Urare de An Nou: Lorenzetti, Allegoria del Buon Governo

Jean Mouton, Nesciens Mater

TRITONIC GRUP EDITORIAL

TRITONIC GRUP EDITORIAL

vă invită

Miercuri, 19 decembrie 2012

ora 17.30

la

Casa Universitarilor

Str. Dionisie Lupu nr. 46

LA LANSAREA VOLUMULUI

ARMELE ATENEI

in honorem

ZOE PETRE

Volum editat de

Vlad NISTOR & Daniela ZAHARIA

 

Radu Călin CRISTEA , LUNTRE ŞI PUNTE. Clar ca bună ziua

Articol din noul număr al revistei „Observator cultural“ Autor: Radu Călin CRISTEA

O bună parte din acest comentariu a fost scrisă în precedentul eseu publicat în Observator cultural. Istoria creșterii USL și a descreșterii PDL (ARD), ambele la scoruri teribile prin dimensiunea lor, sînt capitole dintr-o istorie ce se va scrie de la sine pînă la previzibilul epilog: evacuarea lui Traian Băsescu, responsabil și de ultima aventură electorală din România, cu un brînci viguros dat de acesta PDL, partid născut din coasta sa și aflat în plin proces de devertebrare.

Perdanții alegerilor, necugetat de sonori la victorii, dar mai ales la înfrîngeri, susțin că o porție însemnată din rezultatul USL s-a strîns din aversiunea populară față de Băsescu. Au doar în parte dreptate: destule voturi au pedepsit multele necuviințe ale unui Băsescu întruchipînd un regim de esen­ță autoritaristă, cu abuzuri flagrante care au răvășit armonia puterilor în stat prin controlul executivului, pînă la instalarea guvernului Ponta în 7 mai 2012, disprețuirea fostei opoziții parlamentare și menținerea dominației asupra centrilor vitali ai Justiției. USL a cîștigat, fundamental, pe mîna sa, printr-o strategie articulată, cu ținte ochite și atinse, avansînd pe terenuri minate, jucînd uneori la risc și pierzînd bătălii de etapă într-un război total cu un adversar îngenuncheat după scrutinul de duminică. M-am procopsit cu destule critici, inclusiv unele la care sînt sensibil, scriind că, dat fiind colosul de înfruntat, o asemenea ciocnire de forțe impunea din partea USL o luptă pliată pe spiritul Realpolitik-ului, prin definiție mai lax în selecția trupelor și a eticii degajate de momentele cruciale ale conflictului. Cred că, în linii mari, n-am greșit atîta vreme cît USL a cîștigat meciul cu un partener intrat în arenă ca un zmeu și plecat cu ambulanța. Și mai consider că această tactică trebuie continuată pentru a zădărnici uriașul potențial beligerant al lui Băsescu. Va veni, mai devreme sau mai tîrziu, și vremea detaliilor. 

Apocalipsa după Ponta

În masivitatea majorității USL stă, paradoxal, și vulnerabilitatea alianței. Se va vorbi pe multe voci deodată, unii parlamentari au hibe la vedere sau inspiră dubii și, fără o disciplină inteligentă și prompt aplicată, oștimea USL se va lăbărța, cu falăngi întregi rătăcind, eventual, pe coclauri. Poate că tocmai la insuflarea unei conduite severe în comportamentul USL se va fi referit Victor Ponta, care ne-a băgat în sperieți cu o parafrază la Apocalipsa  Sfîntului Ioan Teologul: „cine va ridica sabia, de sabie va muri“ (în original : „cine ucide cu sabia, de sabie trebuie ucis“, în Apoc. 13,10). Adunații copăceni din presă înmoaie în tuș ștampila „partidului unic“ și, dacă va rămîne la fel de rigid și stîngaci îndeosebi în comunicarea externă, USL va riposta ineficient la acuzațiile de monopolism generalizat, cu Ion Iliescu tronînd peste armatele de nomenclaturiști deshumați pentru un remake al dictaturii comuniste.

