Din DIALOGUL DE CARTE

“Atitudinile macho prevalează încă asupra corectitudinii politice”

Jan 12th, 2015 | By admin | Category: Dialogul de carte

Pentru agențiadecarte.ro, scriitorul și jurnalistul Alexandru Petria a purtat un dialog cu Zoe Petre, despre cea mai recentă carte a sa, “Toamna căpitanului“, apărută la editura Adenium, dar și despre alte subiecte.
Alexandru Petria: – Doamna Zoe Petre, ce ar trebui să ştie cititorii despre ultima dumneavoastră carte apărută la editura Adenium, “Toamna căpitanului“ ?
Zoe Petre: – Cea mai recentă, sper, nu și ultima.
- Normal.
- Lăsând gluma de-o parte, ar trebui să fie preveniți de faptul că, în esența ei, este o analiză foarte critică a regimului Băsescu. Am încercat, atât în cele câteva articole publicate în ziarul Ziua în 2009, atunci când ziarul încă mai apărea tipărit, cât și în anii care au urmat, pe blogul meu, Fragmentarium, să explic cât mai clar de ce m-am situat de la bun început în opoziție față de ideile și de modul de comportament al lui Traian Băsescu, mergând până la susținerea activă a demiterii lui în 2012. Dincolo de aspecte exterioare, am și acum trei mari obiecții față de modul în care a exercitat Traian Băsescu cea mai înaltă magistratură a statului român: perseverența în a suscita cât mai multe conflicte în societate și atitudinea constant insultătoare față de oricine îl contraria; pretenția de a lupta contra comunismului și a fostei securități din partea cuiva bănuit și de grave acte de corupție, și de legături cu fosta securitate; în fine, instituirea de facto a unui regim “putinist”, în care guvernul este votat de parlament, dar nu răspunde decât în fața președintelui țării. În ce privește politicile concepute și puse în operă de Traian Băsescu, voi enunța altele trei, pentru simetrie: nu am acceptat încercarea de a impune o legislație care conceda serviciilor de informații drepturi inacceptabile într-o democrație, inclusiv dreptul de a ancheta; nu am acceptat politica nediscriminată de austeritate, care a lovit direct în serviciile publice, și nici corolarul acesteia, un darwinism socio-politic anti-european și anti-democratic. Sper ca, în actuala conjunctură, niciunul dintre aceste  motive de disidiu să nu se mai regăsească; evident, aș fi fost ceva mai încrezătoare dacă această conjunctură nu ar fi oferit complicilor lui Traian Băsescu șansa unei reîncarnări. Dar măcar să trecem din era vulgarității mahalagești în cea a decenței. Nu mi-ar displăcea să mă plictisesc nițel, destul ne-am distrat un deceniu.
- Cum se împacă istoricul cu publicistul, în ce vă priveşte?
- Dacă nu aș fi istoric, educat să descifrez critic trecutul, probabil că nu aș fi îndrăznit să emit judecăți critice asupra prezentului. Cum îi spuneam unui coleg cândva, eu sunt educată să pun la îndoială spusele lui Herodot și Tucidide, cum vrei să cred tot ce-mi povestiți voi?
- Aţi făcut şi faceţi politică, indirect prin ceea ce scrieţi acum. V-aş provoca să vorbiţi despre femeile din politică. Punctual, în cea de la noi.
- Punctual, de acord. Nu pot însă să nu încep prin a spune că am avut șansa de a întâlni doamne care își făcuseră din politică o meserie și care au vădit o excepțională calitate intelectuală și umană. La noi, există femei politician cu foarte multe calități și care s-au consacrat cu devotament și cu multă decență interesului public: v-aș aminti, din primii ani de după revoluție, pe Dna Țețu, senator liberal, din păcate dispărută, ca și Mariana Stoica, parlamentar și ambasador; sau pe Dna Smaranda Dobrescu, parlamentar social-democrat și ministru al Muncii, încă activă cu prea multă discreție. Din păcate, presa nu e sensibilă la asemenea calități, chiar dacă le cere mereu politicienilor de ambe sexe. Cândva răsfățată de mass-media, Mona Muscă a intrat într-un con de umbră, deși e o persoană talentată și pasionată de politică.
Mai aproape de noi, două doamne cu mare vizibilitate – una europarlamentar și fost ministru al justiției, cealaltă – șef de partid, parlamentar și iarăși fost ministru, au candidat pentru funcția de președinte al României cu mai multă vizibilitate decât cele câteva predecesoare din anii trecuți. Personal nu am afinități cu niciuna dintre aceste doamne, dar, dincolo de asta, față de dna Macovei care a avut o conduită de om politic, dna Udrea a continuat să-și exploateze feminitatea ca pe principala sa zestre politică, ceea ce riscă să o transforme în obiect.  Mai interesant, avem poate acum perspectiva unui viitor prim ministru de gen feminin, în persoana dnei Gorghiu, co-președinte al PNL. Eu aș fi sperat la o lume politică în care doamnele să contribuie la binele public în mod firesc și fără a fi definite înainte de toate ca femei, cam cum am reușit, de bine, de rău, să funcționăm în lumea academică, dar se pare că mai e drum de parcurs până atunci, și că atitudinile macho prevalează încă asupra corectitudinii politice.
- Volume în lucru, în afara cărţii noastre de convorbiri…
- Am mai multe perspective posibile, dar încă mă răsfăț ezitând între ele. Cred totuși că va trebui să mă decid pentru o carte de specialitate, nu mai pot conta, ca pe vremuri, că o să-mi ajungă timp pentru toate.
- Care vă sunt dorinţele pentru 2015?
- Să-mi păstrez judecata limpede și umorul, să fim sănătoși – ai mei și, măcar de dragul lor, eu însămi – și să petrec cât mai mult timp în preajma lor, cum i se cuvine unei venerabile bunici.

