Acest articol al distinsului sociolog Mircea Kivu a aparut în revista on line ACUM, din 17 oct 2010, http://www.acum.tv/articol/18886
Legea privind sistemul unitar de pensii publice a stârnit dispute aprinse, accentul deplasându-se mai întâi spre modalitatea în care a fost adoptată şi apoi către vârsta de pensionare a femeilor. Ultimul aspect nu are nici o importanţă practică, întrucât el urmează să producă efecte abia peste 20 de ani; or, după cum merg treburile în România, mă aştept ca între timp legea să sufere suficiente modificări încât disputa de astăzi să fie uitată.
Ceea ce pare să fi ieşit din atenţia publică este tocmai prevederea care va afecta în cea mai mare măsură viaţa pensionarilor în următorii ani – mă refer la principiul care stă la baza stabilirii valorii punctului de pensie. Conform articolului 102 al legii, „valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe (sic) anul precedent”. Să încercăm să înţelegem ce înseamnă asta, din perspectiva nivelului de trai al viitorilor pensionari. Astăzi, punctul de pensie este de 732,8 lei, adică 37% din salariul mediu brut (aproximativ 1.962 lei – media primelor şapte luni ale acestui an). Să presupunem că începând din 2012 vom reuşi să depăşim criza economică şi că vom avea o creştere anuală a salariului brut, în termeni reali, de 10%. Ipoteza este plauzibilă, dat fiind decalajul actual dintre veniturile salariale din România şi celelalte ţări UE, decalaj care este de aşteptat să scadă în condiţiile globalizării pieţei muncii.
Aplicând formula din lege, în următorul an salariul mediu brut va fi de 2.158 lei, iar punctul de pensie de 769 lei, deci raportul va deveni 36%. Continuând calculele cu creionul în mână, veţi constata că după 10 ani de aplicare a acestei legi, punctul de pensie va ajunge la 23% din salariul mediu. Pentru simplificare, am făcut abstracţie de rata inflaţiei, întrucât ea afectează în egală măsură ambii termeni ai ecuaţiei (pensia şi salariul). Peste mai mult de 10 ani lucrurile se vor înrăutăţi, căci aceeaşi lege ne spune că începând din 2021 punctul de pensie nu se mai înmulţeşte cu 50%, ci cu 45% din creşterea salariului mediu brut şi apoi procentul se reduce gradual cu câte 5 în fiecare an, până la eliminarea totală din calcul a salariului mediu (în 2030). Cifrele din acest scenariu vor fi diferite dacă ritmul de creştere a salariului brut va fi altul decât cel din ipoteza noastră, dar miezul demonstraţiei este acelaşi: mecanismul noii Legi a pensiilor duce inevitabil la mărirea decalajului dintre salariul mediu şi punctul de pensie.
Aşadar, autorii legii ne spun că, dacă vom ieşi la pensie peste 10 ani, va trebui să trăim cu mai puţin de un sfert din veniturile pe care le-am avut ca salariaţi. De fapt, proporţia va fi mai mică, deoarece pensia se calculează pe baza mediei salariilor din întreaga perioadă de activitate, ori acestea sunt de regulă mai mici la începutul carierei. Vă invit să faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi să apreciaţi cum ar fi viaţa dumneavoastră când va trebui să vă descurcaţi cu un sfert din banii pe care-i câştigaţi acum. Judecaţi apoi în ce măsură putem vorbi despre respectarea articolului 47 al Constituţiei („Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”). Din punctul de vedere al guvernanţilor, răspunsul e simplu şi l-am auzit de nenumărate ori în ultima vreme: atâţia bani avem, atâţia vă dăm. Din punctul meu de vedere, al contribuabilului, lucrurile stau altfel. La urma urmelor, sistemul de pensie este un contract între mine şi stat. Va să zică, statul îmi ia mie, timp de 40 de ani, în mod obligatoriu, câte o treime (31,3%) din câştigul salarial. După asta, îmi dă înapoi, timp de 20 ani (ştiu, sunt exagerat de optimist), mai puţin de un sfert din salariu. Vi se pare un târg corect?
