Sfîrșitul erei Băsescu

O zi după ce se auzise la Europa Liberă de Scrisoarea celor șase, eram cu mai mulți prieteni la o cafea și comentam bomba. Cîțiva dintre ei spuneau cu dispreț că nu contează șase edecuri comuniste, alții, doi-trei, se revoltau că niște vechi comuniști ajunseseră să fie luați în seamă de Occident doar fiindcă trădaseră cauza, ceea ce le jignea simțul moral, o amică compara lașitatea românilor și curajul polonezilor...
Vă sună oare familiar? Eu regăsesc în comentariile de ieri-azi în jurul defectării dlui Frunzăverde același tip de reacție, etico-afectiv, cu care mă luptam și atunci. Doamnelor, domnișoarelor, domnilor, vorbim de dobîndirea și păstrarea puterii, nu de mîntuirea sufletului. Dacă defectează de la PD la UNPR deputatul infractor Boldea, asta înseamnă ceva în raportul de forțe din coaliție și din poiata dlui Mircea Toader. Dacă prim vice-președintele PD, stîlp al acestui partid de la formare, neclintit în fruntea acestuia vreme de două decenii, trece în opoziție, lăsați ahturile și ohturile: sîntem în fața unui semnal extrem de puternic. Ceea ce speram se îi realizează: PDL se prăbușește, și nici Albă ca Zăpada, nici șapte sau șaptezeci de pitici nu-l mai pot salva.
Dacă vreți ca România să fie guvernată de o ceată de îngeri, adresați-vă mai bine dlui Mihai Neamțu: atunci să vă țineți. Eu mă mulțumesc cu un guvern decent, care să nu ceară în avans comision  de  30% din afacerea care se face sau nu abia după asta, care să nu taie leafa omului de rînd la jumătate ca să-și plătească dublu protejații, care să nu numească nici miniștri autiști, nici miniștri rasiști, care să nu promoveze în poziții de vîrf dame de consumație. Sigur că un val de pedelei "dezamăgiți" de propria lor incompetență și necinste se vor precipita către cîștigâtorii de mîine. Sigur că cei mai mulți dintre ei trebuie să fie trimiși direct la "cremenal". Dar faptul că unul dintre stîlpii tradiționali ai PD-ului s-a prăbușit este un semn că era Băsescu se apropie precipitat de sfîrșitul pe care cu atîta ardoare i-l dorim.

ALARMA,Hala Matache

Sarah in Romania

21 mars 2012
Message from Serban Sturdza, Pro Patrimonio condemning the destruction of Hala Matache. Please share.

The following message comes from Serban Sturdza condemning the (willful?) destruction of one of Bucharest's historic monuments, Hala Matache, earlier this month. We are asked to disseminate this message far and wide - particularly on an international level - to architects, journalists, members of the EUP and anyone else we can think of. My thanks to you in advance.


Şerban Sturdza,
Fundaţia ProPatrimonio

DISTRUGERE (VOITĂ ?) A UNUI MONUMENT ISTORIC,
ora 11, sâmbata 3 martie 2012
HALA MATACHE, BUCUREŞTI, ROMÂNIA

Eliberarea amplasamentului prin metode disimulate continuă în prima zi însorită după topirea zăpezilor din ultima perioadă, care ar fi putut prăbuşi acoperişul Halei Matache.
Monumentul istoric clasat sub codul LMI 2004 - B-II-m-B-18182, continuă să fie supus unei operaţii subversive de distrugere, care a început în anul 2011 sub privirile aparent indiferente ale Primăriei.

După ce şi-a însuşit clădirea prin cumpărare, Primăria tergiversează luarea măsurilor legale privind intervenţiile de urgenţă / necesitate care intră în responsabilitatea sa pentru protecţia patrimoniului din România în general, inclusiv pentru Hala Matache. Mai mult decât atât, distrugerile repetate care vizează prăbuşirea structurii metalice a acoperişului prin spargerea stâlpilor de susţinere din fontă, sunt ignorate atât de Proprietar, cât şi de Poliţia Patrimoniului, sau Poliţia Comunitară.


