joi, 29 septembrie 2011
Atenție, iar ni se pregătește ceva !
Înapoi la Miliţie!
Radu Călin Cristea
Ministerul Administraţiei şi Internelor a conceput un proiect de lege ai cărui iniţiatori ar trebui măcar urecheaţi public pentru obrăznicia de a fi propagat, culmea!, pe căi instituţionale, idei securistico-miliţieneşti.
Prin amintitul proiect zămislit de minţi machiavelice şi plin de echivocuri parşive orice formă de miting, marş, demonstraţie, manifestaţie de protest e socotită legală numai dacă respectă reguli şi condiţii ce sfidează grav art. 39 („Libertatea întrunirilor") din Constituţie. Anunţat din timp, protestul poate avea loc numai după ce trece printr-un filtru birocratic presupunând „declaraţii prealabile", cereri, propuneri, schimburi de documente, comisii, şedinţe, evaluări de dosare, aprobări etc. Cuvintele de ordine sunt „paşnic şi civilizat" şi „climat de normalitate". Se va protesta pe tăcutelea şi prudent gestual din moment ce nu este permisă „folosirea sistemelor de comunicare pentru (...) acţiuni de natură să aducă atingere imaginii instituţiilor sau persoanelor private sau publice". Dacă, totuşi, se va admite protestul în şoaptă, se va avea grijă să nu se scandeze cuvinte sau expresii care „produc indignarea cetăţenilor". Se va asigura, de asemenea, „protecţia mediului ambiant". Se va avea în vedere ca orice adunare publică „să nu afecteze folosirea sau funcţionarea normală a căilor de comunicaţii, transportului în comun, instituţiilor publice sau private".
Cum asemenea locuri, de exemplu, în Bucureşti, sunt imposibil de găsit, „prin hotărâre a consiliului local se stabilesc locurile de desfăşurare a adunărilor publice". Aşadar - a tuturor adunărilor publice, de la mitinguri sindicale la demonstraţii ale travestiţilor: în locuri special amenajate, îngrădite, în afara localităţilor, pe muteşte, fără a polua mediul, din simpatie pentru scutieri şi departe de instituţii publice, tramvaie şi cetăţeni eventual indignabili. Protestele vor fi respinse dacă din analiza „comportamentului prezumat al participanţilor" ar rezulta „o atitudine ostilă faţă de forţele de ordine"(?!). Dacă iese cu niscai îmbrânceli, pe protestatari îi paşte direct puşcăria. Se dă liber cu uşurinţă şi în situaţii definite nebulos la uzul de violenţă şi la folosirea armamentului din dotarea forţelor de ordine.
Prin cumulul grotesc de interdicţii, emasculări ridicole şi impunerea unor condiţionalităţi absurde proiectul desfiinţează însăşi ideea de protest. De cine şi de ce se teme actuala putere reintroducând logica bulanului într-o Românie restituită astfel miliţienilor?
Radu Călin Cristea
Ministerul Administraţiei şi Internelor a conceput un proiect de lege ai cărui iniţiatori ar trebui măcar urecheaţi public pentru obrăznicia de a fi propagat, culmea!, pe căi instituţionale, idei securistico-miliţieneşti.
Prin amintitul proiect zămislit de minţi machiavelice şi plin de echivocuri parşive orice formă de miting, marş, demonstraţie, manifestaţie de protest e socotită legală numai dacă respectă reguli şi condiţii ce sfidează grav art. 39 („Libertatea întrunirilor") din Constituţie. Anunţat din timp, protestul poate avea loc numai după ce trece printr-un filtru birocratic presupunând „declaraţii prealabile", cereri, propuneri, schimburi de documente, comisii, şedinţe, evaluări de dosare, aprobări etc. Cuvintele de ordine sunt „paşnic şi civilizat" şi „climat de normalitate". Se va protesta pe tăcutelea şi prudent gestual din moment ce nu este permisă „folosirea sistemelor de comunicare pentru (...) acţiuni de natură să aducă atingere imaginii instituţiilor sau persoanelor private sau publice". Dacă, totuşi, se va admite protestul în şoaptă, se va avea grijă să nu se scandeze cuvinte sau expresii care „produc indignarea cetăţenilor". Se va asigura, de asemenea, „protecţia mediului ambiant". Se va avea în vedere ca orice adunare publică „să nu afecteze folosirea sau funcţionarea normală a căilor de comunicaţii, transportului în comun, instituţiilor publice sau private".
