Aţi privit vreodată cu atenţie un bandit de pensionar ?
I-aţi văzut lucirea aia din ochi? Nu vă lăsaţi păcăliţi, nu e o lacrimă. E o sticlire parşivă. Un ben Ladescu d-ăsta e în stare să se detoneze cu butelia. Ştiţi voi ce cloceşte el ? Guvernanţii ştiu.
Cu faţa aia scârbită, de zici că şi-a luat medicamentele pe stomacul gol, pensionarul e un pericol potenţial. Chiar faptul că se încăpăţânează să trăiască pare suspect. Nu se lasă convins să iasă din sistem (ce metaforă shakespeariană a găsit ministrul Protecţiei Sociale !). El vrea, mai întâi, să golească vistieria, să sece economia. Uite-l cum stă atârnat de buget, ca bunica lu’ Bulă !
E clar că pensionarii, în cârdăşie cu bugetarii, în complicitate cu lehuzele, de conivenţă cu şomerii, ne-au adus la dezastru.
Un bătrânel de-ăsta înhaţă pensia şi-o ţine la saltea. Ce face un bugetar, cu mentalitatea lui de îmbuibat? Investeşte în ştevie şi urzicuţă, consumă ca la balamuc mai mult decât produce.
O lehuză, care are pretenţia să primească 85 la sută din salariu, alimentează economia gri (ca să nu zic mai mult): bagă banii în pamperşi ! Mai e nevoie să explic cum înţelege să-şi folosească indemnizaţia de şomaj un disponibilizat? Azi o ia, mâine o toacă.
Dacă însă un demnitar, un client politic se îndestulează
(“fură” e un termen neştiinţific), el împarte cu alţii (“le dă dreptul” e o sintagmă intraductibilă), economiseşte inteligent, iese iar la produs, face PIB-ul să latre.
Pensionarii, bugetarii, lehuzele, şomerii uneltesc de multă vreme împotriva statului. De-acum, când complotul lor a fost dat în fapt, nu mai e mult până patria scapă de ei. Nu, nu vă gândiţi prea departe: să-i extrădezi nu se poate, fiindcă-s aici pe inventar; să-i exporţi – nu-i ia nimeni. Dar, dacă Boc-Executivul îşi ascute bine coasa, problema e ca şi rezolvată.
O să rămână guvernanţii singuri, singurei ca să poată lucra în linişte.
Pentru binele naţiei.
L.M. scrie cel mai bun pamflet din jurnalismul românesc. După ea vine Andu Cercelescu. De fapt, e un clasament nedrept: amândoi sunt la fel de buni. Uneori el străluceşte mai dens - ritmul vârstei lui. Atunci ea luceşte misterios şi nepreţuit, ca o perlă din colierul reginei.
RăspundețiȘtergereÎn fine! Nu contează că mie îmi plac la fel de mult, amândoi, fiindcă au umor de etiologie diferită.
Important e că există, ambii.
dincolo de ei, pamfletul din presa românească e asemenea caietelor de şcolar de clasă primară: faci un porcuşor, dai cu pic, scrii cu pixul peste...
Bine zis! Sa fie transati toti si dati la fiecare corupt pe inventar. Cate o bucata sa ajunga la fiecare!
RăspundețiȘtergere