Din revista 22

O declaraţie uimitoare

Ion Vianu Editorial

Reacţiile la declaraţiile domnului Băsescu despre războiul din 1941-1945 şi despre regele Mihai sunt de mai multe feluri: istoricii au arătat imprecizia cunoştinţelor istorice ale preşedintelui; politicienii au criticat declaraţia preşedintelui, dar mai mult pentru indelicateţea ei faţă de fostul şi acum foarte vârstnicul suveran, ca şi cum nu ar fi voit să se compromită pe fond. Contrar aprecierii d-lui Băsescu, Ion Antonescu nu a fost doar prim-ministru. De la 6 septembrie 1940, când regele Carol al II-lea a părăsit ţara, şi până la 23 august 1944, când a fost arestat, Ion Antonescu a fost „conducătorul statului“, titlu oficial pe care şi l-a arogat şi care nu lăsa regelui niciun fel de autoritate şi funcţie în stat. A-l acuza pe rege, care nici măcar nu era ţinut la curent cu deciziile (a aflat de la Radio Londra intrarea în război a României, la 22 iunie 1941) este perfect nedrept: regele era un prizonier. Nu-l faci vinovat pe un prizonier de actele comandantului lagărului. Şi, tot aşa, regele, liber, într-un moment de glorie (prin actul de la 23 august 1944, când i-a arestat pe Ion şi Mihai Antonescu), a devenit, mai apoi, un prizonier al sovieticilor. În momentul abolirii monarhiei, la 30 decembrie 1947, regele fusese deja scos din joc, deci el nu a putut „trăda“. „A trăda“ înseamnă că mai dispui încă, în momentul în care trădezi, de o putere. Dar regele devenise în 1947 un prizonier al regimului comunist, bine instalat la putere. A fi ales martiriul i-ar fi fost imposibil, fiindcă Moscova şi regimul Gheorghiu-Dej, deja complet stăpâ­ne pe situaţie, deciseseră să nu-l martirizeze. Cei care ştiu cum lucrau organele represiunii aservite sovietelor – cu o tehnică ireproşabilă a loviturii de stat – nu-şi pot nici măcar imagina că gonirea lui Mihai I din ţară nu fusese gândită în cele mai mici amănunte.
Izbeşte în declaraţiile actualului preşedinte al României nonşalanţa cu care afirmă că el însuşi nu ar fi şovăit să pronunţe cuvintele: „Vă ordon, treceţi Prutul“. El, acest ordin fără rezervă, a fost un autentic act de trădare naţională: Antonescu nu a cerut germanilor nici o garanţie, nu a pus nici o limită şi nu a formulat nici o rezervă pornind războiul alături de acel Adolf Hitler care determinase dezmembrarea ţării prin Dictatul de la Viena şi a Pactului Ribbentrop - Molotov (cu protocoalele lui secrete).
Antonescu, de asemenea, a asociat în mod monstruos recucerirea Basarabiei cu pogroamele antisemite într-o măsură chiar mai mare decât i-o cereau nemţii, promiţând românilor dezonoarea, recunoscându-şi barbaria. Antonescu, în mod absolut iresponsabil, s-a dat pe mâna unuia dintre cei doi mai mari gangsteri ai istoriei (Stalin fiind celălalt). Ar fi putut să se oprească la Nistru. Nu a făcut-o. Modul, lipsit de rezervă, prin care d-l Băsescu îşi însuşeşte ordinul fatal al lui Antonescu este cutremurător şi în totală contradicţie cu tezele prin care tot d-l Băsescu a condamnat oficial comunismul. România a fost mai mult decât o ţară căzută în sfera de influenţă sovietică; a fost o ţară pedepsită pentru masivul ajutor dat germanilor în Rusia. Antonescu a adus o jertfă inutilă, trimiţându-i pe tinerii noştri, sute de mii, să moară în Cuban, la Stalingrad şi la cotul Donului. Şi alte sute de mii au trebuit să moară în Vest, pentru a încerca să răscumpere ce făcuse Antonescu în Rusia. Dar fără succes. România a rămas o naţiune pedepsită, încasând comunismul cel mai dur din Europa de Est.
Preşedintele Băsescu se contrazice pe sine: condamnând acum câţiva ani comunismul în faţa Parlamentului României, domnia sa îşi însuşise punctul de vedere al Comisiei Tismăneanu, care trăgea concluzia, aşteptată, că „regele a fost forţat să abdice“. Acum, d-l Băsescu spune că „regele a trădat“, iar d-l Tismăneanu declară că opinia sa diferă de cea a preşedintelui României doar din punct de vedere „stilistic“. Cât de delicat sunt spuse aceste lucruri!
Motivarea prin ignoranţă a declaraţiilor preşedintelui nu mi se pare convingătoare. Suntem în drept să ne întrebăm de ce îl incriminează d-l Băsescu în felul acesta pe rege, decriminalizând fără rezerve campania din Rusia. Singurul răspuns este că, în căutarea, poate, a unui nou partid (sau a unui PDL reformat!), prin care să poată conduce România şi după expirarea celui de-al doilea mandat prezidenţial, d-l Băsescu, un politician cu bătaie lungă, caută voturi în rândurile dreptei celei mai râncede şi mai învechite. Şi odinioară d-l Băsescu a cules voturi de la Vadim Tudor, de la Gigi Becali. Dreapta extremă şi populistă este o resursă tradiţională pentru d-l Băsescu.
Însă socoteala de acasă nu se potriveşte întotdeauna cu cea din târg. Diaspora, altă sursă tradiţională a preşedintelui, nu va aprecia noul viraj ideologic, dacă se confirmă. Cât despre aliaţii noştri din NATO şi UE, care se întemeiază constant pe piatra de temelie a Occidentului care este victoria asupra hitlerismului, aliaţi pentru care Mihai I este ultima mare figură în viaţă a războiului mondial, ei nu apreciază defel declaraţiile, neconforme cu realitatea istorică, nepotrivite cu interesul şi poziţia politică de azi ale României.