Cum asemenea locuri, de exemplu, în Bucureşti, sunt imposibil de găsit, „prin hotărâre a consiliului local se stabilesc locurile de desfăşurare a adunărilor publice". Aşadar - a tuturor adunărilor publice, de la mitinguri sindicale la demonstraţii ale travestiţilor: în locuri special amenajate, îngrădite, în afara localităţilor, pe muteşte, fără a polua mediul, din simpatie pentru scutieri şi departe de instituţii publice, tramvaie şi cetăţeni eventual indignabili. Protestele vor fi respinse dacă din analiza „comportamentului prezumat al participanţilor" ar rezulta „o atitudine ostilă faţă de forţele de ordine"(?!). Dacă iese cu niscai îmbrânceli, pe protestatari îi paşte direct puşcăria. Se dă liber cu uşurinţă şi în situaţii definite nebulos la uzul de violenţă şi la folosirea armamentului din dotarea forţelor de ordine.
Prin cumulul grotesc de interdicţii, emasculări ridicole şi impunerea unor condiţionalităţi absurde proiectul desfiinţează însăşi ideea de protest. De cine şi de ce se teme actuala putere reintroducând logica bulanului într-o Românie restituită astfel miliţienilor?
sâmbătă, 24 septembrie 2011
O lume nouă?
S-ar putea ca data de joi, 22 septembrie 2011, să devină ZIUA Z a unei noi ere: ziua cînd am aflat că universul e foarte diferit de ce știam de un secol încoace, că există "scurtături" în curgerea timpului, că o fantomatică particolă, neutrino, poate - probabil cînd vrea ea - să alerge cu 0,00000006 secunde mai repede decît lumina.
Pe lîngă această uluitoare descoperire, nu doar mitocăniile PDL, ci pînă și criza globală își regăsesște adevărata dimensiune. Unde mai pui că, dacă se adeverește, putem încerca să găsim scurtătura către un timp în care toată suflarea va fi uitat de regimul Băsescu cel puțin cît a uitat veacul nostru Einsteinian de istoricitatea lui Pazvante Chioru'.
Pe lîngă această uluitoare descoperire, nu doar mitocăniile PDL, ci pînă și criza globală își regăsesște adevărata dimensiune. Unde mai pui că, dacă se adeverește, putem încerca să găsim scurtătura către un timp în care toată suflarea va fi uitat de regimul Băsescu cel puțin cît a uitat veacul nostru Einsteinian de istoricitatea lui Pazvante Chioru'.
marți, 20 septembrie 2011
luni, 19 septembrie 2011
Addendum la Roșia Montană
Cred că aceia dintre noi care am avut parte de "iEpoca de Aur" ne amintim de povestea conferinței de presă a Marelui Conducător, cîndva pe la jumătatea anilor 80, despre plata datoriilor externe. Ceaușescu declară cu îndreptățită mîndrie: exportăm produse agro-alimentare, facem economii la consumul de energie pentru căldură și luminat urban - și un ziarist japonez îl întreabă, politicos : Domnule Președinte, nu ar fi mai eficient să încercați cu cianură?
Veți fi crezut, dragi fraieri, că Băsescu condamnă comunismul? De fapt îl rodea doar invidia.
Veți fi crezut, dragi fraieri, că Băsescu condamnă comunismul? De fapt îl rodea doar invidia.
marți, 6 septembrie 2011
Pozitia USL cu privire la proiectul Roșia Montană
Roşia Montană – poziţia oficială a USL
Subiectul Rosia Montana a generat o vie si naturala dezbatere publica in societatea romaneasca. Preocuparile sunt legitime si Uniunea Social Liberala doreste sa transmita o pozitie publica pe acest subiect. Inainte de a discuta orice pas cu privire la inceperea exploatarii aurului de la Rosia Montana, consideram ca este obligatorie clarificarea, atat de catre autoritatile statului roman cat si de catre compania care a propus acest proiect, a urmatoarelor aspecte:
1. Contractul RMGC cu statul roman trebuie desecretizat de urgenta. Este absolut necesar ca societatea sa cunoasca clauzele si toate conditionalitatile contractului, in mod total transparent si democratic. In afara de situatia cetatenilor romani din zona, vorbim despre resurse importante ale statului – mediu, patrimoniu istoric si cultural, zacaminte importante, si toate acestea sunt relevante pentru dezbaterea subiectului.
2. Este obligatorie realizarea unei evaluari independente cu privire la beneficiile si costurile implicate pentru statul roman, in ce priveste crearea locurilor de munca, rolul si pozitia partii romane, precum si beneficiile financiare reale. In prezent, societatea romaneasca este constant dezinformata de catre chiar Traian Basescu, o persoana a carei functie constitutionala nu ii permite in mod legal sa intervina sau sa influenteze decizii de competenta Guvernului sau a altor institutii de specialitate. De la nivelul Presedintelui Romaniei se transmit informatii confuze sau chiar falsificate despre situatia rezervelor de aur sau despre beneficiile acestui proiect. De asemenea, compania RMGC a transmis mesaje publicitare inselatoare si schimbate periodic. Inainte de orice aceasta evaluare trebuie realizata in mod credibil si transparent.