Comentariile în surdină, vehiculate de autorităţi, tind să învinuiască "ţigănia" din zonă, care operează în ascuns, însuşindu-şi astfel materiale de construcţie. Realitatea este cu totul alta: DEMOLAREA SE FACE CU SCOPUL DE A AJUNGE CU TÂRNĂCOPUL ÎN ZONELE SENSIBILE ALE CLĂDIRII, ADICĂ LA STRUCTURA PORTANTĂ FORMATĂ DIN STÂLPII DIN FONTĂ, CARE ESTE APOI DISTRUSĂ (vezi imaginile din data de 3 martie 2012).
Astfel, prăbuşirea Halei, aflată în prezent în stare de precolaps provocat va fi înregistrată ca o fatalitate, iar amplasamentul va fi eliberat fără a mai fi necesare formalităţi de declasare sau alte demersuri consumatoare de timp şi energie.


A învinui populaţia rromă care locuieşte în cartierul Matache de aceste acte de distrugere, este în cazul de faţă un subiect de diversiune, căci aici problema nu este legată de recuperarea materialelor şi vinderea lor, ci de distrugerea comandată a halei prin atacul punctual asupra elementelor sale vitale. Poziţia de victimă, pe care o adoptă din păcate Primăria Generală a Municipiului Bucureşti nu o absolvă de responsabilităţile pe care le are şi generează un climat de neîncredere care depăşeşte cu mult limitele cartierului Matache.

Vă rugăm respectuos să analizaţi fenomenul care se desfăşoară sub ochii dumneavoastră, ţinând cont că în această zonă s-au demolat, pierzându-se definitiv, alte 7 clădiri clasate în Patrimoniul Naţional al României.

Este aceasta o acţiune de regenerare urbană a unui cartier istoric sau o acţiune de slăbire a identităţii culturale a Bucureştiului?

SPRIJINIŢI ORICE INTERVENŢIE POSIBILĂ PENTRU SALVAREA HALEI MATACHE

AJUTAŢI PRIMĂRIA ORAŞULUI BUCUREŞTI SĂ-ŞI DEPĂŞEASCĂ INCAPACITATEA ŞI INERŢIA, PE CARE LE PLĂTIM CU TOŢII PREA SCUMP
FOLOSIŢI LEGĂTURILE INTERNAŢIONALE PENTRU SALVAREA PATRIMONIULUI ROMÂNESC.

MARX

Crin Antonescu despre Proiectul pentru națiune - partea I

[După Mediafax]

În vreme ce în privinţa guvernării, noi vorbim de un program de guvernare, elemente ale acestui program de guvernare, principii, direcţii, chiar lucruri mai concrete au fost publicate de către USL, de la regimul fiscalităţii, să spunem, impozitul pe profit şi pe salarii, impozitul pe CAS, până la chestiuni, care ţin de anumite formule exacte, cât mai concrete. Aici avem de-a face cu un program de guvernare, în care vorbeşti despre taxe, în care vorbeşti despre cum creezi locuri de muncă, în care vorbeşti despre lucruri administrative, în care vorbeşti despre ceea ce înseamnă guvernarea cu opţiunile ei de politici publice. 

Eu mă refer aici, în acest proiect naţional, la câteva lucruri care nu sunt de stânga, nu sunt de dreapta, care trebuie asumate, dacă vor fi asumate, cu o deschidere şi cu un consens suficient de puternic, pentru că ele reprezintă direcţii fundamentale de reaşezare a societăţii româneşti: unu – depolitizare, depolitizare despre care am vorbit foarte multă vreme şi care, atenţie, nu înseamnă, evident, renunţarea la politică, la mijloacele Dacă noi am ratat lucruri esenţiale, de 20 de ani încoace, şi dacă democraţia românească este în continuare atât de fragilă, este nu pentru că nu am reuşit sau nu numai pentru că nu am reuşit să dăm o lege a lustraţiei, de exemplu, în 1990, ci pentru că nu am scăpat până azi…, aproape toate partidele… sau toate partidele care au guvernat şi care joacă pe prima scenă a politicii româneşti, de o mentalitate care ne duce ca, de câte ori guvernăm, să avem, unii mai pronunţat, alţii mai puţin, tendinţa de a suprapune partidul de guvernare peste stat. Este o invazie a politicului în societate, nepermis de mare. Or, când vorbim de depolitizare, vorbim despre retragerea, despre retragerea politicii doar în teritoriul ei legitim.

