Piperea: Codul Fiscal nu poate fi aplicat. Daţi statul în judecată! | Romania Libera

Piperea: Codul Fiscal nu poate fi aplicat. Daţi statul în judecată! | Romania Libera: "- Sent using Google Toolbar"

Gheorghe Pi­pe­rea, con­feren­ţiar universitar la Facultatea de Drept şi unul dintre cei mai cunoscuţi avocaţi din zona financiară, explică pentru RL de ce modificările aduse Codului Fiscal încalcă nu doar Constituţia,  ci şi unul dintre principiile funda­mentale ale dreptului european.
R: Cum vedeţi toată această discuţie privind contribuţiile pentru veniturile din drepturi de autor? Este un întreg circ. Unde este marea problemă?
Gheorghe Piperea: În primul rând, normele contrazic legea. Ordonanţa spune despre drepturile de autor (nu o spune direct, expres, se subînţelege, pentru că ordonanţa a fost făcută special pentru chestiunea asta şi s-a pornit de la cazul Realitatea TV) că, atunci când încasezi cu caracter de continuitate drepturi de autor, eşti în relaţie de dependenţă cu plătitorul drepturilor de autor şi asta înseamnă că trebuie să suporţi toate contribuţiile pe care le suportă un angajat obişnuit. Şi mai spune un lucru, că cel care plăteşte aceste contribuţii prin reţinere la sursă nu este beneficiarul venitului, ci plătitorul acestui venit, aşa cum, de altfel, a fost şi până acum . Normele vin şi spun (o aberaţie mai mare decât asta nu am putut să aud): contractele de drepturi de autor, indiferent că sunt cu caracter de continuitate sau ocazionale, indiferent că sunt suprapuse pe un contract de muncă sau sunt, pur şi simplu, cu caracter independent, nu pot fi recalificate ca fiind raporturi de dependenţă. Ori aceste prevederi contrazic direct

