Urmarea din numărul trecut

Într-o anchetă exemplară, Radu Călin Cristea confirmă și amplifică rezultatul investigației de acum o săptămînă, pe care am reluat-o și eu pe blog. 

Tuturor celor care mă întreabă, ironic, vreți să pretindeți că o publicație de prim rang ca Financial Times vehiculează falsuri ? le pot acum răspunde cu conștiința împăcată DA. 

Mulțumesc d-lui Radu Călin Cristea, al cărui text complet îl găsiți în Observator. Aici am omis paragrafele care se adresau direct ziariștilor, nu mă amestec în profesiile altora.

LUNTRE ŞI PUNTE. Manipulaţi, manipulaţi, tot va rămîne ceva!

Articol din noul număr al revistei „Observator cultural“

Autor: Radu Călin CRISTEA |

Am citit și am tot scris, mai ales de prin iunie încoace, despre intoxicările din presa românească. Pare să fie, sper, un trecător dat al sorții. M-a neliniștit mai ales prezentarea unor pretinse manipulări propagate dinspre media occidentală, cu jurnaliști bănuiți că s-ar fi lăsat atrași de jocuri politice, ba chiar, unii dintre ei, că ar fi fost stipendiați pentru murdara lor îndeletnicire de cercuri de interese, inclusiv instituții publice, din România.

Ca ziarist, s-ar putea zice, cu experiență în presa din Occident, am avut, principial, dubii că prestigioasele publicații invocate în aceste rușinoase contexte ar subscrie la astfel de abdicări de la etica profesională. Îndoielile mele au sporit aflînd, de exemplu, despre caraghioslîcul unor postări pe bloguri ori pe forumul unor articole apărute în presa străină și care aveau să fie cotate la București ca reprezentînd linia editorială a publicațiilor respective; în adevăr – erau doar găzduite niște opinii, între multe altele din această categorie.

Un articol din Financial Times

N-am fost tentat de investigații proprii menite să-mi lămurească temeinicia sau, dimpotrivă, futilitatea cazurilor invocate. O fac acum, analizînd conținutul și pornind apoi pe urmele articolului Brussels to toughen rules for joining EU („Bruxelles-ul înăsprește normele de aderare la UE“). Semnat de James Fontanella-Khan (JF-K) – corespondent pe probleme de justiție, sociale și de agendă digitală a FT la Bruxelles, textul a apărut în 10 octombrie, în ediția electronică a impunătorului cotidian Financial Times: http://www.ft.com/intl/cms/s/0/90e5df80-12f1-11e2-bca6-00144feabdc0.html#axzz29DALXu32.

Articolul debutează în trombă, într-un freamăt de „breaking news“, cu o aserțiune șocantă pentru oricine e cît de cît obișnuit cu digestia lentă a unor decizii de asemenea anvergură la nivelul organismelor UE: „Bruxellesul are în vedere o înăsprire a procesului pentru țările ce doresc să adere la UE, ca urmare a recentelor violări ale statului de drept în cîteva dintre noile state-membre care au amenințat grav principiile democratice de bază ale Uniunii“. Ambițioasa salvă a lui JF-K invită la prudență în condițiile în care este privată de un minim indiciu al vreunei surse credibile. De altfel, așa cum vor demonstra înseși unele dintre citările lui JF-K, precum și, nădăjduiesc, informațiile strînse de mine prin contactarea unor parlamentari europeni cu calificată expertiză pe această temă, nu poate fi identificat vreun document public în care oficiali de la Bruxelles să lege procesul extinderii Uniunii de pretinsele „violări ale statului de drept“ în unele țări ce fac parte din UE. Bănuiesc că acesta va fi fost, probabil, și motivul pentru care JF-K nu indică documentarea pe care își întemeiază alegația.

Mă simt obligat să avertizez cititorul că JF-K menționează, oarecum în trecere, doar în ultima frază a analizei sale că întreaga concentrare a UE asupra respectării standardelor Uniunii în problema extinderii este determinată de diversele labilități democratice ale unora dintre statele situate pe orbitele aderării: pe lista lui JF-K de aspiranți la integrare apar Croația, Serbia, Kosovo, Muntenegru și Albania, dar lipsesc Macedonia, Bosnia și Herțegovina, Turcia și Islanda! Parcă n-aș fi tentat să consider doar o stîngăcie jurnalistică plasarea la sfîrșitul articolului mai ales a unor țări din fosta Iugoslavie traumatizate încă de încălcări grave ale drepturilor omului, de sîngeroasele conflicte interetnice și, unele dintre ele, aflate în relații de fragilă vecinătate.