De la „loviturile de stat“ ingurgitate pe nemestecate de lideri politici și jurnaliști din Occident, pasul către „dictatura de la București“ ar putea fi nespus de dezinvolt. Se pare că scăpăm de bulgari și dăm peste unguri, cu altă majoritate copleșitoare – a Fideszului lui Viktor Orban, predispusă la politici controversate. Mișcată pe lamă de cuțit, ideea lui Ponta, asumată ulterior și de Antonescu, de încorporare a UDMR în „majoritatea parlamentară și guvernamentală“ a USL, provine cu siguranță din intenția unei distanțări de modelul Orban și, în general, de extravaganțele țipătoare ale unor țări din „tînăra Europă“ printr-o întovărășire cu partidul reprezentativ al comunității maghiare din România. De scutul udemerist s-ar putea lovi astfel mecanica asociere a unor viitoare măsuri ale USL cu diversele derapaje ale crudelor democrații europene. Printre standardele cu efect sedativ pentru Occident, invitarea unor minorități în zone de decizie garantează pulsația unei neșovăitoare democrații. Un asemenea proiect politic al USL incumbă însă amenințări venite dinspre sub­stratul emotiv și volatilitatea voturilor în care a reverberat memoria negativă a comportamentului etnicilor maghiari la referendumul din vară. Cum scrutinul din 9 decembrie a însemnat nu doar simbolic o prelungire a solidarității blocului anti-Băsescu la votul din 29 iulie, s-ar putea ca, în special în Ardeal, dar nu numai, USL să piardă subit și considerabil din simpatie. Capitalul de încredere al unui Ardeal întors cu fața spre USL mi se pare mult prea prețios, de pildă, în contextul unui nou referendum de demitere a lui Băsescu, pentru a fi disputat la o miză, totuși, modestă. 

Cumpăna – instrucțiuni de folosire

Copreședinții USL vor intra, inevitabil, în altă etapă a conviețuirii lor politice: în timp ce Ponta va fi absorbit de exercițiul guvernării, Antonescu va scruta colina Cotroceniului. Cu cît va fi prelungită așteptarea lui Antonescu, cu atît ne putem aștepta ca între cei doi lideri ai USL, altfel într-o relație ireproșabilă, să își facă loc decalaje sau chiar discrepanțe în percepția unor evenimente. Nu vor mai fi suprapuneri de agendă ca pînă acum cînd azimutul amîndurora era preponderent politic. Băsescu e suspendabil fie și numai însumînd halurile în care a încălcat Constituția pe durata proaspăt încheiatei campanii electorale. Varianta ideală ar fi, așadar, scurtarea drumului spre Cotroceni al lui Crin Antonescu, adică ducerea la bun sfîrșit a acordurilor pe care se întemeiază USL. Antonescu și Ponta au condus această alianță către o victorie muncită și mult mai complicată decît văd unii din exterior. Cuvintele de ordine ar trebui să fie precauție, transparență, modestie și predictibilitate. Cel mai util cadou de Moș Crăciun pentru liderii USL ar fi o balanță: multe vor mai avea de cîntărit împreună.

 

Cine zice, ăla e!

De cîte ori am spus, public sau privat, că e esențial să mergem la vot și să votăm corect, am primit din partea cîtorva prieteni de bună credință observații cu privire la calitatea, după ei îndoielnică, a unora dintre candidații pe care îi îndemnasem să-i susțină prin votul lor. Mi s-a întîmplat și mie de multe ori în ultimii 21 de ani, de cînd alegem liber, să nu mă pot identifica cu cîte un candidat pe care îl propunea pe atunci CDR, mai aproape de noi - alianța politică de proiectul căreia mă simțeam mai aproape. Înțeleg deci frustrarea prietenilor mei. Dar nu pot să nu le spun că, de astă dată, chiar trebuie să ne dominăm frustrările, fiindcă nu avem de ales între două alianțe de partide, ci între democrație și autoritarism.
Am auzit în ultima vreme că noi, cei care ne opunem tendințelor anti-democratice ale lui Traian Băsescu și ale acoliților lui, am fi nu doar anti-occidentali și filo-ruși, ba chiar și filo-chinezi; am fi de-a dreptul bolșevici. E drept că, în febra campaniei electorale americane, chiar și Președintele Obama a fost acuzat de oponenți că e islamist și comunist de-a valma, așa că n-ar trebui să ne mirăm prea tare. Dar ce e semnificativ în această poveste cu bolșevicii este, din punctul meu de vedere, faptul că se confirmă din nou o observație pe care o făceam în vară: dl. Băsescu acuză sistematic adversarii de acțiuni pe care el însuși le întreprinde. Să recapitulăm: în campania din 2004 a acuzat PSD-ul și personal pe Adrian Năstase de corupție la cel mai înalt nivel - un comportament pe care și-l exersase încă din afacerea cu flota, îl perfecționase ca Primar General, și l-a purtat pe cele mai înalte culmi în calitate de Președinte al României. A mai denunțat și falisificarea voturilor, pe care a pus-o în practică cu elan în următorul ciclu electoral. A clamat că primul ministru al Franței ar fi venit în ROmânia "să-și ia tainul", după care a cultivat cu sîrg parteneri străini de cel mai înalt nivel, din Est ca și din Vest, în afaceri cît se poate de oneroase pentru statul român. Ca să nu mai amintesc cum a condamnat comunismul și securitatea în timp ce o comisie prezidențială pregătea legi ale siguranței naționale perfect comparabile cu cele din perioada comunistă.
În campania din 2009, a denunțat "mogulii" care vor să vîndă Poșta, Oltchimul, salinele și aurul pe un preț de nimic, după care s-a apucat, cu concursul neprecupețit al guvernelor Boc IV - Ungureanu I, să pregătească exact operația pe care o denunțase la adversari. În vară, a strigat "lovitură de stat" și a dat el însuși o lovitură de stat mascată prin revenirea la Cotroceni, ignorînd votul majorității zdrobitoare a cetățenilor, doar cu sprijinul Parchetului și al Serviciilor de informații.
Acum strigă că vin bolșevicii. Ia să vedem: dl. Băsescu nu a venit din Elveția în vreun tren sigilat, dar asta e aproape singura deosebire, poate cu excepția faptului că Lenin era, totuși, o persoană ceva mai cultivată; nu însă și Stalin. Nu vreau să merg mai departe, așa că voi spune doar că bolșevicii erau de fapt de două tipuri: unii care credeau că o minoritate "luminată" - adică ei înșiși, intelectualii lui Troțki, Buharin sau Lunacearski - pot și trebuie să conducă turma analfabetă a Sovietelor de muncitori, țărani și ostași, cu sau fără voia acestora, pe drumul luminos al comunismului; și alții care vroiau să obțină repede și pe orice cale, eventual chiar prin jaf, privilegiile pentru care îi invidiau pe noblil și pe burjui. În această clasă și-a început Stalin cariera, jefuind bănci, chiar dacă a evoluat ulterior către o formă ascetică de cult sîngeros al puterii nelimitate.
Nu vi se pare că seamănă leit cu cele două cercuri din jurul dlui Băsescu - cleptocrații și tiranofilii? Așa că, doamnelor și domnilor, mergeți repede la vot, căci avem de votat nu pentru cel mai simpatic parlamentar, ci pentru acel parlamentar reprezentînd partidul care va susține consolidarea democrației, va corecta constituția, va clarifica statutul serviciilor de informații și al Parchetului. Pentru asta nu strică să fie și simpatic, dar nici nu e indispensabil să-mi placă.