chiar Ordonanţa 58.
R: Asta, pe de-o parte. Dar ce părere aveţi despre cozile de la ghişee?
Gh.P.: Aceasta este a doua aberaţie. Faptul că legea te obligă să plăteşti tu în fiecare lună. Şi la toate instituţiile, eventual stând la coadă în fiecare lună câte o zi. Să plăteşti tu aceste contribuţii.
R: La nivel european mai există o astfel de situaţie?
Gh.P.: Nu, nu. O să vă spun imediat cum este la nivel european şi ce trebuie făcut. Aberaţia cea mai mare este însă alta. Există o declaraţie (pe care trebuie să o depui, pentru că altfel te sancţionează cu amendă) din care rezultă că trebuie să spui că nu mai realizezi venituri din drepturi de autor. Păi, eu, dacă realizez venituri, înseamnă că plătesc un impozit. Şi te anunţ. Eventual, o dată pe an. Plătesc impozit. Dacă nu am realizat venitul respectiv nu mai apare în declaraţia aceea de impozit. De ce trebuie să fim atât de imbecili, în primul rând statul român, funcţionarii, încât să trâmbiţăm: Dom'ne, nu mai fac venituri din drepturi de autor! Nu se gândeşte nimeni că dreptul de autor chiar asta înseamnă. E o idee. Ideea îţi vine o dată şi îţi mai vine o dată la 7 ani. Nu scrii 15 cărţi într-un an, ca Sandra Brown. Esenţialul a fost omis în dezbaterile publice, pentru că aceste norme completează şi contrazic legea. Aceasta înseamnă un singur lucru: că ele nu trebuie să fie aplicate. Iar dacă se aplică, dacă un funcţionar zelos aplică aceste norme şi te amendează sau îţi pune penalităţi, atunci aceste amenzi sunt ilegale şi trebuie să fie contestate în justiţie. Trebuie să dai în judecată statul.
R: Deci, concret, ce poate să facă omul în momentul acesta?
Gh.P.: Nu fac pledoarie pentru casta mea. Doamne fereşte! Dar omul trebuie să facă două tipuri de demersuri. În mod ostentativ, să nu plătească aceste tâmpenii, să nu depună aceste declaraţii la termen, să vadă care va fi reacţia autorităţilor...  A doua modalitate de protest: în momentul în care una, două, o mie de persoane vor fi sancţionate, aceste persoane să se adune în consorţii. Să dea mandat unei persoane sau unui avocat care bineînţeles că dacă face un contract cu 100 de persoane n-are nevoie să ia de la fiecare câte 500 de euro, poate să ia şi câte 50 de lei de la fiecare, pentru că, per total, este suficient, iar avocatul respectiv să desfiinţeze aceste operaţiuni.
R: Dar nu poate fi atacată şi legea în sine?
Gh.P.: Ajung şi acolo. Ajung şi acolo, pentru că legea în sine este şi complet idioată şi, de asemenea, este şi contrară Constituţiei. Din păcate însă şi legea, şi normele metodologice, şi actele de sancţionare trebuie să fie atacate în justiţie. Ordonanţa de urgenţă nu poate să fie atacată decât printr-o acţiune în contencios care se duce în faţa Curţii Cons­ti­tuţionale. Sau dacă se sanc­ţionează o persoană sau se impun contribuţii pe care nu le datorează, decizia aceea de impunere este atacată în contencios şi în interiorul acestui proces este ridicată excepţia de neconstituţionalitate chiar a ordonanţei... Într-un astfel de proces, eu, ca avocat, aş merge mai degrabă pe aplicabilitatea directă în dreptul intern a unor decizii ale CEDO sau ale CJCE, pentru că la ambele instituţii există un principiu: legea, ca să poată fi aplicată, trebuie să fie predictibilă şi omul trebuie să se poată încrede în respectiva lege. Începând din 2001, România a fost sancţionată cu această motivare de cinci ori. CEDO spune că principiul securităţii circuitului juridic ţine de un principiu mai înalt, adică principiul unui proces echitabil. Legea este făcută pentru a fi aplicată de oricine, şi nu de analişti, docţi şi academicieni. Legea trebuie să fie simplă şi ca să fie simplă trebuie să fie inteligibilă, pentru că numai în felul acesta poţi să o aplici cu încredere. CEDO, mai ales împotriva României, a spus de mai multe ori că o legislaţie, cum este cea în domeniul caselor naţionalizate, care se modifică de pe o zi pe alta, o legislaţie în domeniul fiscal, care se modifică de la o oră la alta, o legislaţie care una spune în lege şi alta spune în normele de aplicare nu poate să fie considerată o legislaţie predictibilă, simplă, inteligibilă, iar, în consecinţă, CEDO spune clar: legea asta nu poate fi aplicată.
R: În România cred că s-a modificat de peste 60 de ori.
Gh.P.: Da, şi asta în condiţiile în care, în 2004, când s-a elaborat codul de către „marele" guvern Adrian Năstase, s-a spus un lucru foarte important care se respectă doar de faţadă. Nu poţi să modifici Codul Fiscal decât începând cu anul fiscal următor. Pe de altă parte, nu poţi să modifici Codul Fiscal în ultimele şase luni ale anului, pentru că nu mai respecţi acest principiu al predictibilităţii. Nimeni nu a ţinut cont de acest lucru. Nici un partid nu are dreptul să strige că se încalcă legea. Noi însă, cetăţenii, putem să spunem, cu voce tare, că ăsta este unul dintre cele mai urâte lucruri care ni se întâmplă.
R: Vă întrebam care este practica în Europa în privinţa drepturilor de autor...
Gh.P.: Comparând  sistemele din alte ţări cu nebunia care este la noi, putem să spunem că acolo, într-adevăr, lucrurile sunt foarte, foarte simple. La un singur ghişeu, omul se duce cu o declaraţie unică, ce nu are 300 de pagini, ci 2-3 pagini în care spune ce venituri are, din ce tipuri de activităţi şi pe baza acestei declaraţii se stabilesc impozitul pe venit şi toate contribuţiile.
R: Deci există contribuţii pentru drepturi de autor şi acolo... 
Gh.P.: Există, există, dar nu la toate statele. Contribuţiile sunt însă stabilite fix în acelaşi fel în care este stabilit impozitul pe venit. Practic, se globalizează venitul şi, în funcţie de acesta, se stabilesc şi impozitul, şi CAS, şi şomaj, şi altele. Altă aberaţie în România, gândiţi-vă că un autor care  scrie o carte acum şi mai scrie o carte peste cinci ani nici nu poate să fie şomer.
R: Tocmai de aceea vă şi întrebam...
Gh.P.: Scriitorul, actorul, avocatul chiar nu sunt salariaţi. Sunt profesii liberale.
R: Ce-i lipseşte în primul rând acestei ordonanţe?
Gh.P.: Ar trebui început cu modificarea articolului I, care este o problemă reală. Sunt multe situaţii în care contractul de drepturi de autor nu este altceva decât un contract de muncă deghizat. Dacă s-ar clarifica această problemă, ar fi şi legea inteligibilă. Au fost puşi pe contracte de drepturi de autor maşinişti, cameramani, femei