Capcană perfidă

Amintind atît de tîrziu despre aceste democrații fisurate și congestive, JF-K își atrage cititorul într-o perfidă capcană: interferează derutant, de parcă ar fi comparabile, admonestările primite, în timp și punctual, de Ponta și Orban din partea unor înalți demnitari ai UE, cu periculoasele carențe democratice din Serbia, Kosovo, Bosnia și Herțegovina etc. Altfel spus, autorul plasează într-o insultătoare proximitate masacrul de la Srebrenica, legea presei de la Budapesta și confruntările cu Curtea Constituțională de la București!

Al doilea paragraf prezintă o observație justă a lui JF-K referitoare la măsurile suplimentare preconizate de UE pentru monitorizarea mai strictă a candidaților la aderare.

Al treilea paragraf din textul lui JF-K: „Štefan Füle, comisarul însărcinat cu extinderea UE, a recunoscut că Bruxelles-ul învață din erorile din timpul procesului de aderare a Ungariei și României“.

Nici o referinţă la Ungaria şi România

Avem a face, de astădată, cu o mistificare fățișă, în condițiile în care, în sfîrșit, JF-K își divulgă și sursa:

http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2012/package/strategy_paper_2012_en.pdf.

În acest raport de 77 de pagini referitor la „strategia extinderii și principalele provocări 2012-2013“, nu există nici măcar o referință la Ungaria și România! Dimpotrivă, sînt salutate „beneficiile reciproce“ ale integrării în UE a unor țări din centrul și sud-estul Europei! Nesemnată, comunicarea respectivă nu avea cum să fie asumată nominal de comisarul Štefan Füle! Mi-am zis că, poate, din greșeală, JF-K se va fi referit la o alocuțiune rostită de Štefan Füle, în 10 octombrie, în cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe (AFET) a Parlamentului European:

http://europa.eu/rapid/press-release_SPEECH-12-708_en.htm?locale=en.

Iarăși extindere, tot despre problemele candidaților la aderare și nici o vorbă despre România și Ungaria! Prin gentilețea staffului unui europarlamentar, am primit înregistrarea audio-video a recentei intervenții a comisarului Füle și a dezbaterilor privind viitorul lărgirii UE. Nici acolo nu s-au făcut auzite numele României sau al Ungariei. În concluzie, în situația în care autorul nu trimite la o altă sursă, eventual la o declarație off the record a lui Š. Füle ori a unei alte oficialități europene, acest paragraf din textul lui JF-K conține o afirmație eminamente contrafăcută.

După alipirea, aparent ilustrativă, a unui citat despre noul cadru al extinderii evocat în mai sus-pomenita „strategie 2012-2013“, JF-K dezvăluie, în paragrafele șașe, șapte și opt, miezul adevărat al întreprinderii sale jurnalistice – unul, așa cum m-am străduit să dovedesc pînă acum, fără vreo tangență cu mersul extinderii UE. Astfel, JF-K reia, în cazul României, laitmotivul „loviturii de stat“, cu insistență asupra unor acțiuni ale guvernului Ponta. Premierul Orban este dojenit mai ales pentru adoptarea de către Parla­mentul de la Budapesta a controversatei legi a presei. La paragraful șase, JF-K trimite, într-un „vezi și“, la un alt text cu inflamări similare, postat, pe 11 iulie, pe blogul FT de Peter Spiegel (șeful biroului FT din Bruxelles):

http://blogs.ft.com/brusselsblog/2012/07/romania-hungary-and-democracy-politics/#axzz28p6fNmHJ . 

Substantiv colectiv

Mult mai articulat, într-un discret balans, totuși, spre tabăra „popularilor“, articolul lui Peter Spiegel trece în revistă îndeosebi reac­țiile europene la evenimentele derulate, la cald, în România. Prima întrebare pe care o pune, retoric, Peter Spiegel anticipează direcția unui articol al cărui autor nu este deloc animat de principiul audiatur et altera pars sau, cu alte cuvinte, de controlarea din surse încrucișate a fluxului monocolor de informații privind demolarea democrației la București: „Cum ar trebui să reacționeze Uniunea Europeană cînd un lider dintr-o țară precum România amenință cu compromiterea principiilor democratice pe care întreg proiectul european le susține?“.

JF-K folosește în permanență un substantiv colectiv (Bruxellesul) sugerînd, iarăși într-un mod ireal, că toate forurile de conducere din UE (Parlament, Comisie, Consiliu) ar fi „îngrijorate de deraierea democrației și a statului de drept în România și Ungaria“. Cîteva paragrafe mai jos, corespondentul FT deplînge impotența Bruxellesului față de violarea democrației la București și Budapesta: „Cu toate că, în ambele cazuri (ale României și Ungariei – n.m.), înalte oficialități europene – inclusiv președintele Comisiei José Manuel Barosso – și-au enunțat neliniștile față de amenințările la adresa statului de drept, au avut puteri limitate în a ataca (to tackle) încălcările comise“. Curat limitate, nu-i așa?