Radu Tudor: Care este acesta, domnule Antonescu?

Crin Antonescu: Despre faptul, cu exemple concrete, despre faptul că justiţia, înainte de toate, trebuie scoasă de sub orice influenţă a factorului politic, formule concrete – mai vin partidele şi împart, cum spuneau italienii, cu lotizarea “lotizatione”: “ia tu şi pune tu trei judecători la Curtea Supremă, pun şi eu unul, pune şi ăla doi”. Nu mai facem, în acest domeniu, la toate instituţiile, de la Parchetul General, la tribunale, la curţi, la instanţe, retragerea factorului politic, retragerea factorului partizan din această zonă a justiţiei. Retragerea politicii şi partizanatului politic, deci a favorizării grupurilor clientelare din economie. O economie nu e cu adevărat liberă atâta vreme cât legi, hotărâri de guvern şi contracte se dau în funcţie de interesele unor grupuri, unor carteluri clientelare şi relaţiile lor cu partidul care le guvernează, şi nu după legile pieţei sau după orizonturi de politici economice, asumate la vedere, transparent.

Radu Tudor: Unii oameni politici vin la putere, domnule Antonescu, mizând pe acest lucru, că vor avea acces la resurse financiare.

Crin Antonescu: Retragerea…

Radu Tudor: … şi la banul public.

Crin Antonescu: …da, da. Retragerea criteriului partizan sau depolitizarea, inclusiv a administraţiei, da. Primarii, consilierii municipali, judeţeni candidează sub culorile unui partid politic. Candidează cu programul unui partid politic, dar eu când vorbesc de retragerea sau depolitizarea funcţionării administraţiei, vorbesc de sfârşitul obiceiului nenorocit şi care a ajuns să culmineze în vremurile noastre cu alocarea banilor publici la bugete locale, pe criterii strict partizane. Toate lucrurile astea se întâmplă în defavoarea cetăţeanului. Sigur – de ce nu? – depolitizarea mass-media, pentru că există, începând cu Televiziunea Română, televiziune, radio, tot ceea ce de la banul public se plăteşte, există tendinţa, repet, de a acapara clientelar, de a înfeuda astfel de instituţii media foarte importante, în fond, cu tot respectul pentru ceea ce face presa privată, să spun aşa, totuşi Televiziunea naţională ar trebui să rămână o instituţie standard, o instituţie după care să-ţi pui ceasul, care să dea ora exactă, în materie de informare faptică, măcar.

Radu Tudor: Veţi fi dumneavoastră primul preşedinte al României care va accepta să fie criticat de Televiziunea Publică, care trăieşte din bani publici?

Crin Antonescu: Dacă acest lucru nu se întâmplă, înseamnă că va trebui să continuăm din locul în care ne-a adus Traian Băsescu. Atenţie! Toate lucrurile pe care le spun acum, fie le facem, aşa cum le propun, fie, dacă nu, vom merge înainte şi va fi din rău în mai rău, pentru că pe toate aceste lucruri există şi variantă rea. Sigur, noi acum spunem “domne, totul s-a politizat în aşa hal încât….” şi, sigur, nu mai dau exemplul clasic – “da, vin la putere, eu guvern, partidul cutare, îmi pun un ministru politic şi asum o anumită politică a educaţie sau a sănătăţii”. Asta nu înseamnă, pentru Dumnezeu, să dau afară directori de şcoală sau să numesc directori de şcoală, inspectori şcolari, chiar, directori de spital, manageri de spital, pe criteriul apartenenţei politice. Nu. Ei fac un management care este încadrat legislaţiei politicii publice, pe care eu, ca minister, atât cât e spaţiul meu de decizie, o impun, dar această veşnică epurare, reevaluare, transferare a oamenilor nu e decât sursă de clientelă. Sigur că cetăţeanul român, care simte corect, a ajuns să spună sau să evoce pericolul: “domne, dar toţi spun cam la fel”. De ce? Pentru că dacă noi, după alegerile din această toamnă sau când vor fi ele, vom pune capăt…

Radu Tudor: Păi cum adică, când vor fi ele… ?