Le „double corps” du Président.

Şcoala doctorală în Ştiinţe ale Comunicării şi programul post-doctoral din cadrul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Bucureşti organizează vineri, 1 iulie 2011, conferinţa Le „double corps” du Président. Une analyse sémio-anthropologique des „deux corps sarkoziens”, susţinută de Pascal Lardellier.

Pascal Lardellier, personalitate academică marcantă în domeniul ştiinţelor comunicării şi al antropologiei, este profesor la Universitatea din Boulogne şi cercetător la CIMEOS, centrul de cercetare în ştiinţele comunicării al aceleiaşi universităţi.

Conferinţa lui Pascal Lardellier porneşte de la teoria istoricului Ernst Kantorowitz despre „cele două corpuri ale regelui”, care evidenţiază caracterul în acelaşi timp imanent şi transcendent al fizicului monarhului în Europa din perioada care a succedat Evul Mediu. Analizarea gestionării publice a corpului preşedintelui Nicolas Sarkozy, prin intermediul imaginilor difuzate în mass-media, dezvoltă  o dihotomie asemănătoare: preşedintele francez trece în permanenţă prin două stări fizice, în funcţie de context. Preşedintele oscilează între un corp ritual pe care îl evită, dar care este totuşi cel al funcţiei (ceremonii, apariţii publice oficiale) şi un corp viril, pe care îl pune în valoare prin performanţele sale sportive şi relaţiile sale amoroase.

Conferinţa Le „double corps” du Président. Une analyse sémio-anthropologique des „deux corps sarkoziens” se va desfăşura începând cu ora 14:00 în sala 416 din sediul Facultăţii de Matematică şi Informatică (Str. Academiei, nr. 14, sector 1).

