Crin Antonescu despre reacțiile față de cazul Nyiro

Aflat la Cluj pentru a susține candidații USL la alegerile locale, Crin Antonescu a răspuns ntrebării unui ziarist cu privire la declarațiile președintelui Parlamentului ungar: 

Jurnalist: Cum vedeți dumneavoastră rezolvarea problemei create de președintele Parlamentului ungar, care a făcut acele declarații, iată s-a întors. Cum credeți că ar trebui rezolvată această situație, această problemă?

Crin Antonescu: Cred că Guvernul a acționat prompt și corect, pe tonalitatea potrivită. N-a avut o suprareacție. A fost o invitație fermă și o atitudine fermă față de episodul Nyiro Jozsef. Declarațiile pe care le-a făcut președintele Parlamentului maghiar în România, sunt evident nepotrivite, ofensatoare, jignitoare, și, în sensul acesta, și scrisoarea celor doi președinți ai Camerelor Parlamentului României a fost una corectă, într-un limbaj diplomatic, moderat, potrivit.
Desigur domnul președinte Kover și-a văzut de treabă. Și pentru mine rămâne aici o enigmă. De ce în  momentul în care Viktor Orban prezent la București, obligat cumva de protocol să fie prezent la o întâlnire anunțată a prim-miniștrilor din nouă țări a Uniunii Europene, a părăsit acea întâlnire și s-a dus la un prieten de suflet. 1. De ce a fost primit?- prietenul de suflet se numește Traian Băsescu, pentru că Viktor Orban a sfidat o dată în plus autoritățile românești, Guvernul României, indiferent din cine ar fi el alcătuit, arătând că n-are treabă, că aici șeful, consideră domnia sa e altul, și s-a dus acolo să discute. De ce a fost primit e prima mea problemă, la care nu am răspuns.  2. De ce, după această întâlnire, Traian Băsescu președinte al țării sfidate de către președintele Parlamentului maghiar nu a avut măcar o declarație. Despre ce a discutat cu domnul Viktor Orban, cam ce crede despre toate aceste tentative evidente ale oficialităților maghiare de a se amesteca direct în campania electorală din România.
Astea sunt niște lucruri care lipsesc în imaginea mea. Eu am un răspuns. Sigur că Traian Băsescu, complicele lui Viktor Orban, într-un joc extrem de periculos în interiorul comunității maghiare din România, nu avea cum să ia o poziție fermă într-o asemenea situație, dar eu înțeleg că, dacă ești președinte-jucător, ești până la capăt. Se pare că domnul Băsescu nu știe să fie jucător decât acolo unde nu îi permite Constituția, și acolo unde i-ar cere-o, pentru că e totuși cel mai înalt reprezentant al statului român, dă bir cu fugiții.
În rest, eu cred că...autoritățile românești, Guvernul în speță, au rezolvat situația, pentru că au împiedicat transformarea unui pretins ceremonial creștinesc într-o manifestație cu conotații inacceptabile pe teritoriul României, că au acționat, încă odată o spun, foarte elegant, dar foarte corect, în raport cu aceste lucruri, și cred că mai departe și domnul președinte al Parlamentului maghiar va înțelege că, după ce a dat o mână de ajutor serioasă unei formațiuni politice de pe teritoriul României în timpul campaniei electorale, își va vedea de treaba domniei sale.
Dar e foarte interesant aici: marele patriot și marinar Traian Băsescu unde a fost? Și chiar unde a fost prietenul nostru de la Cluj, domnul Emil Boc? Eu înțeleg că a fost ”cârpa de șters pe picioare a lui Traian Băsescu”, aducând cinste, foarte mare cinste Clujului prin chestia asta, patru ani. Dar măcar la președintele Parlamentului maghiar putea, cred, să ridice glasul.