i-au sărăcit și i-au călcat în picioare.

Respectați legea, respectați democrația, dar luptați până la capăt, fără ipocrizie, fără milă. Afară cu Partidul Democrat Liberal! Afară cu cei care și-au permis să își bată joc de milioane de români, niciodată asta nu trebuie să se mai întâmple și ca să nu se mai întâmple niciodată, luptați-vă până la capăt, obțineți victoria până la capăt.

Și, îmbrăcați în hainele victoriei, nu uitați pentru ce ne-am bătut și pentru ce ne batem. Nu uitați, cei aleși, că odată aleși, nu mai există bine pentru dumneavoastră dacă nu e și binele comunității și nu uitați, cei care-i alegem și care îi susținem, că ne-am unit nu ca să înlocuim o haită de hoți și mincinoși, ci ne-am unit pentru ca în România să se facă dreptate!

Crin Antonescu despre reacțiile față de cazul Nyiro

Aflat la Cluj pentru a susține candidații USL la alegerile locale, Crin Antonescu a răspuns ntrebării unui ziarist cu privire la declarațiile președintelui Parlamentului ungar: 

Jurnalist: Cum vedeți dumneavoastră rezolvarea problemei create de președintele Parlamentului ungar, care a făcut acele declarații, iată s-a întors. Cum credeți că ar trebui rezolvată această situație, această problemă?

Crin Antonescu: Cred că Guvernul a acționat prompt și corect, pe tonalitatea potrivită. N-a avut o suprareacție. A fost o invitație fermă și o atitudine fermă față de episodul Nyiro Jozsef. Declarațiile pe care le-a făcut președintele Parlamentului maghiar în România, sunt evident nepotrivite, ofensatoare, jignitoare, și, în sensul acesta, și scrisoarea celor doi președinți ai Camerelor Parlamentului României a fost una corectă, într-un limbaj diplomatic, moderat, potrivit.
Desigur domnul președinte Kover și-a văzut de treabă. Și pentru mine rămâne aici o enigmă. De ce în  momentul în care Viktor Orban prezent la București, obligat cumva de protocol să fie prezent la o întâlnire anunțată a prim-miniștrilor din nouă țări a Uniunii Europene, a părăsit acea întâlnire și s-a dus la un prieten de suflet. 1. De ce a fost primit?- prietenul de suflet se numește Traian Băsescu, pentru că Viktor Orban a sfidat o dată în plus autoritățile românești, Guvernul României, indiferent din cine ar fi el alcătuit, arătând că n-are treabă, că aici șeful, consideră domnia sa e altul, și s-a dus acolo să discute. De ce a fost primit e prima mea problemă, la care nu am răspuns.  2. De ce, după această întâlnire, Traian Băsescu președinte al țării sfidate de către președintele Parlamentului maghiar nu a avut măcar o declarație. Despre ce a discutat cu domnul Viktor Orban, cam ce crede despre toate aceste tentative evidente ale oficialităților maghiare de a se amesteca direct în campania electorală din România.
Astea sunt niște lucruri care lipsesc în imaginea mea. Eu am un răspuns. Sigur că Traian Băsescu, complicele lui Viktor Orban, într-un joc extrem de periculos în interiorul comunității maghiare din România, nu avea cum să ia o poziție fermă într-o asemenea situație, dar eu înțeleg că, dacă ești președinte-jucător, ești până la capăt. Se pare că domnul Băsescu nu știe să fie jucător decât acolo unde nu îi permite Constituția, și acolo unde i-ar cere-o, pentru că e totuși cel mai înalt reprezentant al statului român, dă bir cu fugiții.
În rest, eu cred că...autoritățile românești, Guvernul în speță, au rezolvat situația, pentru că au împiedicat transformarea unui pretins ceremonial creștinesc într-o manifestație cu conotații inacceptabile pe teritoriul României, că au acționat, încă odată o spun, foarte elegant, dar foarte corect, în raport cu aceste lucruri, și cred că mai departe și domnul președinte al Parlamentului maghiar va înțelege că, după ce a dat o mână de ajutor serioasă unei formațiuni politice de pe teritoriul României în timpul campaniei electorale, își va vedea de treaba domniei sale.
Dar e foarte interesant aici: marele patriot și marinar Traian Băsescu unde a fost? Și chiar unde a fost prietenul nostru de la Cluj, domnul Emil Boc? Eu înțeleg că a fost ”cârpa de șters pe picioare a lui Traian Băsescu”, aducând cinste, foarte mare cinste Clujului prin chestia asta, patru ani. Dar măcar la președintele Parlamentului maghiar putea, cred, să ridice glasul.

Egalitate vs democrație

De luat aminte! Valabil pentru toţi! La vot, un prost este egal cu un deştept. 

Dar doi proşti nu sunt egali cu doi deştepti, pentru că, din doi deştepti, unul n-o să vină la vot, fiindcă i se pare că totul e lipsit de sens. Trei proşti nu fac nici atât cât trei deştepti, pentru că, din trei deştepti, unul are probleme existenţiale şi nu vine la vot, iar altul e sigur că o să iasă tot ăia şi n-are sens să se mai ducă. Patru proşti contra patru deştepţi? Exclus! Din patru deştepti, unul n-are Mercedes şi i se pare că n-o să se schimbe nimic, altul ştie oricum cine o să iasă, iar al treilea preferă să adoarmă la un film bun de cinematecă.
Asta e democraţia: 100 de deştepti care nu votează n-or să facă niciodată cât un singur prost care votează!!!
 Nu te duci la vot? Lasa ca se duc ai lor! 

"Fraierii" cumpărați cu sacoșe electorale și promisiuni aiuristice iți vor decide soarta. Ție și copiilor tăi. In veacul vecilor, amin!

Temă cu variațiuni II: Ion Barbu