The Traitors Protest - Basescu's tirade against King Mihai far from forgotten - Sarah in Romania

The Traitors Protest - Basescu's tirade against King Mihai far from forgotten - Sarah in Romania

No comment (Ion Barbu)

Protest

Mâhnit de lipsa de reacţie a multora dintre cei care se legitimau, în anii ’90, prin ataşamentul faţă de figura nepătată a Regelui, tânărul istoric Filip Lucian Iorga a dat publicităţii un manifest. Acesta porneşte de la o logică de bun simţ: dacă MS Regele Mihai este un ”trădător” al interesului naţional, în viziunea preşedintelui României, atunci orice român ar trebui să se mândrească dacă regimul Băsescu îl va considera un ”trădător”.

 

Declaraţia inacceptabilă a preşedintelui Traian Băsescu din 22 iunie 2011, în care se combinau neadevăruri şi insulte la adresa Majestăţii Sale Regelui Mihai, ne-a revoltat pe foarte mulţi dintre noi, indiferent dacă avem opţiuni republicane sau regaliste, dacă îl privim pe Rege ca pe o personalitate a istoriei românilor, ca pe un model de moralitate sau chiar ca pe conducătorul legitim al românilor. Pentru o clipă, şocanta declaraţie a preşedintelui i-a unit pe români în revoltă şi consternare, dincolo de orice separări ideologice.

Dacă am începe aici să contrazicem, cu argumente istorice, afirmaţiile preşedintelui, ar însemna că aceste afirmaţii ar avea vreo valoare şi vreo relevenţă istorică. Oricine şi-a învăţat lecţia de istorie şi oricine are mintea deschisă ar trebui să ştie că M.S. Regele Mihai a domnit în timpuri grele, pe timp de război; că mareşalul Antonescu a fost „conducător al statului”, învestit cu puteri absolute, şi nu doar „prim-ministru”, şi că toate deciziile în legătură cu exterminarea evreilor şi a ţiganilor au fost luate de acesta, fără consultarea Regelui; că Regele Mihai şi Regina-Mamă Elena au fost omagiaţi de comunitatea evreiască pentru rolul avut în salvarea a sute de vieţi; că Actul de la 23 august 1944, prin care România a ieşit din alianţa cu Germania şi s-a alăturat alianţei antihitleriste, a fost un act de curaj personal al Regelui, care şi-a pus viaţa în pericol şi care, prin gestul lui, a scurtat cel de-al Doilea Război Mondial cu câteva luni şi a salvat zeci de mii de vieţi; că Regele a făcut tot ce i-a stat în putinţă (mergând până la „greva regală”), deşi fusese părăsit de puterile occidentale, pentru a rezista împotriva sovietizării şi a comunizării ţării, care se afla sub controlul armatei sovietice; că Regele şi-a riscat viaţa în fiecare zi în care s-a opus comuniştilor, şi că nu a abdicat decât în urma şantajului lui Groza şi Gheorghiu-Dej, care l-au ameninţat că erau gata să omoare sute de tineri anticomunişti, în cazul în care Regele nu ar fi semnat actul de abdicare; că Regele nu a plecat cu niciun „tren plin de averi”, ci a muncit în exil pentru a-şi întreţine familia şi a continuat, în acelaşi timp, să se comporte ca un Rege, vorbind lumii libere despre ororile prin care trecea ţara; că după 1990 a suportat cu răbdare toate afronturile nemeritate care i s-au adus, din dorinţa de a se implica în procesul de integrare a României în NATO şi în Uniunea Europeană; că a avut mereu puterea să ierte, să fie discret şi să-şi servească ţara; că ne reprezintă şi astăzi cu cinste, fiind una dintre cele mai respectate personalităţi ale lumii.