de serviciu. S-a exagerat. Dacă spui despre aceste contracte că sunt contracte de muncă deghizate, ai rezolvat problema.  Pe de altă parte însă, există o situaţie în care nu poţi, sub nici un motiv, să recalifici contractul de drepturi de autor ca fiind un contract de muncă, deghizat sau nu. Acolo unde este vorba despre creaţie pură. Aici sunt incluşi ziarişti, oameni de televiziune, actori şi autori de cărţi. Nu neapărat scriitori, chiar şi autorii de cărţi juridice, de exemplu, sau de articole de specialitate. Din acest punct de vedere, ceea ce a făcut această ordonanţă este de-a dreptul criminal, pentru că a introdus în aceeaşi oală şi pe cei care în mod deghizat s-au numit autori, şi pe cei care în mod real sunt autori. Şi ordonanţa este din acest punct de vedere în contradicţie evidentă cu legea dreptului de autor (Legea 7/1996), care prevede că autorului i se recunosc două drepturi, ambele de proprietate: dreptul patrimonial la o sumă din difuzarea operei şi un alt drept, care este prevăzut şi în Constituţie, fiind un drept de proprietate exclusivă. Este vorba despre dreptul nepatrimonial al autorului de a fi considerat autorul acelei creaţii. Nimeni nu s-a gândit la acest aspect şi, din perspectiva aceasta (şi iată că am ajuns la un alt motiv de neconstituţionalitate), se încalcă articolul 41 din Constituţie. Când mie îmi califici orice fel de drept de autor ca fiind un venit din muncă. Dreptul de proprietate intelectuală nu există numai astăzi, când am luat 10 lei de la o televiziune, ci se exercită şi peste 10 ani, 20 de ani şi de el beneficiază inclusiv moştenitorii.
R: Ar putea Fiscul să folosească această neclaritate ca o armă politică, până la urmă? Adică să califice ca dependente activităţile jurnaliştilor la anumite trusturi şi ca independente la altele?
Gh.P.: Da. Pentru că articolul este foarte larg. Iar ultimul punct spune că pot fi calificate ca dependente „alte activităţi de acest gen". Deci, da. Din nenorocire, asta este şi asta se întâmplă. Fiscul ar putea să se ducă la televiziunea mogulului X şi să spună: toţi oamenii tăi sunt, de fapt, dependenţi şi se duce la Y şi spune că lucrurile sunt diferite. În timp ce, dacă foloseau formula clară „contract de muncă deghizat", nu mai era posibil acest arbitraj. Pentru că ai o realitate economică (cea în care mulţi au abuzat de contractele de drepturi de autor), dar ai un şablon juridic care este prost conceput şi care permite ca realitatea economică să fie interpretată subiectiv.
R: Credeţi că va reuşi Guvernul să colecteze sume importante din aceste contribuţii sau oamenii vor reuşi mai degrabă să evite plăţile? De exemplu, încasând banii din drepturi de autor pe firmă.
Gh.P.: Nu, Guvernul nu va reuşi să colecteze prea mult. Sigur că varianta cu firma este una plauzibilă, mai ales că am înţeles că se revine la impozitul de 3% pe veniturile microîntreprinderilor. Nu-mi cereţi acum exemple cum va fi ocolită această legislaţie, dar se vor descoperi foarte curând. 

Vreau să plec

...dacă nu din țară - la vîrsta mea, te înveți greu cu străinătățile - măcar din Facebook: după ce că, zilele trecute, am fost anunțată electronic că ar trebui să cer prietenia lui Ion Iliescu, de vreme ce avem nu mai puțin de 111 amici comuni (amici facebook, dar totuși...) ieri am primit, culmea nerușinării, o cerere de prietenie din partea lui Traian Băsescu!

Drept cine mă ia această rețea de socializare? Mîine mă pomenesc cu vreo invitație de la Dan Diaconescu și n-o să pot spune nimic?

Blogul Fundatiei Horia Rusu | Fundatia Horia Rusu

Blogul Fundatiei Horia Rusu | Fundatia Horia Rusu: "- Sent using Google Toolbar"

NarTube - Watch Video

Sîmbătă 14 august s-a sfîrșit din viață Viorica MOISIL, văduva lui Grigore MOISIL, pe care l-am pomenit de curînd - și o să-l mai pomenesc adesea. Viorica era însă nu numai "Dna Moisil"; era o personalitate ea însăși, și faptul că și-a pus toate calitățile personale în joc pentru a susține progresul soțului ei în cercetare și reputație științifică, iar apoi, după moartea prematură a acestuia, pentru a nu lăsa să i se șteargă amintirea, a fost o opțiune deliberată, o modalitate personală și asumată de afirmare. Tot așa cum devotamentul cu care a ocrotit vocația de artist plastic a surorii ei, pictorița Lena CONSTANTE, și a soțului acesteia, Harry BRAUNER, cunoscutul folclorist și muzicolog, continuator al lui Const. Brăiloiu a fost și el rezultatul unei opțiuni asumate fără rezerve.

Lena CONSTANTE, Tapiserie

Iată ce scria, la aflarea tristei vești, prof. dr. Dragoș VAIDA, distins matematician și apropiat al soților MOISIL:

Cartile scrise de Doamna Viorica Moisil ne imbogatesc cunoasterea si numai intr-o singura directie. Suntem obisnuiti cu ideea ca matematicienii nu au biografie, existenta lor fiind absorbita de opera.. In cazul nostru avem un stralucit contraexemplu prin aceste carti. Profesorul Grigore C. Moisil ne apare in multidimensionalitatea puternicei sale personalitati. Cat de saraca ar fi fost imaginea noastra fara ele. Despre cum lucreaza matematicienii s-a scris si mai putin. Observatile, amintirile si documentele pe care ni le pune in fata autoarea ne ajuta sa depasim imaginea conventionala apologetica si sa-l vedem pe maestru lucrand, la tara, la o masa simpla de lemn, luptandu-se cu ideile care inca nu au iesit, ore in sir, rabdarea fiind sustinuta de o iubire exemplara pentru matematica. In fine, lucrarile la care ma refer ne dau informatii inedite, insufletite de firea maestrului, in lupta cu reaua vointa, inertia, cu opozitia birocratiei de lemn, facandu-si drum in labirintul complicatelor relatii academice. Cutare confrate este dulce, altul antonescian iar altul autor al uneia dintre ideile cele mai nefericite, intelegerea cu Zentralblatt ca lucrarile matematicienilor romani sa fie trimise exact acolo unde nu trebuie, recenzentilor romani. Aceste carti se citesc cu placere, dau posibilitate lectorului sa faca descoperiri pe cont propriu.. Sa nu trecem cu nepasare pe langa aceste carti in care daca ne gandim mai bine ne regasim fragmente din propria noastra viata. Ele ne vorbesc despre noi, cand lucrarile ne erau scrise de Doamna Ani Balescu sau Vitu, cand purtatoare de cuvant era doamna Climescu, cand nu aveam jeansi, cand copii nostri isi treceau sticla de Cico de la unul la altul, dar cand sedinta de comunicari ne era prezidata de Simion Stoilow.