Cu cine votăm

Susțin candidații USL în algerile de duminică, dar am un candidat pe care îl susțin cel puțin de două ori: odată fiindcă e la rîndul lui susținut de PNL, dar a doua oară pentru că îl cunosc de cînd era student în anul I. Atunci a început și colaborarea noastră, care nu a încetat pînă azi. Între timp am devenit colegi de catedră și disciplină, eu i-am fost decan, după care el mi-a fost decan, am lucrat împreună la Președinția României în Administrația Constantinescu, de care niciunul dintre noi nu ne-am dezis vreo clipă.

Mulți dintre cei ce citesc aceste rânduri îl cunosc din dezbaterile televizate ale ultimilor ani, în care vocea lui lucidă și echilibrată s-a făcut auzită adesea. Eu îl cunosc însă din cei mai bine de 30 de ani de prietenie și respect reciproc, așa că îl recomand cu toată convingerea ca pe un om de onoare de o impecabilă judecată critică și fidelitate.

Din discursul Președintelui PNL, Crin Antonescu, la Arad, 30 noiembrie 2012

“Bună ziua, dragi prieteni din Arad!
Vă mulțumesc pentru că sunteți aici, în ciuda ploii și vă mulțumesc pentru că n-am văzut nicăieri atât de mult tricolor. Pentru mâine, La mulți ani România! Și nu e nicăieri mai mult tricolor pentru că nicăieri mai mult decât în aceste părți ale României nu se prețuiește ceea ce ne-a dat mai de seamă istoria: posibilitatea, șansa, destinul de a trăi împreună, în aceeași țară, toți românii.

Dumneavoastră sunteți, poate dintre toți românii, cei care îndrăgiți cel mai mult România, identitatea ei, unitatea ei și, în același timp, îndrăgiți cel mai mult Europa. De aceea este locul în care să vă spun, în numele Uniunii Social Liberale, cea mai mare minciună, cea mai mare diversiune a lui Traian Băsescu și a PD-ului este aceea că Uniunea Social Liberală vrea să îndepărteze România de Europa. Este o minciună. Uniunea Social Liberală, partidele care o alcătuiesc, sunt partide care au lucrat, mai mult decât Băsescu, pentru ca România să fie azi în NATO și în Uniunea Europeană și această realitate nu se va schimba, pentru că noi, Uniunea Social Liberală, nu concepem o Românie în afara Uniunii Europene, în afara NATO, în afara lumii occidentale civilizate. Noi cei din Uniunea Social Liberală, ca și dumneavoastră, prețuim, înainte de toate, libertatea și valorile occidentale pentru România.

Deosebirea este că noi, ca și dumneavoastră, vrem ca în Europa să existe o României în picioare, o Românie demnă, o Românie respectată.