Ruina de partid și de stat

Ne-am bucurat cu deplină naivitate în 2008 de apariția unor fonduri europene destinate studiilor doctorale și cercetării științifice universitare. Programe frumos întitulate "Investește în oameni", proiecte de cercetare numite, lapidar și nobil, IDEI.. Chiar dacă birocrația pe care o pretindeau era încă și mai împovărătoare decît cea băștinașă, măcar merita: doctoranzii primeau nu numai burse onorabile, ci și fonduri de participare la simpozioane internaționale, post-doctoranzii asemenea, plus bani de cărți și abonamente la reviste de prestigiu. Minunat. Doar că banii întîrziau - o lună, trei, cinci...Universitatea din București, conștientă de importanța și de anvergura proiectului, s-a ruinat literalmente în primii doi ani avansînd banii și sperînd că-i va primi azi-mîine înapoi. Doi ani și mai bine NU i-a primit, și nici azi nu știu dacă MECT și-a plătit datoriile din 2008 și 2009. Între timp, noi serii au luat concursurile pentru burse doctorale - dar Universitatea se arsese odată, n-a mai avansat banii; s-au adăugat bursele post-doctorale, persoanele care le-au obținut au renunțat uneori la orice altă activitate, și banii tot n-au venit.

Discutînd cu un amic bine informat, aflu două lucruri foarte interesante: 1 - că situația e cu mult mai gravă, bursele la care mă refer nu ating nici 8% din totalul fondurilor europene pe care guvernul României le primește, dar nu le dă celor îndreptățiți; în aceeași situație sînt toate IMM-urile, ONG-urile și orice alte persoane juridice care au cîștigat programe europene și acum dau faliment. 2. mi s-a relatat în legătură cu fondurile pentru burse și cercetare, dar mă tem că situația e aceeași peste tot, că dl. secretar de stat Gherghina (poate vi-l amintiti, tot secretar de stat la Finanțe era și în 1999, cînd a avut un cuvînt decisiv în decizia CEC de a se "asocia" cu FNI) pretinde că nu poate să dea fondurile nerambursabile pe mîna Educației fiindcă ar provoca astfel inflație!

Pentru persoanele mai slabe de inimă: inflația apare atunci cînd în sectoarele productive ale economiei forța de muncă e plătită mult peste ceea ce produce, deci nu acolo unde universitarii tineri sînt susținuți să studieze în străinătate. Cel mult Franța sau Anglia pot păți ceva, nu România. Regulile europene  nu admit de altfel ca salariile să consume mai mult de 15% din suma totală a proiectului; chiar și în ONGuri, programele europene impun restricții salariale foarte drastice, așa că povestea cu inflația e o gogoriță pentru inocenții furați de Ministerul de Finanțe, care deturnează fondurile structurale către salarii și consum, adică exact ceea ce provoacă inflația.