Misterele Parisului

Am auzit că, de cînd s-a lăsat seara, cei cinci mari juriști care au fondat dreptul european și derivatele lui - Licurg, Solon, Cicero, Papinian și Iustinian - se plimbă într-o stare de agitație febrilă prin grădina Facultății de Drept din București încercînd în zadar să ghicească sensul ascuns al expresiei "am tras pe nas".

Maci la Turnul Londrei

 

 

Pentru a comemora centenarul Primului Război Mondial, un rîu de maci la Londra

Enescu - Oistrah: Dublu concert Bach

SCRISOARE DESCHISĂ A DNEI DORLI BLAGA

M-am asociat încă acum cîteva luni inițiativelor civice care pledau pentru salvarea colecțiilor  Muzeului Literaturii Române. Reiau acum scrisoarea deschisă a dnei Dorli BLAGA, fiica marelui poet Lucian BLAGA.

Domnului  VICTOR  PONTA

Prim-ministru al Romaniei

Subsemnata Dorli Blaga, fiica scriitorului Lucian Blaga, ma adresez Dumneavoastra intr-o problema care priveste patrimoniul cultural al Romaniei. O fac nu numai in memoria Tatalui meu, ci si in memoria tuturor personalitatilor culturii romane, ale caror MANUSCRISE se afla in posesia fostului „Muzeu al literaturii romane”, in curs de desfiintare. Proprietarul care a dobandit prin justitie cladirea [procesul dureaza de ceva ani, muzeul a fost subordonat fie Ministerului culturii, fie Primariei] nu a mai avut rabdare si a initiat evacuarea.
Domnule Prim-ministru, alte opere ale culturii se pot restaura, se pot consolida si repara, pot, daca se vrea, sa fie aparate de jafuri. Evident pot fi si furate. Hartia, ca suport al lucrarilor literare este cel mai PERISABIL suport si trebuie sa se asigure conditii moderne de CONSERVARE.
Intr-un comunicat sec in cadrul unui jurnal TVR1 s-a spus: muzeul se inchide, continutul muzeului se impacheteaza si va fi depus la  „Casa Scanteii”. No comment. Am spus „Casa Scanteii” pentru ca procedeul mi se pare stalinist. Sper ca sunteti de acord cu mine.
M-am consultat cu specialisti care au lucrat la Muzeu. Cel mai important este fondul Blaga, urmat de Sadoveanu, Rebreanu, T. Maiorescu, Slavici, Pillat, Comarnescu, Zarifopol s.a. T. Arghezi este putin pentru ca Mitzura a pastrat totul la Martisor. Pe care de altfel a reusit sa il salveze de intentiile de demolare ale lui Ceausescu.
Sunteti prea tanar ca sa stiti ca Lucian Blaga a murit ca scriitor interzis.
Am donat in 1980 Muzeului Literaturii biblioteca Tatalui meu. Carte straina achizitionata de el in timpul carierei lui de functionar al Ministerului de Externe [1926-1939], completata cu o mare parte a bibliotecii bunicului meu, politicianul Coriolan Brediceanu, din Lugoj, Banat [decedat 1908]. Muzeul a catalogat biblioteca. A fost evaluata la pretul de atunci al unui apartament nou construit de patru camere.