„Logica” preşedintelui Băsescu este aiuritoare: M.S. Regele Mihai, ultimul bastion în faţa instalării prin forţă a regimului comunist, ar fi fost „sluga ruşilor”. În realitate, este evident că slugile şi trădătorii erau comuniştii care au vândut ţara Uniunii Sovietice şi care au mutilat România timp de câteva decenii, insinuând în fibra mentală a multor români, printr-o deşănţată propagandă, minciunile al căror purtător se face astăzi, din păcate, actualul preşedinte al României. Mai mult, aceste declaraţii sunt făcute de acelaşi preşedinte care acum câţiva ani se legitima prin invitarea Majestăţii Sale în Parlament, cu ocazia condamnării comunismului, ca regim „ilegitim şi criminal”. Probabil că, între timp, preşedintele s-a răzgândit şi în legătură cu acea condamnare.

Ar fi, credem, inutil să ne întrebăm care sunt motivele pentru care preşedintele a lansat aceste insulte: lipsă de informare, interese electorale, intenţii diversioniste, frustrări personale sau o obnubilare mentală de moment. Ieşirea prezidenţială nu surprinde decât prin toxicitatea ei fără precedent, nu şi prin noutatea tipului simplist, ilogic şi iresponsabil de abordare. Declaraţia din 22 iunie nu apare din neant, ea e construită pe un munte de alte insulte, neadevăruri şi bruşte răzgândiri sau „reevaluări”, aproape toate uitate sau trecute cu vederea în maximă viteză de „societatea civilă”.

Pentru a fi cinstiţi cu noi înşine, trebuie să admitem că nu doar preşedintele Băsescu este vinovat pentru felul iresponsabil în care preşedintele de azi al României calcă în picioare adevărul istoric, identitatea şi demnitatea naţională. Responsabili pentru aceste grave derapaje de la spiritul democratic şi de la bunul-simţ sunt şi acei „formatori de opinie” şi membri ai elitei intelectuale româneşti care au cauţionat în toţi aceşti ani un mod cu totul greşit şi nociv de a înţelege rolul şefului statului. Din păcate, mulţi dintre aceia care se legitimau, în anii ’90, prin ataşamentul faţă de figura nepătată a Regelui exilat, tac astăzi vinovat, tocmai atunci când unul dintre simbolurile României este terfelit de chiar acela care ar trebui să apere lucrurile şi oamenii preţioşi care ne definesc identitatea.

Nu avem naivitatea să credem că preşedintele Băsescu îşi va cere vreodată scuze pentru impardonabila declaraţie sau că va înţelege vreodată răul pe care l-a făcut, încercând să semene confuzie şi aruncând o nouă pată pe obrazul şi aşa destul de şifonat al ţării. Ca să nu mai vorbim de mascarada încurajării unui oarecare cetăţean Paul, în nefondatele sale pretenţii princiare. Ştim prea bine că istoria îl va reţine pe M.S. Regele Mihai ca pe un mare rege al românilor şi că îl va judeca aspru pe preşedintele care s-a vrut „jucător”, dar al cărui singur joc reuşit a fost cacealmaua (instituţională, politică, istorică). Această certitudine nu ne permite, însă, să rămânem inerţi la un astfel de act de agresiune împotriva valorilor celor mai preţioase ale comunităţii din care facem parte.

Acum, când Regele nostru (pentru că, fie că suntem regalişti sau republicani, Regele ne aparţine tuturor) se apropie de 90 de ani, e cazul să fim la înălţimea acestui moment, să ne bucurăm împreună şi să îi oferim M.S. Regelui Mihai, dar şi nouă înşine, darul nepreţuit al renaşterii vocii societăţii româneşti. Prin memorie, ne vom recăpăta identitatea, iar plusul de identitate ne va ajuta să ne reamintim, ca societate, ce înseamnă demnitatea naţională. Acea demnitate care, fără să se manifeste agresiv, nu va mai permite niciunui reprezentant ales să batjocorească simbolurile şi valorile profunde ale naţiunii.

