Temă cu variațiuni

Păzea! Vine dictatura!

de Radu Călin Cristea,
ADEVĂRUL

• 30 mai 2012
  

„M-aș aștepta să nu înceapă un proces de restauraţie“ – a spus Președintele Traian Băsescu la depunerea jurământului de către noul Cabinet.

Nici n-a terminat Băsescu fraza și eminenţa sa cenușie cu tiară portocalie a decretat: „Restauraţia autoritară este în plină desfășurare!" Prin urmare, într-un nou puseu de involuntar anticomunism, Băsescu s-ar cam teme, deși nu foarte-foarte, de recomunizare. Îngrozite însă de transformarea României de către noua guvernare în abominabile dictaturi se arată personalităţi credincioase cultului prezidenţial. E vorba de profesori universitari, politologi cu recunoaștere internaţională, „competenţe epistemice", intelectuali subţiri. I-am citit întotdeauna cu interes, chiar dacă sau mai ales pentru că, după ce și-au încolăcit conștiinţele în jurul prepeleacului băsescian, vederile lor asupra mersului democraţiei autohtone au ajuns să fie radical diferite de ale mele. M-a bufnit iniţial râsul descoperind la ce indigouri catastrofice e trasă noua putere de toate aceste minţi, teoretic, cu scaun la cap. De vreo lună încoace, gura pretorienilor lui Băsescu nu mai tace: se trudește din greu la ideea că n-au văzut cerul și pământul așa o dictatură ca aceea a ameninţării globale clocite de USL. Antonescu și Ponta trimit direct la „Petru Groza, Ana Pauker & Co". „Deliciile restauraţiei" USL sunt asociate cu „Marx, Lenin, Stalin, Mao, Hrusciov, Tito, Ceaușescu, „Che" Guevara, Fanon, chiar Mussolini." Ţara e târâtă în „sandinismul din anii '80", „peronism balcanic" și „remexicanizare", asta după ce „proiectul Băsescu a mexicanizat-o". Victimă sigură a „imperialismului neosovietic", România a încăput pe mâna unor lideri satanici, la fel ca în „Belarus, Zimbabwe și Uganda", care ne „întorc foarte în urmă în timp, poate în zona de intrigi și asasinate otomane". Neototalitarii din USL periclitează democraţia. O apoftegmă tare: „...prin democraţie se instalează totalitarismul!" Pierderea puterii de către PDL produce un haloimăs delirant „în care Casa Regală a României se aliază în mod firesc cu nostalgicii lui Ceaușescu, securiștii, KGB-iștii..." etc. Psihic agitat și tulbure discernământ manifestă această intelighenţie pentru care alternanţa la puterea lor ne va întoarce în „dictaturi genocidare". Dedulcite la privilegii, elitele fanatizate de Băsescu nădușesc suflând în trâmbiţele Apocalipsei. „Am intrat în purgatoriu. Văd aici condiţia unei renașteri" - scrie alt utopist în derivă și mare plângăcios. Ce i s-ar putea spune? Renaștere ușoară...

Risum teneatis, amici!

Am primit din partea Institutului de Studii Populare un comunicat intitulat "Se simte în România regretul că Emil Boc nu mai este premier". Din textul comunicatului aflu că această adâncă cugetare aparține dlui Valeriu Stoica. D-sa ar fi declarat la Cluj că "resimte din partea românilor că se dezvoltă un puternic sentiment de regret la adresa Premierului Emil Boc."

Nu vă lăsați induși în eroare

de protestele noii opoziții. Nu ezitați să invocați "greaua moștenire" a PDL, fiindcă ea chiar e grea. 

O foarte importantă sugestie pe care o reproduc de pe blogul Contelui de St. Germain:

Nu preluaţi guvernarea cu ochii închişi

Posted: 01/05/2012 by Contele de Saint Germain in Editoriale
Tags: ANAF, audit, Jos Băsescu, ministere, ministri, MRU, Ponta

8

7Share

Revin cu o recomandare făcută încă de ieri executivului USL ce îşi va începe activitatea, probabil, săptămâna viitoare:
Doamnelor şi Domnilor noi miniştri, începeţi-vă activitatea prin comandarea unor audituri independente la ministerele pe care le preluaţi de la puterea portocalie:
-          ce bani s-au cheltuit, cum şi cu/pentru cine;
-          ce zestre de obligaţii şi contracte în derulare vi s-a lăsat;
-          care a fost legalitatea şi oportunitatea măsurilor ce au făcut parte din pachetul guvernamental de austeritate dusă până la genocid (impozitare otova de pensii şi salarii, colapsarea sistemului de sănătate, abuzurile ANAF în colectarea taxelor şi impozitelor etc.);
-          în ce măsură politizarea întregii administraţii cu clientela de partid s-a realizat ilegal şi în dispreţul profesionalismului şi performanţei;
-          care erau mecanismele şi traseele pregătite pentru deturnarea banului public spre interese de fraudă electorală;
-          ce negocieri şi planuri oculte au stat în spatele tentativelor dubioase de privatizare, ce au înregistrat un ritm accelerat odată cu instalarea guvernului MRU;

Lista de teme de lămurit ar putea continua, dar ideea principală e deja clară: memoria alegătorului e scurtă. Dacă ministerele vor fi preluate din fugă, superficial, fără un serios şi mai ales documentat “proces – verbal de predare/primire”, foarte curând relele trecutului vor fi transferate prezentului iar la momentul judecăţii urnelor această confuzie se va răsfrânge negativ asupra noilor veniţi.
Nu trebuie ca guvernarea Ponta să urmeze modelul “ţepelor” băsesciene, cu care a fost amăgit (şi apoi dezamăgit) un popor intreg dornic de revanşă prin justiţie.  Cum s-a văzut şi în sloganurile protestelor sociale din iarna asta, nu foamea şi frigul i-a scos pe răbdătorii români din case ci un sentiment de demnitate rănită, revolta faţă de minciuna, aroganţa şi natura infracţională ale puterii portocalii. Nu s-a strigat “daţi-ne pensiile şi salariile înapoi” ci “jos Băsescu”, “jos guvernul mafiot”.
Nu sunt adeptul vânătorii de vrăjitoare, însă dacă se va declanşa o vânătoare a devalizatorilor bugetului naţional (nu cu patimi răzbunătoare ci rece, ca la carte, prin justiţie, cu dovezi rezultate şi în urma auditurilor de care am pomenit) am convingerea că se va răspunde mult mai potrivit aşteptărilor populare decât printr-o grăbită cârpire a unor salarii şi pensii, uşor de încadrat de către adversari la mită electorală.