Perspectivele unor pensii civilizate pentru cei care astăzi sunt în plină activitate ar putea fi îmbunătăţite dacă, aşa cum se întâmplă în întreaga Uniune Europeană, sistemul de pensii nu s-ar sprijini pe un singur pilon (strâmb, cum am văzut): cel al pensiei de stat obligatorii. Fostul guvern pusese temelia celui de-al doilea pilon, al pensiilor private obligatorii, dar actuala legislaţie a pus în conservare lucrarea începută. Cât despre al treilea pilon, cel al pensiilor private facultative, acesta pare a fi sortit uitării.
marți, 19 octombrie 2010
vineri, 15 octombrie 2010
APEL
Am primit următorul APEL, la care am aderat imediat. Îi rog pe toți prietenii care iau cunoștință de acest apel și sînt de acord să adere la el să transmită datele necesare (nume, prenume, functia) colegei și prietenei Afrodita Iorgulescu, inițiatoarea apelului, la e-mail: afrodita@ase.ro .
APEL
Noi, subsemnaţii, ne solidarizăm cu doamna învăţătoare Cristina Irina Anghel din Caracal, care se află de mai multe zile în greva foamei în semn de protest faţă de nerespectarea legii 221/2008, în vigoare (Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ).
Um om care nu îşi respectă cuvântul dat nu are dreptul să ceară să fie respectat de alţii.
Iar un om care încalcă o lege este pasibil de pedeapsă.
Dar un stat care nu respectă legea pe care chiar el a făcut-o, ce fel de stat este ?
O lege trebuie respectată de stat în primul rând, ca apoi să fie respectată de cetăţeni. Iar dacă o lege este imposibil de respectat (adică de aplicat), atunci ea trebuie imediat abrogată, nu lăsată în vigoare.
S-a negociat mult, la diferite nivele, cu privire la diverse aspecte materiale, dar parcă am uitat de principiile cele mai simple cum ar fi acela că un cuvânt dat şi o lege trebuie respectate. Aceste lucruri ne sunt amintite azi de doamna Anghel.
Cerem statului român (preşedinţie, parlament, guvern) să respecte principiile, să respecte legile. Şi o rugăm pe doamna Anghel să iasă din greva foamei; vom găsi împreună alte forme de luptă.
Urmează lista semnatarilor:
Afrodita Iorgulescu, profesor univ., A.S.E.
Sergiu Rudeanu, profesor univ., Universitatea din Bucureşti
Dragoş Vaida, profesor univ., Universitatea din Bucureşti
Zoe Petre, profesor univ., Universitatea din București.
APEL
Noi, subsemnaţii, ne solidarizăm cu doamna învăţătoare Cristina Irina Anghel din Caracal, care se află de mai multe zile în greva foamei în semn de protest faţă de nerespectarea legii 221/2008, în vigoare (Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ).
Um om care nu îşi respectă cuvântul dat nu are dreptul să ceară să fie respectat de alţii.
Iar un om care încalcă o lege este pasibil de pedeapsă.
Dar un stat care nu respectă legea pe care chiar el a făcut-o, ce fel de stat este ?
O lege trebuie respectată de stat în primul rând, ca apoi să fie respectată de cetăţeni. Iar dacă o lege este imposibil de respectat (adică de aplicat), atunci ea trebuie imediat abrogată, nu lăsată în vigoare.
S-a negociat mult, la diferite nivele, cu privire la diverse aspecte materiale, dar parcă am uitat de principiile cele mai simple cum ar fi acela că un cuvânt dat şi o lege trebuie respectate. Aceste lucruri ne sunt amintite azi de doamna Anghel.
Cerem statului român (preşedinţie, parlament, guvern) să respecte principiile, să respecte legile. Şi o rugăm pe doamna Anghel să iasă din greva foamei; vom găsi împreună alte forme de luptă.
Urmează lista semnatarilor:
Afrodita Iorgulescu, profesor univ., A.S.E.