Până atunci, atâta timp cât preşedintele României îşi permite să-i adreseze M.S. Regelui Mihai I epitete ca acela de „trădător”, nu dorim decât să ne alăturăm Regelui, cu modestie dar şi cu hotărârea de a încerca să împiedicăm, pe viitor, astfel de derapaje. Dacă pentru asta vom fi, la rândul nostru, consideraţi „trădători”, ne declarăm încă de pe acum vinovaţi. Nimic nu ne-ar bucura mai mult decât ca, trădând minciuna, iresponsabilitatea şi proasta-creştere, să rămânem fideli adevărului, simţului răspunderii şi bunului-simţ.

Fostul deputat Horaţiu Buzatu s-a declarat imediat ”un trădător” şi a trimis scrisoarea mai multor personalităţi ale vieţii publice. Până acum, s-au declarat ”trădători” ai interesului naţional exprimat de Traian Băsescu: istoricul Adrian Cioroianu, regizorul Mircea Cornişteanu, director al Teatrului Naţional din Craiova, scriitorul Mihai Firică , Adrian Miuţescu, inginer, fost deputat, Dan Piroi, Vasi Băescu şi Lorena Topciov de la Asociaţia „Regele este Patria”, Marcel Răduţ-Selişte - preot ortodox şi publicist, Ioan Turculeanu, decanul Baroului de Avocaţi Dolj, Horia Uioreanu - inginer, deputat PNL de Cluj şi Horaţiu Buzatu - arhitect, fost deputat.

”Prin memorie, ne vom recăpăta identitatea, iar plusul de identitate ne va ajuta să ne reamintim, ca societate, ce înseamnă demnitatea naţională, se mai arată în manifest. Acea demnitate care, fără să se manifeste agresiv, nu va mai permite niciunui reprezentant ales să batjocorească simbolurile şi valorile profunde ale naţiunii.

Până atunci, atâta timp cât preşedintele României îşi permite să-i adreseze M.S. Regelui Mihai I epitete ca acela de „trădător”, nu dorim decât să ne alăturăm Regelui, cu modestie dar şi cu hotărârea de a încerca să împiedicăm, pe viitor, astfel de derapaje. Dacă pentru asta vom fi, la rândul nostru, consideraţi „trădători”, ne declarăm încă de pe acum vinovaţi. Nimic nu ne-ar bucura mai mult decât ca, trădând minciuna, iresponsabilitatea şi proasta-creştere, să rămânem fideli adevărului, simţului răspunderii şi bunului-simţ”.

Cei care se consideră ”trădători” ai regimului Băsescu pot să se alăture acestui demers postând în secţiunea de comentarii a acestui articol sau semnând pe blogurile iniţiatorilor.

Cine a semnat până în prezent:

Filip-Lucian Iorga - istoric

Adrian Cioroianu - istoric, profesor universitar

Mircea Cornişteanu - regizor, directorul Teatrului Naţional din Craiova

Mihai Firică - scriitor, publicist

Adrian Miuţescu - inginer, om de afaceri, fost deputat.

Dan Piroi - inginer, Asociaţia „Regele este Patria”

Marcel Răduţ-Selişte - preot ortodox, publicist.

Lorena Topcsov - Asociaţia „Regele este Patria”

Vasi Băescu - colonel (r), Asociaţia „Regele este Patria”

Ioan Turculeanu - avocat, Decanul Baroului de Avocaţi Dolj.

Horia Uioreanu - inginer, deputat PNL de Cluj.

Horaţiu Buzatu - arhitect, om de afaceri, fost deputat.

Dorina Rusu - director al Fundației "Horia Rusu"

Bogdan Duca - politolog

Cristian Mircea Duicu - economist

Victor Rebengiuc, Zoe Petre, Adrian Cioroianu, Şerban Foarţă, Oana Stănciulescu, printre semnatarii „Protestului Trădătorilor lui Băsescu“

Flash

Am înțeles de ce vrea Băsescu să elimine din constituție prezumția de liceitate a averilor: plănuiește să-l bage pe Rege la ilicit!