Cea mai mare tâmpenie economică a tuturor timpurilor” EXCLUSIV - Gandul

Dacă se mai îndoia cineva că sîntem conduși de Șoimii Patriei Ceaușiste, iată dovada:

Cum arată „cea mai mare tâmpenie economică a tuturor timpurilor”, creaţia Ministerului de Finanţe. PDL-istul Ionuţ Popescu caută un idiot în Guvern - EXCLUSIV - Gandul: "Nu mi-a venit să cred. Am crezut că poate e vorba despre dividende şi aţi interpretat voi aşa. Dar am verificat, am citit proiectul de rectificare pe site-ul Ministerului de Finanţe şi, din nefericire, se confirmă. Este cea mai mare tâmpenie economică pe care am văzut-o şi nu credeam că voi vedea o asemenea lege, cât timp voi trăi. Nu poţi impune unei companii unde statul nu e unic acţionar, cum este cazul Romgaz, unde este acţionar minoritar Fondul Proprietatea, să doneze bani din profit. E, practic, un furt în toată regula, pentru că, în felul acesta, acţionarii minoritari sunt clar prejudiciaţi. Care mai este atunci rostul dividendelor, al firmelor, în general? Dacă se creează acest precedent, atunci toţi acţionarii, de la orice societate comercială, fie ea cu capital de stat sau privat, ar trebui să îşi permită să ia din profit prin donaţii. Şi atunci, toate firmele ar trebui să se transforme în ONG-uri, fiindcă asociaţiile nonguvernamentale lucrează pe bază de donaţii. Legea aceasta este clar anticonstituţională. Este şi împotriva oricărei reguli economice şi sunt convins că nici FMI nu o va accepta', ne-a declarat Ionuţ Popescu.

'Dacă vor să doneze, să-şi doneze casele şi limuzinele, nu banii care li se cuvin acţionarilor!'

Popescu a spus că, dacă legea va trece de Guvern şi de Parlament, o va ataca în Justiţie, uzând de toate posibilităţile legale. 'Nu îmi pun problema unor consecinţe politice, nu e prima dată când am alta poziţie decât membrii Guvernului - vezi comasarea companiilor din energie. Dar nu cred că ministrul Vlădescu cunoaşte această prevedere, a donaţiilor. Cel care a gândit-o este idiot', a mai spus Popescu.

Directorul Fondului Proprietatea îi critică şi pe omologii săi de la companiile de stat care, conform proiectului legii de rectificare, vor fi obligate să facă donaţii din profit către bugetul de stat: 'Reacţiile lor dovedesc cât sunt de incompetenţi. Cum să accepte un asemenea jaf? Dacă vor să doneze, să-şi doneze casele şi limuzinele, nu banii care li se cuvin acţionarilor!'

Gherghina, secretar de stat la Finanţe: 'Noi nu-i obligăm'. Popescu: 'E o şmecherie ieftină'

În replică la declaraţia directorului Fondului Proprietatea, secretarul de stat în Ministerul de Finanţe Gheorghe Gherghina susţine că măsura donaţiei nu este o obligaţie, ci o posibilitate lăsată la latitudinea acţionariatului acelor companii. 'Noi nu obligăm pe nimeni să doneze. Este la latitudinea AGA companiilor. Dacă vor hotărî că pot dona, vor dona, dar noi nu obligăm pe nimeni să o facă', ne-a declarat Gheorghe Gherghina.

În contra-replică, Ionuţ Popescu spune că e vorba de o 'şmecherie ieftină'. 'Nu faci o lege cu posibilităţi. Mai ales, nu faci o construcţie bugetară, bazându-te pe bani pe care nu ştii sigur că îi ai. Asta cu faptul că nu există obligaţia, că acele companii pot face donaţii, e o şmecherie ieftină. Revenim la ce spuneam înainte. În acelaşi fel, acţionarii majoritari de la orice companie pot decide donaţii, prejudiciindu-i pe acţionarii minoritari'.

Donaţii de aproape un miliard - doar de la Electrica, Romgaz şi Loterie

Proiectul primei rectificări bugetare din acest an prevede că Electrica şi Romgaz vor dona la buget câte 400 milioane lei, iar Loteria va dona 74 milioane lei din profitul anilor precedenţi şi vânzări de active, iar firmele subvenţionate şi cu pierderi anterioare, dar care înregistrează profit în 2010, vor repartiza profitul pentru acoperirea acestor pierderi.