Sergiu Rudeanu, profesor univ., Universitatea din Bucureşti
Dragoş Vaida, profesor univ., Universitatea din Bucureşti
Zoe Petre, profesor univ., Universitatea din București.
duminică, 10 octombrie 2010
luni, 4 octombrie 2010
Cronică violet
Această sintetică și pertinentă cronică mi-a ajuns prin e-mail, și nu pot să nu o împărtășesc prietenilor
9:25 Îi înjur pe Băsescu și Boc si ma duc la banca sa semnez o reesalonare cu o dobanda mai mare, ca aia mică cica s-a terminat, nu mai au.
1989
5:00 Scularea.
5:05 Aprind focul și pun apa la încălzit.
5:30 Apa s-a încălzit ușor
5:35 Adulmec parizerul și mă hotărăsc să fiu nesăbuit : îmi tai patru felii
5:40 Pâinea e cam veche, de ieri seara, se sfărâmă. Totuși reușesc să tai două felii.
5:41 Pun în apă un pliculeț de ceai chinezesc. Îl folosesc abia a doua oară, așa că o să iasă un ceai tare.
5:42 Îndulcesc ceaiul cu o bomboană cu miere (că zahărul pe cartelă îl iau abia vineri). Bomboana nu e dulce, e amară.
5:45 Clefăi pâinea cu parizer și mă ajut cu câteva înghițituri de ceai. Parizerul n-are usturoi ! Fumez un Carpați fără filtru.
5: 55 Îi înjur pe Ceaușescu și Dăscălescu și plec la serviciu
5:05 Aprind focul și pun apa la încălzit.
5:30 Apa s-a încălzit ușor
5:35 Adulmec parizerul și mă hotărăsc să fiu nesăbuit : îmi tai patru felii
5:40 Pâinea e cam veche, de ieri seara, se sfărâmă. Totuși reușesc să tai două felii.
5:41 Pun în apă un pliculeț de ceai chinezesc. Îl folosesc abia a doua oară, așa că o să iasă un ceai tare.
5:42 Îndulcesc ceaiul cu o bomboană cu miere (că zahărul pe cartelă îl iau abia vineri). Bomboana nu e dulce, e amară.
5:45 Clefăi pâinea cu parizer și mă ajut cu câteva înghițituri de ceai. Parizerul n-are usturoi ! Fumez un Carpați fără filtru.
5: 55 Îi înjur pe Ceaușescu și Dăscălescu și plec la serviciu
1993
6:00 Scularea.
6:05 Aprind focul și pun apa la încălzit.
6:15 Cafeaua e gata. Cafea bună, adusă de cineva din Turcia. Totuși, parcă ar avea un pic de gust de mucegai.
6:20 Îmi pregătesc paharul cu suc de kiwi de la dozator.
6:40 Am luat o pâine turcească, o nebunie. Am și un pliculeț cumpărat de la o unguroaică, ceva pe care scrie ”Baromfihussal” și e pozată o pisică care se linge pe bot. E o conservă bună, zemoasă, cu bucățele mici de un fel de carne, dar cam fadă. Pun sare, muștar și un pic de piper măcinat. E o nebunie. Dacă mai întâlnesc unguroaica, mai cumpăr.
6:50 Mă răsfăț cu o ciocolată mică adusă de un prieten tocmai din Franța. Scrie pe ea ”Gratuit. A ne pas revendre”. E o marcă bună asta !
6:55 Fumez un Double Horses Black. Faine țigări chinezești. Pe vremea Împușcatului făceai rost doar la negru. Acu se găsesc la liber.
7: 05 Îi înjur pe Iliescu și Văcăroiu și plec la serviciu
PS Tocmai a apărut bancnota de 1000 de lei, poate fac și eu rost de una la leafă !
6:05 Aprind focul și pun apa la încălzit.
6:15 Cafeaua e gata. Cafea bună, adusă de cineva din Turcia. Totuși, parcă ar avea un pic de gust de mucegai.
6:20 Îmi pregătesc paharul cu suc de kiwi de la dozator.
6:40 Am luat o pâine turcească, o nebunie. Am și un pliculeț cumpărat de la o unguroaică, ceva pe care scrie ”Baromfihussal” și e pozată o pisică care se linge pe bot. E o conservă bună, zemoasă, cu bucățele mici de un fel de carne, dar cam fadă. Pun sare, muștar și un pic de piper măcinat. E o nebunie. Dacă mai întâlnesc unguroaica, mai cumpăr.