În ultimele cinci paragrafe, JF-K pare să-și scape textul de sub control: de la Barosso și siluirile democrației se întoarce, fără nici o noimă, la Füle și la lărgirea UE!

Îmi iau îngăduința să afirm, după survolarea întregii suprafețe a articolului și imersiuni prin adîncurile acestuia, că JF-K mi se pare un autor suspect de echivoc, omisiv, insidios în citarea surselor și sistematic incorect prin atragerea pe piste false a cititorului.

Semne de întrebare privind onestitatea redactării

Ridică semne de întrebare în ceea ce privește onestitatea redactării acestei analize: 1. maniera țintit înșelătoare a organizării textului prin mixarea artificială a două chestiuni ce nu comunică între ele; 2. convocarea unei singure părți în tratarea subiectelor în dispută; 3. acreditarea unor demnitari europeni cu pretinse puncte de vedere pe care aceștia, în adevăr, nu le-au exprimat; 4. interpretarea flagrant subiectivă a unor luări de poziție oficiale; 5. trimiterea la diverse înscrisuri ce nu conțin argumentele revendicate de autor; 6. decuparea insinuantă a unor citate pentru a ilustra teze cu care acestea nu au nici o legătură; 7. specularea bunei-credințe a cititorului lipsit de mijloace, de timp, răbdare sau de pricepere pentru controlarea informațiilor livrate ca veridice de autor; 8. impresia generală de material abil confecționat pentru a induce o perspectivă tendențioasă asupra temei tratate.

În evaluarea mea, intenția de fond a lui JF-K consistă în degajarea forțată a unei percepții negative față de evoluțiile democratice din România și Ungaria.

Consider, limitîndu-mă la cazul României, că autorul este animat de impulsuri izbitor de subiective amplasînd democrația de la București într-o fabulație discreditantă pe care o coroborează, fără retușuri sau replieri semantice și într-un cor secundar, dar gălăgios al presei occidentale, cu mitologia dură a „loviturii de stat“. Lui JF-K i se poate imputa, așadar, cel puțin o tentație de manipulare.

Traseul toxic din presa românească

Povestea preluării articolului lui JF-K în presa românească este dezolantă: tentația manipulatorie din FT își continuă, cu buna știin­ță sau din crasa indolență a redacțiilor, traseul toxic. Textul din FT aterizează pentru prima oară, în 11 octombrie, în redacția MEDIAFAX, într-o „traducere“ semnată de Ana Borlescu. Titlul din FT: „Bruxellesul înăsprește normele de aderare la UE“. „Traducerea“ titlului din FT în MEDIAFAX: „FT: UE înăsprește condițiile de aderare ca urmare a NERESPECTĂRII STATULUI DE DREPT DIN ROMÂNIA“. Simpla comparare a celor două titluri arată o primă intenție clară de intoxicare. Reiau începutul articolului din FT: „Bruxellesul are în vedere o înăsprire a procesului pentru țările ce doresc să adere la UE, ca urmare a recentelor violări ale statului de drept în cîteva dintre noile state-membre care au amenințat grav principiile democratice de bază ale Uniunii“. În „traducerea“ din MEDIAFAX, după „noile state-membre“ apare „PRECUM ROMÂNIA“ (s.m.). Din „traducerea“ apărută în MEDIAFAX lipsesc și ultimele două paragrafe, adică tocmai acelea în care JF-K asocia, subliminal, crime de război și masacre din ex-Iugoslavia cu convulsii ale democrațiilor română și ungară.

„Traducerea“ MEDIAFAX-ului va fi preluată integral, pe fragmente sau cu diverse adăugiri, de o parte masivă a presei românești. Apatice sau entuziaste, au înghițit momeala, la o primă numărătoare, peste 60 de publicații tipărite sau în format electronic, bloguri, forumuri, posturi de radio și TV etc. Între acestea: money.ro, realitatea.net, România liberă, hotnews.ro, Ziare.com (cu un titlu și mai brutal: „FT: UE înăsprește condițiile de aderare din cauza României“), știrileprotv.ro, gandul.info, Lumina, 22, Național,rtv.net, Evenimentul Zilei, presaonline.com,digi24.ro (cu schimbarea titlului – „FT: Încălcarea statului de drept în România îngreunează aderarea la UE“), B1TV, qmagazine.ro, Curierul Național, jurnal.md, bursa.ro, gds.ro, nașul.tv, romaniainternational.com etc.