Documentul stabileşte că operatorii economici cu capital majoritar de stat pot dona la bugetul de stat, în cursul anului 2010, sume neutilizate până în prezent, aferente anilor precedenţi, reprezentând surse proprii de finanţare, constituite din profitul anilor precedenţi, din sume rezultate din vânzarea activelor şi participaţiilor deţinute la filiale, precum şi sume din cota de 35% din preţul tonei de ţiţei extras şi al gazelor naturale livrate, care este folosită de companii pentru modernizarea producţiei.

- Sent using Google Toolbar"

Să se revizuiască, primesc!

O prietenă îmi trimite textul Constituției revizuit de  multiubitul. Fie și doar ca omagiu pentru răbdarea anonimului care s-a ostenit să-l redacteze, îl reproduc aici așa cum mi-a parvenit acum cîteva zile.

Constitutia Romaniei revizuita in 2010:

Titlul I – Principii generale

Articolul 1 Statul roman
(1) Romania este un stat antinational, supus camarilei prezidentiale, strans unit in jurul acesteia in mod iremediabil.
(2) Forma de guvernamant a statului roman este Traian Basescu.
(3) Romania este stat de sanchi, nedemocratic si antisocial, in care demnitatea spagii, drepturile si libertatile oamenilor de afaceri apropiati puterii, libera dezvoltare a conturilor bancare ale acestora, nedreptatea si clientelismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor poporului roman, si sunt garantate prin lege.
(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor — Traian Basescu, Emil Boc si Partidul Democrat Liberal — in cadrul aranjamentelor de culise.
(5) In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei lui Traian Basescu si a camarilei sale este obligatorie.

Articolul 2 Suveranitatea
(1) Presedintele României este garantul suveranitatii tarii; in acest scop, presedintele trebuie sa se certe saptaminal cu cite un demnitar al unui stat vecin. 

(2) Suveranitatea Romaniei nu se discuta decit cu cei mai mari licurici.
(3) Nici un grup altul decat PDL si nici un mogul nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.

Articolul 3 Teritoriul
(1) Teritoriul Romaniei, in mod surprinzator, exista.
(2) Frontierele tarii sunt in mod inexplicabil, aceleasi de multa vreme.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in feude ale baronilor locali, precum si Municipiul Bucuresti.
(4) Pana la venirea chinezilor in Europa, pe teritoriul statului roman nu pot fi stramutate sau colonizate populatii straine.

Articolul 4 Unitatea poporului si egalitatea intre cetateni
(1) Statul are ca fundament unitatea in cuget si simtiri a poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai cu camarila prezidentiala.
(2) Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, mai putin cei care au reusit s-o stearga in Spania, Italia, Germania, Marea Britanie, Franta, Canada, SUA, Australia, Noua Zeelanda.

Articolul 5 Cetatenia
(1) Cetatenia romana se dobandeste, ca un blestem suprem, la nastere sau, daca cineva este atat de *** incat s-o vrea, la cerere.
(2) Cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere.

Articolele 6-7
Abrogate.

Articolul 8 Pluralismul si partidele politice
(1) Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a crearii unei aparente de stat de drept.
(2) Partidele politice contribuie la pastrarea unei aparente de pluralism avand ca scop, de fiecare data, suprematia Partidului Democrat Liberal, chezasia libertatii si neatarnarii camarilei prezidentiale.

Articolul 9 Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale
Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale se constituie si isi desfasoara activitatea potrivit obiectivului de a da populatiei mijloace de defulare in momente de restriste, iar agentilor economici iluzia ca-si pot desfasura activitatea fara sa cotizeze la PDL, ceea ce este, neindoios, o iluzie.

Articolul 10 Relatii internationale
Romania intretine relatii diplomatice exclusiv cu statele care l-au invitat oficial pe Traian Basescu.

Articolul 11 Dreptul international si dreptul intern
Statul roman se obliga sa faca totul pentru a parea ca-si respecta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

Articolul 12 Simboluri nationale
(1) Drapelul Romaniei este tricolor; culorile sunt asezate vertical, in ordinea urmatoare incepand de la lance: albastru ca pacient care se asfixiaza, galben ca unul caruia nu i-a schimbat nimeni plosca, rosu ca sangele pe care nu i-l opreste nimeni.
(2) Ziua nationala a Romaniei este ziua de nastere a lui Traian Basescu.
(3) Imnul national al Romaniei este “Pusca si cureaua lata”.

Articolul 13 Limba oficiala
In Romania, limba oficiala este limba romana daca e nevoie ca UDMR sa participe la guvernare, se discuta.

Articolul 14 Capitala
Capitala Romaniei este municipiul Bucuresti.
Titlul II – Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale
Capitolul I – Dispozitii comune

Articolul 15 Universalitatea
Cetatenii beneficiaza de dreptul de a-l venera pe Traian Basescu si pe persoanele agreate de acesta.

Articolul 16 Egalitatea in drepturi
(1) Cetatenii Emil Boc, Elena Udrea, Adriean Videanu, Radu Berceanu sunt egali in fata lui Traian Basescu.
(2) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele alese in acest scop de Traian Basescu, la recomandarea Partidului Democrat Liberal.

Articolele 17-20
Abrogate.