6:50 Mă răsfăț cu o ciocolată mică adusă de un prieten tocmai din Franța. Scrie pe ea ”Gratuit. A ne pas revendre”. E o marcă bună asta !
6:55 Fumez un Double Horses Black. Faine țigări chinezești. Pe vremea Împușcatului făceai rost doar la negru. Acu se găsesc la liber.
7: 05 Îi înjur pe Iliescu și Văcăroiu și plec la serviciu
PS Tocmai a apărut bancnota de 1000 de lei, poate fac și eu rost de una la leafă !
1997
6:30 Scularea.
6:35 Aprind focul și pun apa la încălzit.
6:40 Beau un pliculeț de ness, care are și un compartiment pentru zahăr. Pun și o cutiuță de lapte condensat.
6:50 Mănânc niște pâine la tavă feliată. Unt Brennac, telemea de la țărani, plus parizer cu măsline din Grecia. Scumpe toate, dar merită să mănânci, așa, internațional.
7:15 În final, niște biscuiți din Siria. Au cacao.
7:25 Fumez un Monte Carlo . Le-am cumpărat că dau premii. Dar n-am avut noroc până acum.
7: 35 Îi înjur pe Constantinescu și Ciorbea și plec la serviciu.
PS Mă simt european mergând cu DAF-ul la serviciu.
6:35 Aprind focul și pun apa la încălzit.
6:40 Beau un pliculeț de ness, care are și un compartiment pentru zahăr. Pun și o cutiuță de lapte condensat.
6:50 Mănânc niște pâine la tavă feliată. Unt Brennac, telemea de la țărani, plus parizer cu măsline din Grecia. Scumpe toate, dar merită să mănânci, așa, internațional.
7:15 În final, niște biscuiți din Siria. Au cacao.
7:25 Fumez un Monte Carlo . Le-am cumpărat că dau premii. Dar n-am avut noroc până acum.
7: 35 Îi înjur pe Constantinescu și Ciorbea și plec la serviciu.
PS Mă simt european mergând cu DAF-ul la serviciu.
2001
7:30 Scularea.
7:35 Aprind focul și pun apa la încălzit.
7:40 Beau doar Jacobs Kronung, fără cofeină. Cu un sfert de linguriță de zahăr brun.
7:50 Musli cu lapte de capră (am pe cineva care-mi procură de la țară).
8:05 Pâine neagră cu tărâțe, un pic de unt gras fără sare și miere de pădure. Am citit în revista AS că așa e mai sănătos.
8:20 Fumez un Kent.
8:25 Îi înjur pe Iliescu și Năstase și plec la serviciu.
PS Azi iau taxiul, cunosc un șofer și nu-mi ia mult, că nu pune aparatul.
7:35 Aprind focul și pun apa la încălzit.
7:40 Beau doar Jacobs Kronung, fără cofeină. Cu un sfert de linguriță de zahăr brun.
7:50 Musli cu lapte de capră (am pe cineva care-mi procură de la țară).
8:05 Pâine neagră cu tărâțe, un pic de unt gras fără sare și miere de pădure. Am citit în revista AS că așa e mai sănătos.
8:20 Fumez un Kent.
8:25 Îi înjur pe Iliescu și Năstase și plec la serviciu.
PS Azi iau taxiul, cunosc un șofer și nu-mi ia mult, că nu pune aparatul.
2005
8:30 Scularea.
8:35 Caut telecomanda și dau drumul la plasmă.
8:40 Scot cuburile de gheață din combina frigorifică și le pun la topit în cuptorul cu microunde.
8:45 Între timp, scot pâinițele din automatul de făcut pâine, iau portocalele și merele și le pun în storcătorul de fructe.
8:50 Apa rezultată din cuburile topite o pun în expressorul de cafea (fac așa pentru că am citit că la -20 de grade Celsius cât am în congelator, nu rezistă nicio bacterie, chiar dacă eu cumpăr doar apă plată pură de Evian).