Cateva cuvinte despre Tatal meu. Nascut in 9 mai 1895, comuna Lancram, Sebes-Alba. Liceul „Andrei Saguna” Brasov 1906-1914. Facultatea de filozofie, Viena, 1916-1920 cand isi ia doctoratul. In 1918/19 ii apar primele poezii in revista „Glasul Bucovinei” din Cernauti. In 1919 ii apar primele carti: „Poemele luminii” si „Pietre pentru templul meu” care se bucura de mare succes. Se casatoreste cu Mama mea, Cornelia Brediceanu, medic stomatolog. In 1926 pleaca amandoi in serviciu diplomatic: Varsovia, Praga, Berna, Viena, Berna, Lisabona. In timpul carierei sale de atasat si consilier de  presa este foarte apreciat de N. Titulescu cu care si colaboreaza direct [1928-1936].
In 1937 este ales membru al Academiei Romane unde tine celebrul discurs de receptie „Elogiul satului romanesc” Acest discurs a fost tradus in occident la sfarsitul anilor 80 in actiunea de salvare a satelor de daramare [de catre Ceausescu].
Intors in tara este profesor universitar, la catedra de filosofia culturii la Cluj. Ca urmare a Dictatului de la Viena, august 1940, Universitatea se refugiaza la Sibiu.
Nu colaboreaza cu regimul Antonescu. Demisioneaza din „Societatea de prietenie romano-germana” si „Astra”. Isi editeaza propria revista independenta de filosofie „Saeculum” avand ca secretar de redactie pe asistentul lui de la catedra, Zevedei Barbu, membru in ilegalitate in PC, arestat impreuna cu alti intelectuali de stanga in 1943. In aceasi perioada filosofia lui Blaga este atacata de teoreticieni ai Bisericii ortodoxe.
Incepand de prin 1946 Lucian Blaga este atacat virulent in presa vremii. In 1948 este eliminat din invatamantul superior si Academie. Refuza sa colaboreze cu noul regim. Cartile lui sunt scoase din biblioteci si nu este voie sa fie citat. Este urmarit de Securitate. I se asigura un post de bibliotecar de unde se pensioneaza in 1959, redactand si un testament editorial. In anii de interdictie a scris enorm de mult.
Ma intorc la Muzeu si manuscrise. Dupa moartea Tatalui meu au inceput incet sa apara lucrari postume.
La inceputul anilor 70 am inceput sa editez la Ed. „Minerva” seria de „Opere„ conform Testamentului editorial” al Tatalui meu, in 12 volume, ale caror manuscrise originale au fost predate Muzelui Literaturii.
Va solicit deci, domnule Prim-ministru, sa faceti uz de autoritatea D-voasta si sa salvati de la moarte sigura acest foarte valoros patrimoniu prin transferarea in acea institutie care sa asigure CONSERVAREA in cele mai bune conditiuni a acestuia.
1. Noua Biblioteca Metropolitana [Nationala]
2. Noua Biblioteca a Academiei Romane
3. Palatul Parlamentului- exista spatii neamenajate.
4. Fondul Blaga la BCU-Lucian Blaga, Cluj Napoca.
Fiind vorba de o problema de interes national aceasta scrisoare doresc sa o fac publica.
Primiti, va rog, asigurarea stimei mele,
Dorli Blaga

Contele de Saint Germain - Un sfat foarte înțelept

 

Scuze, Conte, nu am putut rezista și am reprodus textul fără să mai cer voie:

Alegerile de la FRF – o repetiţie generală pentru alegerile prezidenţiale?

