Sînt mîndra

...că tinerii de la "Miliția Spirituală", care publică pe blogul lor acest excelent text analitic, mi-au fost și mie studenți :

Discursul puterii nu se schimbă
Posted on 17/01/2012 by milis
Manipulare şi delincvenţă ca armă a sistemului

15 iunie 1990 – Ion Iliescu la Romexpo:
Cu ajutorul dumneavoastră au fost descoperite în subsolul clădirii PNŢ-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stăteau în Piaţa Universitaţii şi armament. În clădirea Asociaţiei “16-21 Decembrie”, depozite de bâte şi alte asemenea arme albe, lanţuri şi aşa mai departe. În subsolul clădirii Universităţii s-au descoperit arme: 22 de puşti Jeco, dar care sunt arme periculoase în asemenea condiţiuni, şi saci cu prafuri euforizante pe care probabil că le-au tot folosit în această perioadă.
Cum se poate motiva că în sediul unui partid politic, în sediul unor asociaţii declarate apolitice, prezenţa unor asemenea depozite de sticle incendiare, de muniţii, de droguri şi arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva aşa ceva? Noi considerăm că răspunderea morală o au şi unii gazetari, unii intelectuali care au incitat în această perioadă.
16 ianuarie 2012 – Aurel Moise – Şeful Direcţiei Ordine şi Siguranţă Publică din Jandarmeria Română:
Unele persoane aveau asupra lor droguri, rucsacuri cu pietre şi obiecte contondente, arme albe, măşti medicinale, boxuri, bastoane telescopice, pistol cu bile, cuţite, caschete, şurubelniţe şi un întreg arsenal. Pentru mine este foarte clar de ce le aveau şi ce încercau să facă cu ele. Am reuşit să dejucăm toate aceste planuri printr-o gamă variată de activităţi. Au fost aplicate o serie de sancţiuni contravenţionale, 19 persoane aveau antecedente contravenţionale.
Michel Foucault – A supraveghea şi a pedepsi
Organizarea unui ilegalism izolat şi repliat pe delincvenţă nu ar fi posibilă fără dezvoltarea controalelor poliţieneşti. ...
Supraveghere însă şi a mediilor considerate periculoase prin intermediul turnătorilor şi informatorilor, dintre care aproape toţi sunt foşti delincvenţi, aflaţi deci sub controlul poliţiei: delincvenţa, obiect printre altele al supravegherii poliţieneşti, este unul dintre instrumentele de predilecţie ale acesteia (…). delincvenţa graţie agenţilor secreţi pe care-i furnizează constituie un mijloc de supraveghere permanentă a populaţiei: un aparat ce permite, prin intermediul delincvenţilor înşişi, extinderea controlului asupra întregului câmp social. Delincvenţa funcţionează ca un sistem de observare politică. (…) Din marea masă a ilegalismelor, sistemul poliţie-închisoare decupează o delincvenţă maniabilă. Aceasta, cu specificul ei, este un efect al sistemului; însă devine şi o rotiţă şi un instrument al acestuia.