9:00 Pâinica o introduc în cuptorul cu microunde și o las cât să fie crocantă, după care pun cașcaval feliat, jambon afumat și două fileuri de anșoa. Las până se topește cașcavalul, scot și adaug două picături de suc de lămâie.
9:20 Sucul de fructe îl beau cu frișcă și o idee de dulceață de coacăze.
9:30 Fumez o Sobranje Black.
9:45 Îi înjur pe Băsescu și Tăriceanu și plec la serviciu.
PS Azi mi-e lene să-mi iau Touaregul. Am comandat o limuzină. Nu contează prețul, mai am bani din împrumutul pentru nevoi personale.
8:35 Caut telecomanda și dau drumul la plasmă.
8:40 Scot cuburile de gheață din combina frigorifică și le pun la topit în cuptorul cu microunde.
8:45 Între timp, scot pâinițele din automatul de făcut pâine, iau portocalele și merele și le pun în storcătorul de fructe.
8:50 Apa rezultată din cuburile topite o pun în expressorul de cafea (fac așa pentru că am citit că la -20 de grade Celsius cât am în congelator, nu rezistă nicio bacterie, chiar dacă eu cumpăr doar apă plată pură de Evian).
9:00 Pâinica o introduc în cuptorul cu microunde și o las cât să fie crocantă, după care pun cașcaval feliat, jambon afumat și două fileuri de anșoa. Las până se topește cașcavalul, scot și adaug două picături de suc de lămâie.
9:20 Sucul de fructe îl beau cu frișcă și o idee de dulceață de coacăze.
9:30 Fumez o Sobranje Black.
9:45 Îi înjur pe Băsescu și Tăriceanu și plec la serviciu.
PS Azi mi-e lene să-mi iau Touaregul. Am comandat o limuzină. Nu contează prețul, mai am bani din împrumutul pentru nevoi personale.
2008
10:00 Scularea.
10:01 Se activează sistemul de control automatizat al locuinței. Mă învăluie o muzică relaxantă.
10:15 Mi-am terminat toaleta, mi-am făcut dușul și mă așteaptă un halat de mătase, tandru și proaspăt ca pielea unei fete de 18 ani.
10:20 Scot de la imprimantă printurile ultimelor știri. Arunc un ochi distrat pe ele. Politica de azi e neserioasă.
10:30 Sună la ușă băiatul de la brutăria-patiserie de la parterul blocului. Îmi aduce două chifle (mari) din pâine integrală cu semințe și chimen și un croissant cu gem de caise și șampanie.
10:40 Chiflele le mănânc cu unt, un strat subțire de muștar de Dijon cu miere și semințe de muștar întregi, file de saumon fumee, trei capere, o măslină Jumbo fără sare și patru roșii cherry tăiate pe jumătate. Beau un suc proaspăt din stafide roz de Peru , cu nițică scorțișoară și câțiva stropi de lămâie.
11.00 La cafea și croissant adaug și un păhărel de Hennessy, pentru circulație mai bună.
11:30 Aștept fata să-mi facă masajul de împrospătare.
12:25 Îi înjur doar pe Tăriceanu, Băsescu e cool, și nu mai plec la serviciu, că am ieșit la pensie cu ultimul salariu.
PS Înjur din principiu și fumez în draci !
10:01 Se activează sistemul de control automatizat al locuinței. Mă învăluie o muzică relaxantă.
10:15 Mi-am terminat toaleta, mi-am făcut dușul și mă așteaptă un halat de mătase, tandru și proaspăt ca pielea unei fete de 18 ani.
10:20 Scot de la imprimantă printurile ultimelor știri. Arunc un ochi distrat pe ele. Politica de azi e neserioasă.
10:30 Sună la ușă băiatul de la brutăria-patiserie de la parterul blocului. Îmi aduce două chifle (mari) din pâine integrală cu semințe și chimen și un croissant cu gem de caise și șampanie.
10:40 Chiflele le mănânc cu unt, un strat subțire de muștar de Dijon cu miere și semințe de muștar întregi, file de saumon fumee, trei capere, o măslină Jumbo fără sare și patru roșii cherry tăiate pe jumătate. Beau un suc proaspăt din stafide roz de Peru , cu nițică scorțișoară și câțiva stropi de lămâie.