Posted: 02/08/2014 by Contele de Saint Germain 

Există o suficienţă total imbecilă în atitudinea adversarilor lui Traian Băsescu atunci când sunt întrebaţi de ce nu uzează de toate mijloacele politice pe care le au la îndemână pentru a-l pune pe acesta la pământ acum, imediat, chiar înainte de gongul final din decembrie.
“Omu’ e terminat, mai are doar 4 luni de mandat” sau “AMR 20 de săptămâni” sau “oamenii lui nu au nicio şansă la prezidenţiale” – acestea sunt replicile cu care ne zeflemisesc la televizor tembelii publici mustraţi că nu fac nimic împotriva tartorului pleşuv. Victor Ponta, mai ales, practică un sistem de tragere de timp mai ceva decât Avântul Rădăuţi când are 1-0 cu rezervele lui Real Madrid. “Traian Băsescu e disperat, imaginea puşcăriei îl terifiază, toţi îl părăsesc, nu mai are ce să facă, nici nu mai trebuie băgat în seamă, cea mai bună soluţie este ignorarea lui”.
Chiar aşa să fie? Nimeni nu-şi mai aminteşte de câte ori Mike Tyson s-a ridicat de la podea după un KD şi apoi şi-a spulberat adversarul cu ferocitatea sa neegalată încă?
Prin acţiuni conjugate, parlamentul, ministrul justiţiei, procurorul general, alte structuri ar fi putut porni asaltul final asupra interlopului cel mai sus infiltrat, până acum, în structurile statului roman. Au preferat însă pasivitatea individuală şi colectivă. “Las’că le rezolvă timpul, de ce să ne expunem noi, de ce să ne punem cu nebunu’, cine ştie ce e în stare să ne mai spargă în cap?!”
Adevărul este că succesul lui Victor Ponta la prezidenţiale pare, în acest moment, o certitudine. Mai mult, candidaţii lui Traian Băsescu (Cristian Diaconescu, MRU, Cătălin Predoiu) sunt cotaţi atât de jos în sondaje încât acţionează asupra intereselor acestuia mai degrabă ca o piatră de moară decât ca un colac de salvare. Şi totuşi…
Există un precedent recent de “imposibil devenit posibil” în materie electorală: alegerea preşedintelui FRF cu câteva luni în urmă. Într-o competiţie pentru succesiunea lui Mircea Sandu în care toată lumea vedea cum Gică Popescu aleargă singur spre victorie, contracandidaţii lui părând mai degrabă nişte figuranţi puşi acolo să simuleze cât de cât lupta şi nicidecum să o câştige, justiţia română produce surpriza: îl arestează pe Gică Popescu exact cu două zile înainte de alegeri. În degringolada produsă, preşedinţia FRF revine unui tânăr de 29 de ani, Răzvan Burleanu, necunoscut publicului larg, care era cotat cu ultima şansă până la scoaterea din luptă a lui Gică Popescu. Ce să vezi, aflăm mai târziu că junele Burleanu nu este o apariţie din neant, din hazardul tulburei societăţi sportive româneşti ci descinde, ţineţi-vă bine, din laboratoarele de înalte cadre politice ale lui Traian Băsescu. În anul 2009, pe când avea doar 25 de ani, fusese deja numit Consilier Prezidenţial la Cotroceni şi chiar decorat de Traian Băsescu cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în Grad de Cavaler. Ce ziceţi de asta? Ce merite excepţionale o fi răsplătit înalta decoraţie? Să fi câştigat domnul Burleanu vreun titlu mondial sau olimpic? Să fi salvat naţiunea de la vreun război? Enigmă totală!
Cert este că, printr-o manevră surprinzătoare în care rolul decisiv i-a fost încredinţat justiţiei (“justiţia lui Băsescu”?) cel plasat pe ultimul loc (aşa cum este Cristian Diaconescu azi, în lupta pentru Cotroceni) a reuşit, spre stupefacţia tuturor, să câştige.
Cazul, pentru a nu se repeat, ar trebui temeinic studiat de marii favoriţi ai prezidenţialelor din noiembrie, mă refer la Victor Ponta si Klaus Iohannis. Să înveţe aceştia din greşelile lui Gică Popescu şi să le evite. Gică Popescu s-a considerat prea devreme câştigător şi asta l-a costat. Deşi a fost sfătuit să accepte a avea şi o rezervă pentru alegerile de la FRF (o rezervă desemnată din rândul echipei sale, pentru situaţia in care, printr-o manevră, el ar putea fi scos din joc), a refuzat categoric această precauţie, considerând probabil că i-ar ştirbi din autoritate. Ce a urmat, se ştie: el, Gică Popescu, a fost arestat peste noapte iar echipa sa nu a mai avut timpul fizic de a organiza alegeri pentru un înlocuitor. Astfel, toată forţa acestei echipe s-a pierdut iar în hiatusul generat s-a insinuat, învingător, omul Cotrocenilor.
Cred că nici Victor Ponta, nici Klaus Iohannis, nu trebuie să se considere intangibil până în ziua alegerilor. Pregătirea de către Traian Băsescu a unui scenariu de tip “Alegerile de la FRF” mi se pare nu doar posibilă dar şi probabilă. Ponta ar putea fi umflat pentru cazul Duicu (procurorii băsişti lucrează febril la asta) iar Iohannis ar putea fi descalificat pe linie de ANI.
Din moment ce la repetiţia generală de la FRF schema a funcţionat, de ce nu ar funcţiona şi la prezidenţialele din noiembrie?
Dacă echipele de campanie ale lui Ponta şi Iohannis nu vor dovedi vigilenţă şi spirit de anticipaţie, suflând chiar şi în iaurt pentru a zădărnici orice şmen politic care i-ar putea trece prin cap lui Traian Băsescu, s-ar putea să ne trezim în decembrie cu un preşedinte surpriză. Şi nu orice fel de surpriză ci una urâtă. Groaznic de urâtă!

Plictiseala