Articolul 21 Accesul liber la justitie
(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Justitia nu va lua nici o masura pentru satisfacerea unor astfel de cereri. In cazuri exceptionale, dupa scurgerea unei perioade de tergiversare de 15-20 de ani, se pot ingadui rezolvari ale unor cazuri in spiritul dreptatii, daca petentul se mai afla in viata.

Capitolul II – Drepturile si libertatile fundamentaleArticolele 22-28
Abrogate

Articolul 29
Libertatea gandirii si a opiniilor favorabile Presedintelui si camarilei acestuia, precum si libertatea credintei crestin-ortodoxe nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie critica fata de presedintele Traian Basescu ori fata de Patriarhul BOR.
Articolul 30 Libertatea de exprimare
Libertatea de exprimare a gandurilor de multumire fata de parintele natiunii, Traian Basescu, ca si a oricaror ode adresate acestuia este inviolabila.
Articolul 31 Dreptul la informatie
Dreptul persoanei de a avea acces la orice manipulare, diversiune sau intoxicare lansata de Presedinte nu poate fi ingradit.
Articolul 32 Dreptul la invatatura
Abrogat.
Articolul 33 Accesul la cultura
Abrogat.
Articolul 34 Dreptul la ocrotirea sanatatii
Abrogat.
Articolul 35 Dreptul la mediu sanatos
Abrogat.
Articolul 36 Dreptul de vot
(1) Cetatenii au drept de vot de la varsta de 18 ani, impliniti pana in ziua alegerilor inclusiv.
(2) Se recomanda cetatenilor sa voteze, ori de cate ori au ocazia, candidatii Partidului Democrat Liberal.
Articolul 37 Dreptul de a fi ales
Au dreptul de a fi alesi cetatenii cu drept de vot care indeplinesc conditiile prevazute de jocurile de culise din Partidul Democrat Liberal.
Articolul 38 Dreptul de a fi ales in Parlamentul European
In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, Elena Basescu, Gigi Becali si, in mod exceptional alte persoane, au dreptul de a fi alesi in Parlamentul European.
Articolul 39 Libertatea intrunirilor
Mitingurile, demonstratiile, procesiunile sau orice alte intruniri sunt libere, caci tot nu servesc la nimic.
Articolul 40 Dreptul de asociere
(1) Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizatiile care se dovedesc a aduce atingere intereselor Partidului Democrat Liberal sunt neconstitutionale.
Articolul 41 Munca si protectia sociala a muncii
Dreptul la somaj este garantat prin lege. Plata unui ajutor de somaj este un privilegiu care va fi acordat de la caz la caz, iar cuantumul acestuia va fi nesemnificativ.
Articolele 42-46
Abrogate.
Articolul 47 Nivelul de trai
(1) Statul este obligat sa ia masuri de subminare a economiei, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai cat mai mizerabil cu putinta.
(2) Dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari sociale publice sau private prevazute de lege este facultativ si nerecomandat.
Articolele 48-53
Abrogate.

Capitolul III – Indatoririle fundamentale
Articolul 54 Fidelitatea fata de Traian Basescu
Fidelitatea fata de Traian Basescu este sacra.
Articolele 55-57
Abrogate.

Capitolul IV – Avocatul Poporului
Abrogat.
Titlul III – Autoritatile publice
Capitolul I Parlamentul
Sectiunea 1 Organizare si functionare
Articolul 61 Rolul si structura
Parlamentul este organul reprezentativ suprem al Partidului Democrat Liberal.
Articolele 62-79
Abrogate.

Capitolul V Presedintele Romaniei
Articolul 80 Rolul Presedintelui
(1) Presedintele Romaniei reprezinta interesele sale si ale camarilei sale.
(2) Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea intereselor economice si de alta natura ale camarilei sale.
Articolul 81 Alegerea Presedintelui
Presedintele Romaniei este ales in persoana lui Traian Basescu.
Articolele 82-84
Abrogate.
Articolul 85 Numirea Guvernului
Presedintele Romaniei il desemneaza pe Emil Boc in calitatea de prim-ministru.
Articolele 86-93
Abrogate.
Articolul 94 Alte atributii
Presedintele Romaniei indeplineste si oricare alte atributii.
Articolele 95-101
Abrogate.
Capitolul III – Guvernul
Articolul 102 Rolul si structura
Guvernul este alcatuit din prim-ministrul Emil Boc, ministri si alti membri ai camarilei.
Articolul 103 Investitura
Presedintele Romaniei il desemneaza pe Emil Boc pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii Partidului Democrat Liberal.
Articolele 104-106
Abrogate.
Articolul 107 Primul-ministru
Primul-ministru Emil Boc raspunde neîntîrziat la apelurile telefonice primite de la presedintele Traian Basescu.
Articolul 108 Actele Guvernului
Guvernul adopta hotarari si ordonante, in conformitate cu indicatiile primite de la presedintele Traian Basescu.
Articolele 109-110
Abrogate.

Capitolul IV – Raporturile Parlamentului cu Guvernul
Abrogat.