Opération VILLAGES ROUMAINS

Mai țineți minte, dragi contemporani, ce acțiuni energice se organizau în Occident pentru a protesta față de intenția lui Ceaușescu de a modifica geografia rurală a României îndeobște și a satelor ungurești în special? În centrul lor, un ONG întregistrat în Belgia, dar cu o strălucită componență pan-europeană - Opération VILLAGES ROUMAINS. E cazul să se reînființeze, evident cu Prințul Charles ca președinte: ieri dl. Băsescu, alt geniu - poate nu al Carpaților, ci al Mării Negre - anunța colosale economii provenind din COMASAREA satelor și comunelor.
Bietul Nea Nicu, dacă îl lăsam în pace eram acum cu 20 de ani mai avansați...

Muieți îs posmagii?

Cine l-a pus pe Traian Băsescu să lanseze petarda regionalizării în plină ofensivă autonomistă a secuilor ori e prost, ori îi vrea capul. O dezbatere publică necesară, dar deloc urgentă, a devenit combustibilul celor mai negre aprehensiuni identitare ale românilor în legătură cu Ardealul, în contextul unei escaladări stupide a retoricii separatiste a maghiarimii. Gîndiți-vă cum ar fi intrat în ebuliție "frații noștri de peste Prut" dacă la București ar fi fost la putere un guvern "România Mare", în vreme ce la Chișinău o coaliție cu totul impopulară ar fi rezistat la putere doar fiindcă ar fi fost susținutâ de unioniștii cei mai radicali...Ce s-ar mai fi strigat, și aici, și acolo, Basarabia - pămînt românesc!
Să facem un pas mai în spate și să privim cu răceala necesară în jur. Ce vedem oare? Orban Viktor vrea să cîștige voturi pe seama segregaționismului celui mai primitiv, Traian Băsescu vrea să cîștige voturi năucind o țară întreagă.
Nu e vina lui Băsescu că e iresponsabil, e vina televiziunilor că, imaginîndu-și că-l contracarează, îl scot de la naftalină ba pe Vadim, ba pe Funar, de parcă ne-ar da cu tifla spunîndu-ne "uite că tot ei aveau dreptate..."
Ne bîntuie o sumă de frici nejustificate rațional, ci doar afectiv: teama că o țară de 10 milioane de locuitori (destul de hotărîți, drept e) va reuși să rupă în două o țară de 22 de milioane, cu o tradiție politică și ostășească multiseculară. O altă frică, la fel de copilărească, că un partid de 9% va reuși să fure/cumpere voturi cît să redevină majoritar. Ambele spaime par iraționale - și chiar sînt, în măsura în care nu stăm prostiți de caniculă să întrebăm, ca personajul lui Creangă, "Muieți îs posmagii?"
Nu consider că soluția acestor dileme este aceea de a sta cu pușca în mînă. Dar unde e marea diplomație românească, datoare să protejeze interesul național? Unde sînt militanții partidelor unite contra Agentului Portocaliu, care să bată la fiecare ușă, să explice fiecărui cetățean ce are de pierdut dacă PDL continuă să se joace cu focul? Unde e o coaliție de bine a minorității raționale din politica românească, care să lase retorica de-o parte și să le explice românilor că, dacă nu mai scot ochii scriitorilor maghiari, nu-i va bombarda nimeni, iar secuilor - că autonomia lor îi păgubește mai ales pe ei înșiși, de vreme ce, le place sau nu, ei sînt cei care trăiesc pe spezele bucureștenilor și chiar ale băcăoanilor, nu invers? Unde e vocea rațională care să explice că între autonomie și secesiune e o diferență nu doar semantică, ci și existențială?
Și de ce - oare- agenda politică a USL seamănă atît de flagrant cu agenda politică a PSD?

Manifest | Militia Spirituala

Manifest | Militia Spirituala

MATILDA - Altfel de respirări: Regiunile lui Băsescu

Preiau fără să mai cer voie, de la

MATILDA - Altfel de respirări: Regiunile lui Băsescu

această hartă, Copyright CAȚAVeNCU

  Mai pe seară, poate am timp să va spun și ce părere am eu.