joi, 3 martie 2011

Unde ne împinge PDL

Lilick mi-a semnalat încă din zori, de pe la 9.30, editorialul de opinie al dnei Alina Mungiu-Pippidi din România Liberă, care deschide șirul de exemple ale unor alianțe cel puțin incongrue din viața publică actuală cu o presupusă alianță dintre subscrisa și dl. Vanghele. Voi spune aici repede că dna Mungiu-Pippidi a contribuit esențial la alianța mea, cîtă este, cu primarul "care este", atunci cînd chiar d-sa - așa se lăuda, pare-mi-se, cam ca Maurer à propos de alegerea lui Ceaușescu - l-a inventat pe Traian Băsescu ca președinte al României. Dacă nu se alia, așadar, cu "Domnu' Traian", vorba distinsului Boc, n-ajungeam nici eu să mă pomenesc pupată de pesediștii pe care am răgușit probozindu-i în ultimii 20 de ani.
Așa, întreb și eu, ca inocentul la poarta nouă: de ce o fi mai compromițător să te aliezi conjunctural cu actualul primar de la 5 decît cu fostul primar general? și de ce alianțele anti=Năstase sînt mai onorabile decît cele anti-Băsescu?
Ca să confirm cele mai sinistre bănuieli în legătură cu legăturile mele primejdioase, iacă o mostră de corespondență.

3 comentarii:

  1. Pentru stîrpirea lăcustelor mi se pare onorabil gestul de a da mîna cu PSD şi PC, în timp ce partidul "domnului Traian" murdăreşte tot ce atinge...

    RăspundețiȘtergere
  2. PARTEA A II-A / Comentariu semnat : "divanuriletomitane" :

    Ca si co-organizator al primului « FORUM TEHNOCRAT » in noiembrie 1997 ( aproape la un an dupa ce « s-a dat voie », dupa cum scrie d-na Zoe Petre...) am cate ceva de spus :
    Institutia « tehnocratului » nu poate fi o inventie straina de mediul organic in care a evoluat societatea pana la un moment dat. Dupa 1990, mediul mecanicii sociale relativiste exacerbat de dorinta intelectualilor de a-si lua revansa dupa atata « rezistenta prin cultura » ( brusc, dupa multi ani, Patriciu mi-a devenit simpatic dupa ce « l-a imbratisat » pe Gabriel Liiceanu intr-un articol de « carmaci » si nu de « dibaci »... dupa intalnirea publica Michnik-Plesu, impiedicand oarecum « prelingerea » demnitatii nationale....), a dus de multe ori in absurd toate intentiile publice cu caracter constructiv. Atunci intervenea « tehnocratul »...., uitandu-se ca pana mai ieri, acestia doar insumau « punctele » facute de politicienii comunisti....Totusi, parca mai in istorie decat a insuma « autogolurile » politicienilor capitalisti cum fac intelectualocratii tip BMW capitalisti ( la politicienii capitalisti, putem sa le asociem sintagma «tip Mercedes », tinand cont de ultimele trenduri « berceamondiale »....- categorie care include si extensia mioritica gigibecalolocala....) . Dupa cum scriam in acea perioada, tehnocratii pareau a fi legati de domeniul stiintelor exacte, iar intelectualii de cel al stiintelor umaniste ( din motive de inertia structurala institutionala, si nu din cine stie ce alte viziuni – cum spunea De Gaulle dupa ce a vizitat URSS la sfarsitul mandatului său : « URSS a devenit o tehnocratie si numai este o o putere politica a muncitorimii )....Mircea Nedelciu si Cezar Mereuta au fost figurile cele mai reprezentative printre colaboratorii mei din acea perioada ( 1995 - 1997 ) pe linia intelectual, respectiv tehnocrat ( la capetele culoarelor, « eminentele cenusii » lucrau intens la extensiile politice mondiale si locale....ceea ce au reusit pana la urma si in Parlamentul European – mai trebuie sa-l invete pe Gigi, deductiv, sa se faca frate de sange cu Barroso....precum odata acesta o facuse intuitiv cu presedintele lui Real Madrid ) ...Interesant este ca din zona interesului pentru « amenintarea cu guvernul cu tehnocrati », mi se sugera importanta componentei civice si nu a celei tehnice...Studiindu-l relativ pe Curzio Malaparte ( ce mai putem studia astazi mai mult decat relativ ? ), am incercat apoi buni ani la rand sa demonstrez ( vezi NOTA ) ca totusi e mai importanta tehnica....De m-oi reantoarce, poate voi reusi....Sau, ma voi reantoarce daca voi reusi ....
    NOTA : Aici ii dau dreptate d-lui Tudoran. N-ar mai trebui sa demonstram nimanui nimic. Nici sa ne mai cerem voie...Dar, parafrazandu-l pe Orwell cu celebra lui butada, « odata ce ai aflat adevarul important este sa ramai in viata »...., rezulta un dezechilibru ce releva o asumare pe care nu ai cum sa o eviti. Si nici nu mai merge sa o invingi prin cultura....Au invins altii inainte....Si, ca sa ma intorc la o expresie care odata l-a ingrijorat pe d-nul Vasile Gogea la mine, afirm ca sper ca cei ce « au invins » prin cultura, sa nu fi reusit si VICTORIA FINALA....Asta , ca sa-l nu-l uitam si pe « titanul din Gagesti »...., unul din marii « ideocrati » si fauritori de legende politice mondiale si locale....Inchei in termeni atat de echivoci si relativisti, pentru a-mi formula si eu propunerile de echipe ce respecta trendurile realitatii.... : - la nivel mondial : Stan si Bran – la nivel local : Jean Constantin

    RăspundețiȘtergere
  3. Onoarea se sfârşeşte acolo unde începe propaganda.

    Vă ofer spre citire un text pe care l-am scris ca reacţie la propaganda pro Băsescu dintr-un articol al Domnului Pleşu (http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/proprietatea-termenilor).

    Cred că reacţia mea dă glas frustrării şi consternării care ne macină pe nenumăraţi dintre noi, motiv pentru care îmi doresc să pot împărtăşi gândurile cu cât mai mulţi care vedem lucrurile la fel.

    Textul poate fi văzut aici: http://www.turbatoxica.blogspot.com/

    Respect.
    Laurenţiu

    RăspundețiȘtergere