Capitolul V – Administratia publica
Sectiunea 1 – Administratia publica centrala de specialitate
Articolul 116 Structura
Ministerele se organizeaza numai in subordinea camarilei prezidentiale.
Articolele 117-120
Abrogate.
Articolul 121 Autoritati comunale si orasenesti
Autoritatile administratiei publice, prin care se realizeaza autonomia locala in comune si in orase, sunt consiliile locale formate din persoanele desemnate de Partidul Democrat Liberal.
Articolul 122 Consiliul judetean
Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii intereselor Partidul Democrat Liberal.
Articolul 123.
Abrogat.

Capitolul VI Autoritatea judecatoreascaAbrogat.

Titlul IV – Economia si finantele publiceArticolul 135 Economia
Economia Romaniei este economie de cumetrie.
Articolele 136-138
Abrogate.
Articolul 139 Impozite, taxe si alte contributii
Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se obtin prin spolierea cetatenilor.
Articolele 140-141
Abrogate.

Titlul V – Curtea Constitutionala
Abrogat.

Titlul VI – Integrarea euroatlantica
Articolul 148 Integrarea in Uniunea Europeana
Da.
Articolul 149 Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord
Da.

Titlul VII – Revizuirea Constitutiei
Abrogat.

Titlul VIII – Dispozitii finale si tranzitorii
Articolul 153
Ciocul mic si joc de glezne

Necrolog pentru Domnul Trandafir

Am mai relatat, într-un articol din "Ziua", cum mi-a explicat Traian Băsescu, atunci doar Ministru al Transporturilor, de ce ar trebui profesorii să vină cu bani de-acasă. Pe scurt, am întîlnit într-o zi, cînd mă întorceam de la Facultate la Cotroceni, un pîlc de miniștri care fumau, în ușa biroului meu, o țigară înainte de a intra la CSAȚ. Unul dintre ei, amabil, mă întreabă ce mai fac, și, cum era taman minstrul de finanțe, îi răspund că fac foarte prost în clipa aia, că vin de la Facultate, unde colegii m-au făcut albie de porci că nu li s-a mărit leafa. Atunci, dl. Băsescu s-a uitat (chorîș) la mine și mi-a spus că, dat fiind că profesorii muncesc doar 4 ore pe săptămînă, ar fi mai bine să tacă din gură.

Invariabil, aceste ignorante aserțiuni mă fac să reflectez la faptul că ignoranța e foarte răspîndită și se înfrățește și cu egalitarismul cel mai cras, al celui mai mic numitor comun - dacă eu trag la șaibă 8 ore, să tragi și tu la ce ai de tras, tot 8 ore. Și, dacă nu tragi, nu mănînci.

Chiar dacă expresia publică a acestei generoase viziuni se leagă indestructibil de personalitatea marelui nostru președinte, ea e mult mai răspîndită decît vă închipuiți. Citiți postările pe internet și veți afla că dl. Trandafir a murit de mult. Prostia în cauză se poate regăsi în lozinci celebre, "Noi muncum, nu gîndim!" și în nenumărate fapte de arme din trecutul glorios al poporului muncitor, cum ar fi, pe vremea lui Ceașcă, interzicerea pensionării anticipate a balerinelor. Obligate la piruete pînă la 62 de ani, cîteva s-au sinucis. Oare nu i-a dat nimeni dlui Boc ideea de a relua această inteligentă metodă de suprimare a pensiilor nesimțite?

Nici pe vremea lui Dej, raționalizarea cheltuielilor bugetare n-a început cu salariile miniștrilor sau ale ofițerilor de securitate. Intermitent, universitarii și cercetâtorii intrau în colimator. Se cereau declarații, se instituiau cu mare pompă noi condici de prezență, se afișa pe ușa catedrelor programul de lucru al fiecărui cadru didactic. Îmi amintesc cum, la o astfel de campanie, profesorul Ion Nestor a participat ironic propunînd să fim dotați fiecare cu cîte un lanț de bicicletă, pe care decanul să ni-l lege de picior și de piciorul mesei la ora 7 și să-l dezlege la 15, sau, după caz, cînd aveam ore. Timpii de mers la toaletă s-ar fi recuperat la sfîrșitul programului.

Grigore C. Moisil, marele matematician în preajma căruia am avut privilegiul să petrec lungi ani, avea despre programele de lucru o opinie atît de des exprimată încît a intrat în folclorul moisilesc de bază. El (sau discipolii care îl imitau cu umor și afecțiune, nimeni nu mai poate ști cu precizie), spunea așa: Matematica NUu se face în orrrhe de birou. Dimineață cînd te scoli, faci matematică; cînd te speli pe dinți, faci matematică, și, dacă nu te speli pe dinți, faci matematică atunci cînd nu te speli pe dinți!

Somat să-și facă public programul de 8 ore de muncă, Grigore Moisil a prezentat odată o foaie de hîrtie frumos lineată, pe care scrisese așa:

Luni
ora 8 - ora 9.50 : curs, Amfiteatrul Țițeica
ora 10 - ora 11.50 : consultații, catedră
ora 12- ora 16: timp de gîndire, în sectorul de Cultură al Parcului de Cultură și Odihnă "I.V. Stalin"

Altădată însă, exasperat, i-a trimis rectorului o hîrtie pe care scria, mare: Vă rog să precizați dacă vă referiți la ORE-CAP sau la ORE-CUR.

Asta l-aș ruga și eu pe dl. președinte să precizeze.