3. Reindustrializarea si crearea de locuri de munca reprezinta o prioritate pentru USL dar cu o analiza corecta si transparenta a costurilor si beneficiilor pe termen mediu si lung.
4. Avem nevoie de o analiza independenta cu privire la interesele reale ale persoanelor si companiilor care vor sa investeasca la Rosia Montana. Trebuie sa aflam cine sunt actionarii acestor companii si cine exercita conducerea executiva, catre cine s-au dus fondurile de promovare ale acestui proiect in Romania, atat in zona societatii civile cat si in zona politica. De asemenea, dorim o evaluare corecta a modului in care s-au tranzactionat actiunile privind acest proiect la bursele externe si sa aflam in ce masura persoane care au influentat deciziile oficiale au luat parte la aceste speculatii bursiere.
5. Uniunea Social Liberala nu poate ignora rezolutia data de Parlamentul European cu privire la interzicerea exploatarilor cu cianuri pe teritoriul Uniunii Europene. Suntem datori sa identificam cele mai potrivite tehnologii pentru exploatarea zacamintelor, astfel incat mediul si patrimoniul sa nu fie puse in pericol.
6. USL doreste sa transmita un semnal puternic, catre intreaga societate, cu privire la necesitatea de a invata lectiile grave din trecut, una dintre acestea fiind catastrofa ecologica generata de cianuri la Baia Mare in anul 2000. Atunci, nu numai ca in Romania a avut loc un accident cu efecte transfrontaliere si consecinte grave, inclusiv asupra imaginii tarii, dar pagubele au fost platite de contribuabilii romani si nu de firma implicata. Astfel de cazuri nu se mai pot repeta, si orice proiect de asemenea anvergura trebuie sa tina cont de acest precedent.
7. Dreptul de proprietate trebuie respectat, si vom sustine amendamentele la proiectul “legii minelor”, astfel incat aceasta sa nu se aplice in cazul exploatarii de la Rosia Montana. Cea mai buna solutie de dezvoltare a zonei Rosia Montana trebuie asumata pe baza unui dialog deschis si transparent, la care societatea civila, locuitorii zonei si expertii independenti trebuie sa participe.
Daca toate aceste conditii sunt indeplinite si toate aceste intrebari primesc raspunsuri clare, USL accepta discutia cu privire la solutiile de dezvoltare durabila a regiunii Rosia Montana.
Daca, insa, aceste conditii nu vor fi indeplinite, Uniunea Social Liberala se angajeaza sa blocheze acest proiect, in momentul in care va prelua guvernarea, dupa alegerile parlamentare de anul viitor.
USL va solicita oficial o dezbatere serioasa asupra proiectului in Parlamentul Romaniei, si va sprijini demersurile societatii civile privind consultarea populatiei in ansamblu sau prin referendum cf art.74 din Constitutie.
Avem incredere ca doar prin transparenta deplina, dialog deschis si democratic si respectarea legilor interne si internationale putem sa oferim romanilor, inclusiv celor din zona Rosia Montana, o solutie corecta, durabila si favorabila interesului national.
luni, 5 septembrie 2011
Gînd la gînd - cu nespusă îngrijorare
In Romania Liberă de azi, un editorial de opinie din nou remarcabil al colegului si prietenului Ovidiu Pecican. Iată prima parte:
1. Indiferent ce remanieri şi căderi de guverne vor mai veni, concepţia Preşedinţiei include ideea că România mai are nevoie de un an de austeritate pentru a depăşi criza. Traian Băsescu a fost cât se poate de clar în această privinţă, aşa încât, şi dacă peste noapte s-ar produce o relansare din nimic a economiei, vârful statului nostru nu ar schimba nimic din tăierile de salarii şi din proiectele de mărire a impozitelor, fiindcă în viziunea lui nu există alternativă la tradiţionala jecmăneală statală practicată de secole la români. Lucrurile sunt grave, pentru că, de fapt, Băsescu exprimă astfel convingerea celor dindărătul lui: că plata pentru criză şi furtişaguri revine populaţiei, nu îmbogăţiţilor. El se face şi purtătorul de mesaj al celor atât de slab pregătiţi pentru guvernare şi strategii statale, încât nu pot imagina nici o altă cale de ieşire din depresiune. Nimic bun, aşadar, din această direcţie. Or, nerelansând economia, noul an de austeritate se va prelungi şi în cel care îi urmează, cel puţin la acelaşi nivel de penurie, dacă nu la unul adâncit.