11.00 La cafea și croissant adaug și un păhărel de Hennessy, pentru circulație mai bună.
11:30 Aștept fata să-mi facă masajul de împrospătare.
12:25 Îi înjur doar pe Tăriceanu, Băsescu e cool, și nu mai plec la serviciu, că am ieșit la pensie cu ultimul salariu.
PS Înjur din principiu și fumez în draci !
2010
8:00 Scularea.
8:05 Au scumpit astia gazul deci : Nu aprind focul.
8:30 Apa s-a încălzit ușor la soare
8:35 Adulmec parizerul și mă hotărăsc să fiu nesăbuit : îmi tai patru felii
8:40 Pâinea e cam veche, de ieri seara, se sfărâmă. Totuși reușesc să tai două felii.
8:41 Pun în apă un pliculeț de ceai cu continut dubios Pe cutie scrie ceva cum ca este de slabit
8:42 Îndulcesc ceaiul cu o bomboană cu miere de la Ikea (sunt moca la sectiunea servicii clienti). Bomboana nu e dulce, e amară.
8:45 Clefăi pâinea cu parizer și mă ajut cu câteva înghițituri de ceai. Parizerul n-are usturoi ! Vreau sa fumez o tigara dar m-am lasat ca s-au scumpit.
9:00 Ascult stirile la radio : scumpesc astia creditele si ne scad iarasi pensiile8:05 Au scumpit astia gazul deci : Nu aprind focul.
8:30 Apa s-a încălzit ușor la soare
8:35 Adulmec parizerul și mă hotărăsc să fiu nesăbuit : îmi tai patru felii
8:40 Pâinea e cam veche, de ieri seara, se sfărâmă. Totuși reușesc să tai două felii.
8:41 Pun în apă un pliculeț de ceai cu continut dubios Pe cutie scrie ceva cum ca este de slabit
8:42 Îndulcesc ceaiul cu o bomboană cu miere de la Ikea (sunt moca la sectiunea servicii clienti). Bomboana nu e dulce, e amară.
8:45 Clefăi pâinea cu parizer și mă ajut cu câteva înghițituri de ceai. Parizerul n-are usturoi ! Vreau sa fumez o tigara dar m-am lasat ca s-au scumpit.
9:25 Îi înjur pe Băsescu și Boc si ma duc la banca sa semnez o reesalonare cu o dobanda mai mare, ca aia mică cica s-a terminat, nu mai au.
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Să înecăm peștele în apă
Nu, nu încerc să rămîn indiferentă - nu cine știe ce nemuritoare, dar cît se poate de rece - în fața spectacolului de incredibil dispreț al guvernanților noștri față de noi, cei condamnați să fim guvernați de ei. În ziua cînd nu mă va ma indigna această epocală nesimțire voi fi trecut cu totul într-o lume mai dreaptă. Încerc însă să nu mă mai mir, indignez, enervez, ș.a.m.d., de una dintre consecințele acestei nefericite guvernări BB, anume de atît de des afișata scîrbă a marii majorități a concetățenilor mei față de TOȚI politicienii, de TOȚI președinții, la limită - de TOȚI românii.
Încă din 1995/1996, am asistat la o vastă operație de manipulare, inițiată, ce-i drept, de FDSN, cum se numea pe-atunci partidul dlui Iliescu, dar la care au mușcat fără ezitare, de-a valma, susținători fanatici ai acestuia și protestatari ireductibili împotriva regimului fesenist. Tema centrală a acestei campanii era "toți e hoți", și această convingere n-a făcut decît să se extindă cu asupra de măsură în deceniul care a urmat, ajungînd, în zilele noastre, la o sofisticare fără frontiere: cînd i-am spus unei distinse jurnaliste - în direct și la o oră de vîrf - că, în plină criză economică dramatică, cu un PIB de vreo șase ori mai mic decît cel de acum, guvernarea din 1996-2000 nu a redus salariile sau pensiile, d-sa mi-a replicat cu fermitate că nici nu le mărise. E drept, dar, între a nu mări leafa cuiva și a-i tăia mai mult de un sfert din venituri e o diferență fundamentală. Ca să nu mia spun că guvernul Tăriceanu chiar a mărit salariile și pensiile, ceea ce nimeni nu mai recunoaște - înafară de PDL, care exact asta acuză: că liberalii au mărit veniturile populației. Cum s-ar spune, au stricat piața: nu puteau și ei să-și îngrașe doar clientela?
