Literatura gnomică și paladinii ei

A doua zi după Discursul regelui, am aflat că România are un nebănuit rezervor de specialiști în retorică, erudiți pînă dincolo de imaginabil și gata să atace orice reputație concurentă: am aflat, vreau să zic, de "dezamăgirea" bloggerilor și gazetarilor oranj  față de frazele MS în Parlament. Cea mai lipicioasă calomnie s-a referit la faptul că, prin fraza Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri, Regele ar fi comis nici mai mult, nici mai puțin decît un plagiat, parafrazînd  o expresie a unui ecologist avant la lettre, care, la rîndu-i, folosea fără trimitere de subsol un proverb al Pieilor roșii - pardon, al "Americanilor indieni de baștină", natives.
Ridicolul acestei aserțiuni nu poate fi iertat nici măcar celor care nu au habar de regulile publicațiilor academice cu note de subsol. Dacă discursurile publice ale președinților sau primilor miniștri ar fi supuse acestor reguli, am avea parte de o adevărată pădure de citări. Ar fi, de altfel, o retorică imposibilă: încercați să rostiți cu voce tare o frază dintr-un studiu științific cu notele ei cu tot. Iată spre exemplu o frază dintr-un text care îmi aparține - ales astfel ca să nu fiu și eu acuzată de cine știe ce grozăvii:  "Dialogul Menexenos face parte după toate probabilităţile dintre operele timpurii ale lui Platon, data sa de compoziţie situîndu-se cîndva în preajma anilor 380. Analiza stilometrică a dialogurilor nu se opune unei datări timpurii – Harald Thesleff, Studies in Platonic Chronology, Helsinki, 1982; Gerard R. Ledger, Re-counting Plato: A Computer Analysis of Plato's Style, Oxford, 1989; cf.  Charles H. Kahn, Plato and the Socratic Dialogue: The Philosophical Use of a Literary Form, Cambridge, 1996; Charles L. Griswold, „E pluribus unum? On the Platonic «Corpus»”, Ancient Philosophy, 19, 1999, pp. 361-397; Charles H. Kahn, „Response to Griswold”, Ancient Philosophy,  20, 2000, pp. 189-193; Charles L. Griswold, „E pluribus unum? On the Platonic «Corpus» again”, Ancient Philosophy , 20, 2000, pp. 195-197 - dar rămîne incertă datorită faptului că textul pastişează discursurile altor autori. 
Cum ar fi să vorbim așa în public, și să ne și mirăm dacă fuge publicul din sală? 
Pînă și fraza care l-a făcut celebru pe Kennedy - And so, my fellow Americans: ask not what your country can do for you - ask what you can do for your country - a fost incriminată în același fel: directorul de la Choate School, de la Wallingford, Connecticut, frecventată în adolescență de Kennedy, era pe atunci George St. John, la rîndu-i elev la Harvard al lui Lebaron Briggs. St. John a folosit adesea în predicile sale, pe care tînărul Kennedy le-a urmărit în fiecare duminică, o frază dintr-un eseu al lui Briggs: As has often been said, the youth who loves his Alma Mater will always ask not "What can she do for me?" but "What can I do for her." Un ziarist american, Chris Matthews, care a comentat recent această împrejurare, povestește că a găsit în arhiva școlii lui Kennedy scrisoarea unui "indignat" care îl acuza pe președintele american de plagiat: absurd, scrie el, e de așteptat ca elevii să țină minte ce le spuneau profesorii lor.
Ca să nu mai adaug că Ted Sorensen, ghost-writerul lui Kennedy, întrebat dacă fraza în chestiune e a lui Kennedy sau a lui, a răspuns, jucăuș, Ask not.
În fine, dar nu în ultimul rînd, proverbele fac parte din literatura gnomică, sînt constatări de mare generalitate pe care le rostim la fiecare pas și nu cităm nicio sursă, fiindcă ea nu mai poate fi identificată: cine a spus prima dată prostul nu e prost destul, pînă nu e și fudul?" - expresie proverbială tocmai fiindcă se poate aplica în nenumărate ocazii, inclusiv în cea oferită de blogggerii oranj. Ce le scapă acestor vajnici corifei ai originalității este că, tot așa cum fraza despre Universitate a lui St. John sau a unui ziarist devenit speech writer  nu are cum fi comparată, ca semnificație și ecou, cu fraza unui președinte american adresînd întregii sale națiuni un îndemn care îi va decide literalmente destinul, tot astfel, un proverb - oricît de înțelept - al unor indieni din tribul Black Krow sau Cherokee nu poate avea un sens și o greutate specifică comparabile cu aceeași frază rostită de un ilustru exponent al democrației din România.