Ce ghinion..

pe capul lui Eichman, Papon, și al tuturor celor condamnați la Nueremberg! Dacă ar fi avut fericirea să fie cercetați de procurorii români, scăpau fără probleme. Iată ce declară Tiberiu Niţu, prim-adjunct al procurorului general al României, în privinţa celor care, începând cu 22 decembrie 1989, au creat scenariul terorist în care au murit aproape o mie de oameni : „Doar pentru că vii şi creezi o psihoză nu poţi fi încadrat penal. Doar dacă se ducea Ion Iliescu sau altcineva să-i spună unuia cu arma în mână, «vezi că or să treacă nişte terorişti pe aici», doar atunci era încadrare penală. Până să fie tras la răspundere Ion Iliescu, trebuie tras la răspundere cel care a apăsat pe trăgaci. Să se stabilească dacă respectivul a tras sub influenţa psihozei teroriste sau a vrut să se răzbune pe un vecin, să zicem. Acum e greu să mai administrezi probe, după 20 de ani!"

Vajnicii luptători băsescieni pentru Dreptate și Adevăr...

Bismarck și Boc

Iată o alăturare care i-ar fi făcut mare plăcere lui Urmuz, genialul autor al textului întitulat Pîlnia și Stamate.

Bismark și Boc(k) - cine i-ar putea așeza pe același piedestal, dacă nu Dali sau Dada?

Există totuși o asemănare de esență, dacă nu de formă/format, între Cancelarul de Fier și gingașul nostru premier. În Germania lui Bismarck, exista și guvern, exista și Parlament (Reichstag), doar că guvernul nu răspundea în fața Parlamentului. Guvernul, în frunte cu Bismarck, răspundea doar în fața Kaiserului.

 Împăratul Wilhelm I îl numește Cancelar pe Otto von Bismarck.

Mai există însă o asemănare între Boc și Bismarck - nadir dedus. Bismarck îi detesta pe liberali, și reciproca.

Caricatura lui  Wilhelm Scholz, din 1866, ne spune și altele. În stînga desenului, Bismarck scrie la tablă dilema politică a momentului: "E momentul fie să devin un mare bărbat satisfăcînd dorințele poporului prusac" (ele sînt scrise pe tablă: pace, alegeri directe pentru Parlament și sporirea puterilor acestuia) sau să devin cel mai popular politician din întreaga Germanie satisfăcînd dorința unanimă" - ceea ce se întîmplă la dreapta imaginii, unde Cancelarul fuge huiduit de cetățeni.

Aici similitudinle se opresc brusc. Despre Bismarck se șoptea ca îl controlează pînă și pe Kaiser.
Ce ne spun caricaturiștii despre Cancelarul nostru de sîrmă (că n-o fi chiar de fier)?

Ca în gluma lui Mircea Crișan: pe malul lacului, o fată mulgea o vacă; în lac se vedea invers.

Frunză verde, de dai, n-ai

Ce aveți, fraților, taman cu dna Ministru al Turismului și Dezvoltării etc.?
De ce să-și dea demisia, sau, mai rău, să-i fie dată, ca să zic așa? Ce a făcut dînsa atît de special, de singular, de neobișnuit, pentru ca, singură, să suporte azi mînia populară? A cheltuit aiurea banii publici? Corect, dar dl. Videanu ce face? A dovedit că nu se pricepe neam, nici la Turism, nici la restul? Corect, dar dl. Fune(b)riu se pricepe oare mai bine la învățămînt? Se situează ea foarte departe de litera, și încă și mai departe de spiritul legii? Dar marele nostru constituționalist, dl. Boc, cu ce e mai breaz? Aud?
Și atunci - de ce? Sînteți geloși pe dna Udrea că are pantofi de marcă și poșetă Louis Vuitton? Că n-o să cred acum că e singura din România care e dispusă să dea între 5 și 10 mii de euro pe o geantă, duceți-vă la magazinul Calea Victoriei de pe Calea Victoriei și o să vedeți că nu a dat încă faliment (deși tot nu pricep de ce, că o persoană care are bani de dat acolo are și bani pentru un blitz-voiaj la Paris, și poate face chiar o mică economie. Mă rog, treaba lor, poate că le convine să se știe și la București că au bani de aruncat).
Sînteți sexiști, asta e, și vă plac bancurile cu blonde. Eu nu am cum adera la nici unul dintre aceste două puncte de vedere, genul meu nu poate fi pus sub semnul întrebării mai mult decît trcuta mea culoare de păr, cît se poate de blondă. Și nu din cutie, ca a doamnei în cauză: blond natural, cel mai autentic, ca străbunica austriacă cu care mi s-a spus mereu că seamăn. Așa că desfid pe oricine mă citește să probeze că, din toată șleahta aia de miniștri și ministrese, singura care a încălcat legea, singura care a aruncat iresponsabil cu banii publici pe geam, singura care a sfidat opinia publică, singura care azi nu mai merită să fie ministru, după ce a meritat pînă ieri să fie, în cei aproape doi ani și patru guverne jum'ate pe care le-a fericit cu prezența-i : singura a cărei demisie o cerem, o vrem, o impunem, o considerăm salvatoare pentru națiune!
Na, că v-am prins!