In genere, de cîte ori aud că toți sînt o apă și-un pămînt, că, oricine ar ajunge acum la guvernare tot răul acela l-ar face, mă uit bine să văd cu cine vorbesc: om sau agent?
O variantă a acestei înămoliri fictive dar generalizate este și aceea a devălmășiei în care sînt pomeniți cei trei președinți ai României post-decembriste, de parcă toți trei ar fi adus minerii să-i bată pe bucureșteni, toți trei ar fi furat cîte o flotă, toți trei ar fi colaborat cu Securitatea, insultat ziariști de ambe sexe, promovat în funcții publice cîte o Dulcinee.
Suum cuique tribuere, spunea cîndva poetul. Cu Securitatea a colaborat unul singur; cine era prim secretar de județ nu colabora, comanda. Nu dl. Băsescu a chemat minerii, doar amicul său, dl. Gheorghe Dobre,, a spijinit activ cruciadele huilei. E drept că dl. Băsescu l-a făcut ministru pe dl. Dobre îndată ce a putut-o face, în 2004, și, cînd nu s-a mai putut minstru, l-a păstrat măcar secretar de stat la Ministerul dezvoltării dnei Udrea.
Dl. Iliescu nu a furat flota, doar unul dintre oamenii lui de încredere, dl Șerban Mihăilescu, cel care și-a trnsformat porecla în renume, a colaborat cu Șogunul și cu amicul acestuia, dl. Băsescu. Poate de asta au și avansat braț la braț, de la secretar de stat la ministru. Poate de asta și dl Iliescu a făcut tot ce-a putut pentru a ușura soarta Șogunului, acest prețios colaborator al celor doi miniștri sus menționați, după ce săracu', fusese condamnat la vreo 17 ani de pușcărie în timpul președinției lui Emil Constantinescu.
Pe scurt, încerc, dar nu reușesc, să nu mă enervez de faptul că atîția oameni de bună credință sînt atît de slabi de înger încît cad în plasa propagandistică a condamnării de-a valma a odioasei "clase politice", cînd de fapt e vorba de persoane, personaje și personalități foarte diferite, dintre care unii au pe conștiință crime, alții - devalizarea bunurilor publice, și alții - nimic dintre acestea, ci doar o viață onestă și demnă.
Tehnica cu care, de aproape două decenii, se practică înecarea peștelui în apă și se ascunde ticăloșia unora într-o ficțiune a ticăloșiei universale, a făcut ca România, după ce a realizat (datorită și mult hulitei sale clase politice) cel mai ambițios proiect din întreaga sa istorie - integrarea europeană - să fie mai scîrbită de sine decît chiar în anii de după Marea Unire. Atunci, acestei paradoxale descurajări i-a urmat o deteriorare fatală a instituțiilor democratice și ascensiunea fără precedent a extremismelor politice, o perioadă de asasinate politice și de dictaturi succesive. Acum?
Încă din 1995/1996, am asistat la o vastă operație de manipulare, inițiată, ce-i drept, de FDSN, cum se numea pe-atunci partidul dlui Iliescu, dar la care au mușcat fără ezitare, de-a valma, susținători fanatici ai acestuia și protestatari ireductibili împotriva regimului fesenist. Tema centrală a acestei campanii era "toți e hoți", și această convingere n-a făcut decît să se extindă cu asupra de măsură în deceniul care a urmat, ajungînd, în zilele noastre, la o sofisticare fără frontiere: cînd i-am spus unei distinse jurnaliste - în direct și la o oră de vîrf - că, în plină criză economică dramatică, cu un PIB de vreo șase ori mai mic decît cel de acum, guvernarea din 1996-2000 nu a redus salariile sau pensiile, d-sa mi-a replicat cu fermitate că nici nu le mărise. E drept, dar, între a nu mări leafa cuiva și a-i tăia mai mult de un sfert din venituri e o diferență fundamentală. Ca să nu mia spun că guvernul Tăriceanu chiar a mărit salariile și pensiile, ceea ce nimeni nu mai recunoaște - înafară de PDL, care exact asta acuză: că liberalii au mărit veniturile populației. Cum s-ar spune, au stricat piața: nu puteau și ei să-și îngrașe doar clientela?