2. Guvernul Boc 5 - ultimul prim-ministru al României cu cinci prestaţii a fost Constantin Dăscălescu, slujbaşul credincios al Ceauşeştilor - lucrează deja la un nou proiect, evident, fiscal: dublarea impozitului pe creativitate, aducerea lui la 35%. Minciuna menţinerii impozitului unic este sabordată, aşadar, pe portiţa din dos, fiind afectate - cu substrat ideologic clar - tocmai categoriile ingenioase, creative, ale societăţii noastre, cele de la care ar fi de aşteptat găsirea soluţiilor. Se urmăreşte aici îngenuncherea şi aducerea la obedi-enţă a celor care, în alte părţi, fac fala ţării: cei care gândesc, îmbogăţind peisajul economic şi social, orizontul de aşteptare al tuturor, impunând noi standarde în competiţia inteli-gen-ţei universale, dar care sunt şi cei mai vigilenţi membri ai societăţii, pricepând repede tendinţele de alunecare de la democraţie ale vătafilor de orice nivel, pericolele de derapaj, abuzurile pe seama drepturilor cetăţeneşti. Nimic bun de aşteptat, iată, nici pentru intelectuali şi artişti, şi, prin extrapolare, nici pentru restul societăţii neprivilegiaţilor, în raport cu care se creează un nou precedent de impozitare excesivă, care ar putea fi lărgit şi asupra altor categorii, în condiţiile în care relansarea economică a ieşit, din lipsă de bani, de pe agenda guvernului actual (probabil şi a celor viitoare formate de actualii majoritari parlamentari).
1. Indiferent ce remanieri şi căderi de guverne vor mai veni, concepţia Preşedinţiei include ideea că România mai are nevoie de un an de austeritate pentru a depăşi criza. Traian Băsescu a fost cât se poate de clar în această privinţă, aşa încât, şi dacă peste noapte s-ar produce o relansare din nimic a economiei, vârful statului nostru nu ar schimba nimic din tăierile de salarii şi din proiectele de mărire a impozitelor, fiindcă în viziunea lui nu există alternativă la tradiţionala jecmăneală statală practicată de secole la români. Lucrurile sunt grave, pentru că, de fapt, Băsescu exprimă astfel convingerea celor dindărătul lui: că plata pentru criză şi furtişaguri revine populaţiei, nu îmbogăţiţilor. El se face şi purtătorul de mesaj al celor atât de slab pregătiţi pentru guvernare şi strategii statale, încât nu pot imagina nici o altă cale de ieşire din depresiune. Nimic bun, aşadar, din această direcţie. Or, nerelansând economia, noul an de austeritate se va prelungi şi în cel care îi urmează, cel puţin la acelaşi nivel de penurie, dacă nu la unul adâncit.
2. Guvernul Boc 5 - ultimul prim-ministru al României cu cinci prestaţii a fost Constantin Dăscălescu, slujbaşul credincios al Ceauşeştilor - lucrează deja la un nou proiect, evident, fiscal: dublarea impozitului pe creativitate, aducerea lui la 35%. Minciuna menţinerii impozitului unic este sabordată, aşadar, pe portiţa din dos, fiind afectate - cu substrat ideologic clar - tocmai categoriile ingenioase, creative, ale societăţii noastre, cele de la care ar fi de aşteptat găsirea soluţiilor. Se urmăreşte aici îngenuncherea şi aducerea la obedi-enţă a celor care, în alte părţi, fac fala ţării: cei care gândesc, îmbogăţind peisajul economic şi social, orizontul de aşteptare al tuturor, impunând noi standarde în competiţia inteli-gen-ţei universale, dar care sunt şi cei mai vigilenţi membri ai societăţii, pricepând repede tendinţele de alunecare de la democraţie ale vătafilor de orice nivel, pericolele de derapaj, abuzurile pe seama drepturilor cetăţeneşti. Nimic bun de aşteptat, iată, nici pentru intelectuali şi artişti, şi, prin extrapolare, nici pentru restul societăţii neprivilegiaţilor, în raport cu care se creează un nou precedent de impozitare excesivă, care ar putea fi lărgit şi asupra altor categorii, în condiţiile în care relansarea economică a ieşit, din lipsă de bani, de pe agenda guvernului actual (probabil şi a celor viitoare formate de actualii majoritari parlamentari).
duminică, 4 septembrie 2011
sâmbătă, 3 septembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)