Crin Antonescu: Nu mă refer acum şi la prezidenţiale, dar mă refer la cele din toamnă.

Dacă dăm la o parte clientela, tipul acesta de construcţie partizană şi de politizare PDL-istă şi continuăm aceste lucruri, să ştiţi că omului puţin îi pasă dacă toţi aceşti incompetenţi şi hoţi, până la urmă, sunt portocalii sau sunt de altă culoare. Esenţial pentru cetăţenii României şi esenţial pentru noi, dacă dorim să însănătoşim sistemul politic din România, este să punem capăt acestor proceduri şi nu să ne substituim să beneficiem şi noi. Ştiu, ştiu foarte bine, nu fac niciun secret, am spus-o în 2009, când am candidat la preşedinţia partidului, am spus-o în 2009, când am candidat la preşedinţia României, am spus-o în 2010, la un nou congres al partidului, am spus-o propriului meu partid, ştiu că între noi, în activul nostru politic există oameni care ar vrea doar atât: să-i dăm la o parte pe ăştia şi să venim sau să revenim noi, pentru a avea aceleaşi privilegii, de fapt, pentru a putea folosi aceleaşi mecanisme de putere şi îmbogăţire. Ei bine, eu spun foarte limpede că acest lucru nu poate să continue şi o să vedem, până la urmă, în ce măsură acest lucru poate fi susţinut sau nu. De ce fac acest lucru şi după aceea vă spun foarte repede şi celelalte puncte, cam cinci. 

Ar fi fost bine, domnule Radu Tudor, dacă societatea românească ar fi fost capabilă, ca în 1990, să poată oferi o alternativă la post-comunism, la FSN-ism, la tot ce a fost atunci. Nu s-a putut. Ar fi fost bine ca astăzi, în 2012, sau la alegerile următoare, o alternativă, un challenger politic credibil, vorbesc de partid, vorbesc de personalităţi, vorbesc de structuri, să poată intra în joc. Ne prindea bine tuturor. Ei bine, asta nu se poate. Cine vrea să încerce să facă ceva pentru însănătoşirea politicii din România, trebuie să încerce să aplice idei noi cu partide vechi, cu oameni vechi, cu voinţă nouă, cu lideri noi, şi de asta rolul liderilor este extraordinar de important, şi cu un sprijin popular. Eu spuneam, în preajma zilei de 1 Decembrie, într-un discurs la Cluj, în faţa colegilor noştri din USL, din toată ţara, făceam un apel la oamenii care s-au dezgustat de politică, la cetăţenii care au emigrat în sinea lor în propria lor ţară, să se preocupe de ce se întâmplă în politică, să pună presiune pe noi, pentru că dacă ei vor sta deoparte şi nu vor mai fi interesaţi şi vor rămâne dezgustaţi de ce este în politică, noi, noi cei care suntem alternativă şi vom câştiga alegerile, avem puţine şanse să fim mult mai buni.

Radu Tudor: Dumneavoastră, domnule Antonescu, practic promiteţi, într-un fel sau altul, sau propuneţi societăţii ca politica să nu mai fie atât de dezgustătoare.

Crin Antonescu: Eu propun…

Radu Tudor: Este un val, dacă… Cu siguranţă îl înţelegeţi, este un val uriaş de dezgust în momentul de faţă…

Crin Antonescu: Da. Şi este firesc.

Radu Tudor: … în raport cu politica.

Crin Antonescu: Da. Şi este firesc, numai că nu rezolvăm nimic doar cu dezgustul. Eu propun aceste lucruri, cred că aceste lucruri sunt necesare, le propun colegilor, partenerilor mei politici, dacă împreună le vom propune societăţii româneşti şi vom fi credibili, rămâne de văzut.

Buon Governo

Ambrogio Lorenzetti (1338-1339)

 «Buon Governo»,

Sala del Palazzo pubblico di Siena 

Asta e predicția mea de Mărțișor: la finele acestei primăveri, pe 10 iunie,  începe reconstrucția bunei guvernări în România.