In genere, de cîte ori aud că toți sînt o apă și-un pămînt, că, oricine ar ajunge acum la guvernare tot răul acela l-ar face, mă uit bine să văd cu cine vorbesc: om sau agent?
O variantă a acestei înămoliri fictive dar generalizate este și aceea a devălmășiei în care sînt pomeniți cei trei președinți ai României post-decembriste, de parcă toți trei ar fi adus minerii să-i bată pe bucureșteni, toți trei ar fi furat cîte o flotă, toți trei ar fi colaborat cu Securitatea, insultat ziariști de ambe sexe, promovat în funcții publice cîte o Dulcinee.
Suum cuique tribuere, spunea cîndva poetul. Cu Securitatea a colaborat unul singur; cine era prim secretar de județ nu colabora, comanda. Nu dl. Băsescu a chemat minerii, doar amicul său, dl. Gheorghe Dobre,, a spijinit activ cruciadele huilei. E drept că dl. Băsescu l-a făcut ministru pe dl. Dobre îndată ce a putut-o face, în 2004, și, cînd nu s-a mai putut minstru, l-a păstrat măcar secretar de stat la Ministerul dezvoltării dnei Udrea.
Dl. Iliescu nu a furat flota, doar unul dintre oamenii lui de încredere, dl Șerban Mihăilescu, cel care și-a trnsformat porecla în renume, a colaborat cu Șogunul și cu amicul acestuia, dl. Băsescu. Poate de asta au și avansat braț la braț, de la secretar de stat la ministru. Poate de asta și dl Iliescu a făcut tot ce-a putut pentru a ușura soarta Șogunului, acest prețios colaborator al celor doi miniștri sus menționați, după ce săracu', fusese condamnat la vreo 17 ani de pușcărie în timpul președinției lui Emil Constantinescu.
Pe scurt, încerc, dar nu reușesc, să nu mă enervez de faptul că atîția oameni de bună credință sînt atît de slabi de înger încît cad în plasa propagandistică a condamnării de-a valma a odioasei "clase politice", cînd de fapt e vorba de persoane, personaje și personalități foarte diferite, dintre care unii au pe conștiință crime, alții - devalizarea bunurilor publice, și alții - nimic dintre acestea, ci doar o viață onestă și demnă.
Tehnica cu care, de aproape două decenii, se practică înecarea peștelui în apă și se ascunde ticăloșia unora într-o ficțiune a ticăloșiei universale, a făcut ca România, după ce a realizat (datorită și mult hulitei sale clase politice) cel mai ambițios proiect din întreaga sa istorie - integrarea europeană - să fie mai scîrbită de sine decît chiar în anii de după Marea Unire. Atunci, acestei paradoxale descurajări i-a urmat o deteriorare fatală a instituțiilor democratice și ascensiunea fără precedent a extremismelor politice, o perioadă de asasinate politice și de dictaturi succesive. Acum?
ION BARBU, Cațavencu, 29 sept. 2010
sâmbătă, 25 septembrie 2010
vineri, 24 septembrie 2010
Chelu-și pune mîna-n cap!
Cu ce preşedinte poate să stabilească planul de evoluţie al României un infractor? Arătaţi-mi preşedintele care discută cu unul care, cel puţin acum, este acuzat penal. Este de notorietate că a fost în spatele FNI, FNA. Cum vedeţi dumneavoastră un preşedinte stabilind planul de dezvoltare a României cu un astfel de om ?
Vai, vai, ce indignare!
Vorbitorul a uitat cu desăvîrșire că infractorul se adresa unui inculpat din dosarul Flota, nu unui adevărat șef de stat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)