vineri, 13 august 2010

Necrolog pentru Domnul Trandafir

Am mai relatat, într-un articol din "Ziua", cum mi-a explicat Traian Băsescu, atunci doar Ministru al Transporturilor, de ce ar trebui profesorii să vină cu bani de-acasă. Pe scurt, am întîlnit într-o zi, cînd mă întorceam de la Facultate la Cotroceni, un pîlc de miniștri care fumau, în ușa biroului meu, o țigară înainte de a intra la CSAȚ. Unul dintre ei, amabil, mă întreabă ce mai fac, și, cum era taman minstrul de finanțe, îi răspund că fac foarte prost în clipa aia, că vin de la Facultate, unde colegii m-au făcut albie de porci că nu li s-a mărit leafa. Atunci, dl. Băsescu s-a uitat (chorîș) la mine și mi-a spus că, dat fiind că profesorii muncesc doar 4 ore pe săptămînă, ar fi mai bine să tacă din gură.

Invariabil, aceste ignorante aserțiuni mă fac să reflectez la faptul că ignoranța e foarte răspîndită și se înfrățește și cu egalitarismul cel mai cras, al celui mai mic numitor comun - dacă eu trag la șaibă 8 ore, să tragi și tu la ce ai de tras, tot 8 ore. Și, dacă nu tragi, nu mănînci.

Chiar dacă expresia publică a acestei generoase viziuni se leagă indestructibil de personalitatea marelui nostru președinte, ea e mult mai răspîndită decît vă închipuiți. Citiți postările pe internet și veți afla că dl. Trandafir a murit de mult. Prostia în cauză se poate regăsi în lozinci celebre, "Noi muncum, nu gîndim!" și în nenumărate fapte de arme din trecutul glorios al poporului muncitor, cum ar fi, pe vremea lui Ceașcă, interzicerea pensionării anticipate a balerinelor. Obligate la piruete pînă la 62 de ani, cîteva s-au sinucis. Oare nu i-a dat nimeni dlui Boc ideea de a relua această inteligentă metodă de suprimare a pensiilor nesimțite?

Nici pe vremea lui Dej, raționalizarea cheltuielilor bugetare n-a început cu salariile miniștrilor sau ale ofițerilor de securitate. Intermitent, universitarii și cercetâtorii intrau în colimator. Se cereau declarații, se instituiau cu mare pompă noi condici de prezență, se afișa pe ușa catedrelor programul de lucru al fiecărui cadru didactic. Îmi amintesc cum, la o astfel de campanie, profesorul Ion Nestor a participat ironic propunînd să fim dotați fiecare cu cîte un lanț de bicicletă, pe care decanul să ni-l lege de picior și de piciorul mesei la ora 7 și să-l dezlege la 15, sau, după caz, cînd aveam ore. Timpii de mers la toaletă s-ar fi recuperat la sfîrșitul programului.

Grigore C. Moisil, marele matematician în preajma căruia am avut privilegiul să petrec lungi ani, avea despre programele de lucru o opinie atît de des exprimată încît a intrat în folclorul moisilesc de bază. El (sau discipolii care îl imitau cu umor și afecțiune, nimeni nu mai poate ști cu precizie), spunea așa: Matematica NUu se face în orrrhe de birou. Dimineață cînd te scoli, faci matematică; cînd te speli pe dinți, faci matematică, și, dacă nu te speli pe dinți, faci matematică atunci cînd nu te speli pe dinți!

Somat să-și facă public programul de 8 ore de muncă, Grigore Moisil a prezentat odată o foaie de hîrtie frumos lineată, pe care scrisese așa:

Luni
ora 8 - ora 9.50 : curs, Amfiteatrul Țițeica
ora 10 - ora 11.50 : consultații, catedră
ora 12- ora 16: timp de gîndire, în sectorul de Cultură al Parcului de Cultură și Odihnă "I.V. Stalin"


Altădată însă, exasperat, i-a trimis rectorului o hîrtie pe care scria, mare: Vă rog să precizați dacă vă referiți la ORE-CAP sau la ORE-CUR.

Asta l-aș ruga și eu pe dl. președinte să precizeze.

Un comentariu:

  1. Aversiunea alergica a domnului presedinte Traian ...-escu (sunt prea pudic, ce sa-mi fac) fata de profesori si/sau medici isi are explicatia in dorintele refulate din copilaria sa: isi dorea foarte mult sa devina profesor, dar medicii i-au interzis asta.
    Sigmund Fraud

    RăspundețiȘtergere